2,552 matches
-
libertate și progres au constituit fundamentul activității lor didactice și științifice. Calitățile deosebite de pedagog, cultura vastă pe care o dobândise Axinte Frunză, convingerile sale înaintate îl vor impune în fața corpului profesoral și a elevilor. Lecțiile lui erau o adevărată încântare. În același timp, lecțiile sale de latină aduceau în fața elevilor probleme sociale, nu numai ale antichității ci, deseori, ale contemporaneității. Demostene Botez, fost elev al lui Axinte Frunză, ni-l prezintă astfel: „A fost un scriitor cu totul remarcabil
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Puterea Desperado stă în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent. Eroul rememorează, nu acționează în niciun fel: trecutul îl fascinează, și ca urmare el descoperă tot felul de șiretlicuri ale memoriei, pendulând între hazard (realism) și psihanaliză (fluxul conștiinței). Încântările amintirii se amestecă cu bucuria prezentului în Alexandria Quartet, unde intriga e esențială, dar guvernată de puterea trecutului de a ordona viitorul. Și prezentul lui John Fowles e o reconsiderare a trecutului, nimic mai mult. Colecționarul, Iubita locotenentului francez, Daniel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cățile scrise în aceste condiții erau urlete de disperare și extraordinare acte de ingenioziate. Principalul refugiu al scriitorilor era istoria literară secolele moarte nu fuseseră încă interzise și probabil acesta este motivul pentru care, studentă fiind, am citit cu atâta încântare acele două cărți pe care un profesor curajos le trecuse pe lista de bibliografie pentru examen, care chiar existau la biblioteca facultății: Areopagitica de Milton și Brave New World de Huxley. Prima erau un eseu remarcabil despre cenzură, iar a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceilalți, rețeta ideală de amestec al procedeelor. Intenția romancierilor, ca și a poeților, este să "amuze" (mulți o afirmă în interviuri), cuvânt prin care ar trebui să înțelegem să uimească, să facă lectorul să capituleze și să accepte opera cu încântare, să anihileze orice rezistență. Hobby-ul autorului este ironia, iar familia lui literară, ne declară el, nu există: orfan și abandonat, autorul Desperado descurajează orice încercare de a fi înfiat, afiliat. Rețeta lui amestecă tot ce găsește în bucătăria istoriei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gunoi, de pildă), banii (mai demult plătiți) revin celui care cere ca serviciul să-i fie făcut, vehicolele refac drumul înapoi la punctul de plecare, pacienții (eroul e medic) sunt readuși la viață din propriile cadavre. Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele făcute se desfac lent sub ochii noștri, iar acea parte a eroului care e prinsă înăuntru (de obicei "Eu") judecă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iute la acel "mai mult", la "punctul cheie" unde "sălășluia miezul viului". Tandrețea cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să nu trăim mereu singuri, în călătoria mohorâtă așteaptă-mă: lumea aceasta premeditată își pierde rapid marginea. Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. EF. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental spaima pierderii și a despărțirii sunt cât se poate de reale. LV. Unul din poemel tale are titlul unui cilcu de Ruth Fainlight, Sybil. Ești prietenă cu Ruth
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scenă a dansatorilor negri în balete știute a fi dansate, prin tradiție, de albi. Alvin Ailey Company, care-mi plăcea enorm, era cunoscută pentru multiculturalismul ei: în principal negri, dar și portorocani, orientali, mai rar albi. Mi-aduc aminte cu încântare de Natalia Makorova în Lacul lebedelor și de Rudolf Nureiev cu Margo Fonteyn, ca să nunesc doar câțiva dintre monștrii sacri pe care am avut marele privilegiu de a-i vedea pe când erau în floarea vârstei. Îmi plăcea mai mult dansul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiind legat de catarg. Charites / Harites / Grațiile sunt fiicele lui Zeus, ele reprezintă forța iubirii, fertilitatea, plăcerea erotică și prostituția sacră. Ele sunt: Aglaia, Euphrosyne, Thalia, fecioare ce o însoțesc pe Aphrodita cu dansul lor pentru a trezi farmec și încântare. Ele însoțeau uneori și pe Apollo, uneori pe Dionysos. În unele mituri, Charites se asociau cu Muzele, cele nouă fiice ale lui Zeus și ale zeiței memoriei, Mnemosyne: Clio (istoria), Euterpe (poezia lirică), Thalia (comedia), Melpomene (tragedia), Terpsihore (cântecul și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ești, să mai fii pe deasupra și cuminte... Nu voi să cunosc, vai, ale tale greșeli... Îi cere totuși mai multă discreție și îi mărturisește hotărârea lui de a se distanța de ea, de a o scoate din sfera sa de încântare poetică spunându-i: Caută-ți alt cântăreț, O! Tu, mamă a iubirii ușoare." Glycera, Thais, Gorgona, Philinna, Melitta, Bacchis, Leaina, Demonassa, Musarion, Ampelis, Chrysis, Pannychis, Drosis, Chelidonion, Myrtale, Kochlis, Krokale, Thespias, Parthenis, Krobyle, Korinna Lucian din Samosata, Dialogurile curtezanelor O
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mama româncă, măritată împotriva voinței ei cu un bărbat violent și fără suflet căruia i s-a supus un timp, au început o viață scandaloasă de petreceri și amoruri interzise. Martorul petrecerilor era fratele Chirei, Dragomir care o privea cu încântare pe sora lui frumoasă, prin ea descoperea frumusețea feminină, senzualitatea, iubirea. El veghea petrecerile și semnaliza când tatăl și fiul se apropiau pentru a le snopi în bătaie. Cele două femei, Chira și mama ei, sunt frumoase, cu părul până la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zilei. De la apariția ei în Franța în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ea a sensibilizat publicul la o nouă formă de spectacol, al cărui "specific, scrie La Bruyère, este să țină mințile, ochii și urechile într-o încântare aidoma". Cum a cucerit foarte devreme favorurile publicului (chiar din anii 1660 aproximativ), declamația, brusc, a apărut rece și săracă în nuanțe față de farmecele muzicii și ale cântecului. De aceea neîncrederea lui Bossuet față de operă este cu atât mai mare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Eseu despre arta dramatică pentru a se ști "dacă drama admite sau respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se exprimă în versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arta dramatică pentru a se ști "dacă drama admite sau respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se exprimă în versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eroic și evul uman, Hugo, în Prefața la Cromwell, diferențiază trei mari perioade succesive cărora le corespund trei moduri în literatură: liric, epic și dramatic. În "vremurile primitive", omul, care duce o viață pastorală, cântă, în uimirea lui plină de încântare, frumusețile creației. Este epoca poeziei lirice, care își atinge punctul de perfecțiune cu Biblia. Vin apoi "vremurile antice", când se nasc, odată cu sedentarizarea și apariția cetăților, războaiele. "Epică", poezia îl naște atunci pe Homer. În fine, odată cu creștinismul, când omul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în sfârșit citi fără efortul unei traduceri ceva care să fie la fel de etern tragic ca și Ben Jonson, Marlowe, Shakespeare, Cyril Tourneur, Goethe." În ceea ce-l privește, Mallarmé, care asistă la una din primele reprezentații ale lui Ubu-Rege, își exprimă încântarea, recunoscând în Jarry o formă de teatru care-i satisface așteptarea. Nu-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Artaud nu-și precupețește elogiile față de Jean-Louis Barrault (1910-1994) care, la Teatrul de la Atelier, în iunie 1935, în spectacolul intitulat În jurul unei mame, făcut după Pe patul de moarte de William Faulkner, l-a scufundat pe spectator într-o adevărată încântare. "Acolo, în această atmosferă sacră, scrie el în O notă despre Teatrul și dublul său, Jean-Louis Barrault improvizează mișcările unui cal sălbatec, astfel că avem deodată surpriza de a-l vedea devenit cal. Spectacolul lui dovedește acțiunea irezistibilă a gestului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
servanta, care joacă cu fața descoperită. 58 Se numește lazzo o acțiune comică mimată, însoțită uneori de un embrion de dialog. Aceste clovnerii, aparent spontane, sunt de fapt codificate și repertoriate în centoni. Lazzo-ul muștii, în care Arlechinul degustă cu încântare o muscă pe care a capturat-o, este atât de celebru, încât Marivaux, în Arlequin poli par l'amour (Arlechin șlefuit de dragoste), se mulțumește să noteze: În timpul acesta, Arlechino prinde muște." 59 Dacă vorba nu este decât o podoabă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
istoria sfântă să-și urmeze cursul. Presărată cu anacronisme, piesa configurează o imagine necanonică a Mântuitorului, văzut, fără cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice sunt sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie picată în caricatural de viitorul evanghelist Ioan. „Anacronisme”, recunoscute ca atare și incluse cu rost, se ițesc și în L’Homme qui se dit Lénine (1998). O privire cu scăpărări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
În patruzeci de ani de război și depresiune, iar performanța economică europeană și tendințele consumului au Început să semene cu cele din Statele Unite. După ce se ridicaseră Împleticindu-se din moloz, În mai puțin de un deceniu europenii au intrat, spre Încântarea și consternarea lor, În era bunăstării. Istoria economică a Europei Occidentale postbelice este o poveste simetric opusă celei din deceniile precedente. Accentul malthusian pus pe protecție și pe reducerea cheltuielilor din anii ’30 a fost abandonat În favoarea liberalizării comerțului. În loc să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
De la cartea lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism For All Seasons. A Political History of Romanian Communism (University of California Press, 2003; trad. rom. Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Polirom, 2005), n-am mai citit cu o asemenea Încântare intelectuală și senzație a descoperirii unui continent necunoscut vreo carte de political science precum Postwar a lui Tony Judt. Am păstrat În fruntea acestor rânduri titlul original, pentru că deocamdată n-am găsit o formulă care să redea În mod acceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean. C., pentru care arhitectura este „cronica vie a trecutului”, „cea mai exactă expresie a istoriei sale”, se preumblă cu o lucidă încântare printre „minuni” precum palatele de odinioară, casele domnești și boierești, locuințele țărănești, bisericile, crucile de piatră. Stăruind asupra artei sătești, cu „frăgezimi” și „subtilități” desfătătoare, supunând unei febrile percepții valorile plastice de altcândva, estetul nu recomandă o cantonare în trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
domolit o aprigă sete. Traducând m-am îmbogățit cu o experiență. Doream să văd în ce măsură poezia poate fi trecută dintr-un grâi în altul. Traducând m-am simțit crescând. Căci m-am ostenit numai cu poezii ce mi-au stârnit încântarea, si care, prin tălmăcire, puteau să devină într-un fel ale mele, ale noastre, ale Românilor.970 Pencher son oreille vers l'Autre, au sens bermanien du terme, " annexer " cet Autre par la traduction revient, en quelque sorte, à transformer
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
că pentru Luchian asemenea panouri decorative nu erau decât un prilej de a-și exercita știința sa combinatorie de linii, deși, cum am văzut, în acuarelele pregătitoare de mai sus, sensibilitatea liniei sale și finețea ochiului par a-și exprima încântarea de a se desfășura"451. Într-adevăr, abordarea Art Nouveau-ului presupune în anumite circumstanțe și abilități "meșteșugărești". Dintre poeți, Arghezi își va trasa poetica așezând talentul sub semnul meșteșugului și nu al inspirației, al construcției meticuloase vizând o similitudine cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate mijloacele artei dramatice?"591. Este posibil ca sursa de inspirație a Ceciliei Cuțescu-Storck să se afle și într-o altă zonă, cu propriul ei exotism: curțile vechilor nobili spanioli în insula Malorca, pe care artista le vizitase cu o încântare pe care o transmite și în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul plin de miresme al țărilor sudice. Palmieri și cactuși se împerecheau cu statui și reliefuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]