2,708 matches
-
greci. Permanenta agitație și intervenția marilor puteri au dus la apariția amenințării ca albanezii macedoneni să devină cetățeni ai diferitelor state balcanice în cadrul unui alt plan de împărțire. Fiind nevoiți să se apere, albanezii și-au format propriile lor detașamente înarmate. Apăruse totodată în prim-plan o nouă generație, care avea multe elemente comune cu contemporanii săi din alte ținuturi ale Balcanilor. Un grup de tineri intelectuali au înființat în noiembrie 1905 la Bitola o societate secretă, cu ramificații pe tot
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
luptători de gherilă care apelau la forță și la teroare. Ei atacau atît forțele otomane, cît și pe rivalii lor din cadrul celorlalte organizații naționale. La răscrucea veacului, situația din Macedonia era pur și simplu haotică. Toate taberele dispuneau de detașamente înarmate, cu excepția turcilor musulmani, care contau pe tot mai ineficienta armată otomană. Prima organizație importantă punea accent pe propaganda culturală. Bulgarii au înființat în 1884 Societatea Chiril și Metodiu; sîrbii le-au urmat exemplul în 1886, fondînd Societatea Sf. Sava. Societatea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acord ca ambele părți ale graniței lor comune să fie curățate de tufișuri și arbuști pe o distanță de 109 yarzi (circa 100 de metri n.t.) și să fie depuse eforturi serioase de împiedicare a trecerii frontierei de către bandele înarmate. După semnarea acestui pact, Stamboliski și-a atras ura neîmpăcată a ORMI, ceea a dus la creșterea numărului adversarilor lui, care era deja considerabil. Nu s-a putut ajunge la o înțelegere similară în privința înverșunatelor conflicte cu Grecia. Chestiunea cea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prin serviciile aduse otomanilor. Zog avea douăzeci și patru de ani cînd a participat ca delegat la congresul de la Lushnjë. El a devenit în februarie 1920 ministru de Interne în guvernul Delvina. În maniera vechilor căpetenii de trib, Zog avea un detașament înarmat aflat în slujba lui. Era un lider puternic și hotărît și avea legături cu persoane influente. Primele alegeri au avut loc în aprilie 1921. Începînd din acest moment pînă în 1924, țara a trecut printr-o perioadă de mare instabilitate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
te plîngem, frate, Dar tu dormi mereu...8 Organizația legionară era bazată pe unități locale, numite cuiburi, fiecare din acestea fiind alcătuită din trei pînă la 13 membri. Legiunea avea și o secțiune militară, Garda de Fier, formată din detașamente înarmate, destinate combaterii comuniștilor și a altor dușmani; acest nume se va extinde mai tîrziu la întreaga mișcare. Detașamentele comiteau numeroase acte de violență și se sustrăgeau controlului guvernului. În decembrie 1933, după provocări repetate, poliția a inițiat o acțiune împotriva
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
anihilarea oricărei rezistențe față de dominația lor. Am menționat deja că îndatoririle de garnizoană erau îndeplinite de armata bulgară în Macedonia, Tracia și în cele din urmă și într-o parte a Serbiei. Comandamentul german era deci interesat în întărirea brațului înarmat al statului croat, Garda Casei, sau Domobranci. Unii dintre membrii ei au fost trimiși în Germania pentru instruire, iar pregătirile pentru alcătuirea acestei forțe de acțiune au fost accelerate. Întrucît o puternică mișcare de partizani și-a făcut apariția aproape
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unei rezistențe armate. Însuși ritmul alert al desfășurării războiului și capitularea rapidă însemnau că țara nu a fost niciodată ocupată în întregime, iar cuceritorii nu au putut strînge de la populație și distruge toate armele. Drept urmare, după armistițiu existau mulți oameni înarmați disponibili, dar lipsiți de căpetenii. Importanța tradiției balcanice de rezistență și romanțarea rolului luptătorilor de gherilă și al bandiților au fost descrise pe tot parcursul relatării de față. După prăbușirea guvernului oficial, dat fiind că forțele germane și italiene nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fiind că forțele germane și italiene nu au reușit să ocupe efectiv întregul teritoriu, situația generală era deosebit de favorabilă izbucnirii revoltelor. Acțiunile regimului Pavelić și declanșarea ostilităților violente între naționalități i-au determinat pe mulți să se înroleze în detașamentele înarmate ca să se apere. Situația din Iugoslavia contrasta deci puternic cu cea din România și Bulgaria, unde administrația oficială și trupele regulate ale armatei au deținut controlul pe toată durata războiului și unde nu existau trupe inamice de ocupație. În mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
loialitatea unei forțe insurgente pe teritoriul Greciei; nu a existat deci nici un Mihailović grec. Relațiile guvernului cu grupurile de rezistență din timpul războiului erau stabilite prin intermediul misiunii militare britanice din Grecia, iar forțele grecești din Egipt constituiau singurul lui braț înarmat. După cucerirea Greciei, puterile victorioase și-au împărțit între ele responsabilitatea administrării țării (vezi harta 11). După cum am văzut, trupele bulgare și-au asumat îndatoririle ocupației în cea mai mare parte a Traciei și într-o parte a Macedoniei grecești
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe tot cuprinsul Greciei, fiind atacate poliția și clădirile publice. Atît poziția forțelor britanice cît și cea a guvernului aflat la putere era foarte dificilă: forțele armate ale partizanilor controlau cea mai mare parte a mediului rural și erau bine înarmate. Britanicii erau foarte deciși să dobîndească controlul asupra Greciei. La 5 decembrie Churchill i-a trimis o directivă lui Scobie la Atena prin care îi ordona să "nu ezitați să acționați ca și cum v-ați afla într-un oraș cucerit unde
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu era destulă mîncare ca să o poată scoate la capăt era ceva inacceptabil atît pentru cei vîrstnici cît și pentru tineri. Era de așteptat ca tinerii să-și cîștige singuri pîinea cea de toate zilele... Intrarea în rîndurile unui detașament înarmat era practic o variantă simplă a acestei structuri sociale străvechi. Căci, în momentul în care era imposibil să găsești o muncă pașnică cum era cu siguranță cazul în intervalul 1941-44 -, un bărbat cu o pușcă în mînă putea încă spera
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Armata Populară de Eliberare Națională) depusese armele specificate în acord, membrii ei păstraseră totuși multe arme. Au reapărut în același timp toate vechile resentimente și uri din timpul războiului. Atît comuniștii cît și regaliștii, ca și alte facțiuni, organizaseră detașamente înarmate. Și-a făcut reapariția și brigandismul grecesc tradițional. Existau deci mari posibilități de răzbunări și represalii în nume personal. Avantajul era totuși de partea elementelor aripii drepte din guvern. Operațiunea de reinstituire a armatei grecești regulate, ai cărei membri erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nesiguri; într-o altă săptămînă, cifrele pentru întreaga țară au fost de douăzeci și trei pentru dreapta, șaisprezece pentru stînga și două nesigure."6 Dată fiind atmosfera aceasta haotică, este imposibil să stabilim exact data începerii noului război civil. Detașamente înarmate reprezentînd întregul spectru politic rămăseseră active încă de la începutul războiului; acțiunile lor nu au făcut decît să se intensifice pur și simplu acum, iar incidentele dintre suporterii guvernului și cei ai stîngii s-au înmulțit. Forțele KKE, cunoscute sub numele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de 400 de milioane de dolari destinat atît Greciei cît și Turciei. Iată ce declara el într-o cuvîntare ținută în ziua de 12 martie: "Insăși existența statului grec este astăzi amenințată de activitățile teroriste ale cîtorva mii de oameni înarmați conduși de comuniști, care sfidează autoritatea guvernului... Grecia trebuie ajutată dacă ea urmează să devină o democrație de sine stătătoare și demnă de propriul ei respect." Pentru a obține aprobarea Congresului și a opiniei publice americane, președintele și-a justificat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
printr-o afirmație generală, care a devenit cunoscută ulterior sub numele de Doctrina Truman: Cred că este necesar ca politica Statelor Unite să fie cea de sprijinire a popoarelor libere care se opun încercărilor de a fi subjugate de către unele minorități înarmate sau presiunilor externe."9 Implicarea aceasta directă într-o zonă în care influența americană nu se exercitase pînă atunci a marcat un punct major de plecare în politica externă a Statelor Unite. Ea era o completare a Planului Marshall de ajutorare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de Fier." Așa cum am văzut, Statele Unite veniseră în 1947 în ajutorul guvernului grec confruntat cu o revoltă comunistă. Doctrina Truman conferise acestei acțiuni baza ideologică a apărării "popoarelor libere care se opun încercărilor de a fi subjugate de către unele minorități înarmate sau presiunilor externe." Dat fiind că Tito declarase clar că nu intenționa să-și schimbe obiectivele sau metodele de pînă atunci, s-a pus firesc problema dacă Statele Unite și aliații lor vor fi dispuse să ajute un regim comunist ca să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unirea cu Grecia. Biserica ortodoxă a jucat din nou un rol de frunte în lupta pentru atingerea acestui țel național. Makarios, arhiepiscopul Ciprului, a devenit principala figură politică a insulei și liderul comunității grecești; el avea totodată legături cu detașamentele înarmate organizate cu scopul de a obliga forțele britanice să plece. Principalul conducător al detașamentelor de gherilă era colonelul Ghiorghios Grivas, activ în timpul războiului ca lider al grupului de dreapta X (sau Chi). El era șeful Organizației Naționale a Luptătorilor Ciprioți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de către comunitatea greacă. Avînd acest țel în față, Makarios și suporterii lui greci au făcut o tentativă de afirmare a autorității lor asupra populației turcești, acționînd deci contra prevederilor acordului anterior. Grecii erau din nou agresorii, iar turcii victimele. Detașamentele înarmate au devenit active, iar cifra pierderilor a început să urce. Ca și în situațiile dinainte, guvernul turc a sărit în apărarea minorității amenințate. Au fost reluate negocierile dintre Grecia, Turcia și Marea Britanie chiar în timp ce lupte sporadice continuau să se desfășoare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aceste forțe se ridicau prin 1967 la 12.000 de oameni, în ciuda limitei de 950 stabilită prin acordul internațional. Pe lîngă aceasta, Grivas, un adept fervent al unirii, era comandantul Gărzii Naționale Cipriote și putea conta pe sprijinul multor simpatizanți, înarmați și ei. Ca să-i anihileze influența, Makarios a încercat să întărească poliția aflată sub controlul lui. Arhiepiscopul beneficia și de susținerea facțiunilor aripii stîngi din insulă; acestea nu voiau unirea cu Grecia, unde Partidul Comunist era acum în ilegalitate. De
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din insulă; acestea nu voiau unirea cu Grecia, unde Partidul Comunist era acum în ilegalitate. De fapt, insula devenise o ascunzătoare pentru cei care fugeau de regimul militar. Existau deci trei facțiuni: Makarios și suporterii lui, Grivas și detașamentele sale înarmate și comunitatea turcă, aceasta din urmă primind arme din Turcia. În 1967, ajutate de soldații trimiși din Grecia, detașamentele lui Grivas au început să atace satele turcești. Total depășită numeric, populația turcă a suferit pierderi grele. Guvernul turc era din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
factorii externi, aflați în mare parte în afara controlului lor, vor determina probabil viitorul tuturor națiunilor balcanice. Deoarece aparțin unei comunități umane cu legături strînse, soarta lor depinde totodată și de situația economică mondială, precum și de relațiile dintre marile puteri puternic înarmate. Bibliografie Bibliografia celui de al doilea volum al acestei istorii a Balcanilor se limitează la cărțile tipărite în limba engleză care l-ar putea interesa pe cititorul doritor de mai multe informații referitoare la subiectele tratate în acest text. Ea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și Valahia, că ,,panica produsă prin necontenite prădăciuni stagna orice întreprindere de industrie; boierii și, în genere, persoanele cu avere erau nevoiți a se strămuta prin orașe și la caz de călătorie, parcursul pe drumuri se făcea cu convoiu bine înarmat”. Starea de război a înrăutățit atât de mult această situație, încât hatmanul Teodor Sturdza semnala într-un raport din 15 mai 1832 către Mircovici, că „...bandi de tîlhari pi toată zioa să înmulțăscu și nimene nu este măcar să-i spărie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
75 de polonezi aduși din Bucovina de arhitectul Franz Tilich, sub pretextul lucrărilor de la spitalul din Tg. Neamț. Este vorba însă de o confuzie. În raportul său din 21 octombrie 1848, comisarul din Tg. Neamț făcea precizarea că 14 oameni înarmați (li se dă în anexă și numele) erau „lipiți” de Cantacuzini, în afara celor 75 de oameni aduși din Bucovina „cu numi de lucrători”, care, în realitate, erau complotiști. Comisarul mai adăuga un element interesant, și anume că întreaga acțiune concentrată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dea foc la unele proprietăți boierești, mulți dintre ei trecând în Muntenia, în vreme ce tabăra poloneză provoca o mare îngrijorare. În rapoartele sale din septembrie, Tretter vorbea de 400 de oameni înarmați în munții Moldovei, apoi de 4.000 de polonezi înarmați, de 3.000 de moldoveni cu 40 de tunuri din lemn, iar Zablocki socotise necesar să discute cu Tell și unul dintre Golești (nu se spune care anume) situația acelei tabere. Comandamentul țarist a aflat că acei emigrați polonezi erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spre Muntenia, numărul lor nu trecea cu mult peste 100. Izvoarele ruse pomenesc de 60 de oameni, în vreme ce un membru al detașamentului, Adam Ksiszopolski, prins la graniță de autoritățile din Treiscaune, declara că detașamentul era compus din 200 de oameni înarmați, având 8 cai și 2.400 de cartușe, că era condus de Faustyn Filanowicz și Manikowski, fiind aprovizionat cu alimente și bani de către Aslan. Numărul real al polonezilor, ce alcătuiau acel detașament, este însă de 113 oameni „călări și pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]