2,835 matches
-
vervă, profunzime“. La așa complimente sau te indignai, dacă aveai un simț al ridicolului ceva mai accentuat, sau ți-o luai în cap. La puțin timp după ce-mi făcuse cultul personalității, pentru că sticla de vodcă întârzia, i s-a încins tărâța și m-a făcut cum i-a venit la gură. Dincolo de lipsa de imaginație a invectivelor, că eram analfabet și nespălat și papagal, oricum era absolut descalificant să dai două verdicte care se bat cap în cap. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aminte că există un obicei, atunci când chemi vreun amărăștean să-ți măture prin curte, să-ți cioplească via sau mai știu io ce altă treabă din asta să-ți facă, nu-i dai doar o bancnotă, să nu i se-ncingă tărâța că l-ai fraierit. Ăla nu știe valoarea banilor. Îi dai mai multe bancnote mici. Ca să aibă impresia că l-ai umplut de bani. Că acea cărămidă de firfirici corespunde cu munca prestată. În cele din urmă, cartea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
negru, gros, violent. Asistenta mă așeza, mă fixa pe masă, cum ai așeza pe butuci o mașină care intră în reparații capitale. Apoi, doctorul mă ardea. Dracu’ știe cu ce mă ardea. Simțeam doar cum îmi sfârâiau creierii, cum se încingeau. Doctorul avea o față de sudor, de strungar care rotea o porcărie în urechea mea. Nu am avut niciodată curaj să văd scula din mâna lui sau să mă uit la microscop. La ce conțin io. Încercam să nu simt durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
blocat. De fapt, problema lui nu era că nu i-am dat bună seara. Problema lui era că n-avea pe moment cu cine să se certe. Și, blocat așa, îngăima: păi, bine, mă, idiotule, io speram să ți se-ncingă tărâța. Nu așa trebuia să reacționezi! Stai, mă, că nu asta era intenția mea! Io muream să mă cert cu careva. La ăștia nevorbiți, nu tu, ci chiar ei sunt propria lor problemă. Vorba ceea: ce caut eu în viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
despre femei, am înjurat Guvernul, ne-am uitat la televizor la o bălăcăreală politică și mi-am regăsit echilibrul spiritual. Om de treabă, părintele. Avea un asfalt în curtea bisericii de ziceai că ești la oraș. Spre seară, când se încingea la 70 de grade, de puteai să prăjești oul pe el, simțeam și eu că trăiesc. Acum înțeleg de ce se spune că trebuie să vii la biserică pentru a lua viață. Viața de la asfaltul orașului vine. Îi vedeam pe țărani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sînt un vagabond“, arătîndu-și astfel disprețul subînțeles pentru natura parazitară pe care o vedea În călătoria noastră fără țintă. Ce păcat că asemenea oameni sînt asupriți. Indiferent dacă colectivismul, „drojdia comunistă“, reprezintă un pericol pentru viața normală, comunismul care Îi Încingea creierii acestui om nu era decît o dorință firească pentru ceva mai bun, un protest Împotriva foametei neostoite, transformat În iubire pentru această doctrină, a cărei esență n-o cuprinsese niciodată, dar a cărei traducere, „pîine pentru săraci“, era ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
înțeles că este un truc, dar pentru a evita alte neplăceri, m-am dus cu ei. Imediat ce am ajuns la Bacău, am fost predat „Tov. Maior” care a și ordonat ajutoarelor sale să-mi ia șireturile de la bocanci, cureaua de încins și percheziționându-mă, m-a trimis la „celulă”. Aceasta era o cameră mică de la subsolul casei fostului Regent Buzdugan - unde se aflau deja 4 femei ce abia încăpeau ele pe patul de scândură goală, eu neavând alt loc decât să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu poate face altfel. În compartimentul de tren, la supermarket, în sala de așteptare ori la florărie, Privirea se dă la om, iscodindu-l cu o imediatețe și înfierbântare cu care cei de-aici nu sunt obișnuiți. Trece cu fierul încins peste chipuri și gesturi străine, taxându-le rapid așa cum s-a deprins s-o facă ani de-a rândul: abia privite, lucrurile au și fost etichetate. Privirea Străină îl pricepe pe omul intact la fel de puțin pe cât pricepe acesta Privirea- trăgând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și de la alții din România lui Ceaușescu. Mi-au fost băgate în oase după ce-au fost „clocite“ cu grijă (adică plănuite pe hârtie, formulate ca însărcinări de serviciu și transformate în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu oamenii adulți din sat, pentru că satul e al lor. Totul, de la praful din ulițe și până sus, în vârful copacilor, le aparține lor, așa ziceam în sinea mea. Casele și vitele, fântâna, micuța gară, crâșma și bătătura unde se încingea dansul, biserica și cimitirul. și mai ales copiii le aparțineau. A ști că aveam părinți însemna că le aparțineam (poate că la fel cum, mai târziu, la maturitate, frica pe care o aveam „mă avea“ ea pe mine). N-am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Vest, care ori de câte ori vine lângă noi să frigem carnea și să bem berea obligatorie, nu uită să spună cu ciudă teutonă printre dinți: noi, oamenii moderni, am pierdut focul. La ora la care scriu aceste rânduri, pe câmpul unde noi încingeam grătarele "sălbatice" se ridică un mini-cartier de blocuri ultra-confortabile (terase largi, camere cu ferestre imense, apartamente utilate complet) iar Florian profesează ca tânăr lup, avocat de afaceri la Hamburg. Bănuiesc că duminica aprinde butelia cu gaz în grădinița ultra-verde din spatele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
partidului un program clar pentru activitatea instituțiilor noastre, pentru fiecare dintre noi.“ (Contemporanul, 6 august 1971) „Din istorie vine, ca pe-o aspră cărare de munte Pândită de capcane, vânată de primejdii, Pe care, copil, a-nvățat să le-nfrunte Încingând toate armele De cavaler ne-nfricat al nădejdii. A crescut odată cu timpul rănit De fulgerul ideilor, de întrebările mântuitoare. Pravilă i-a fost glia fierbinte a țării. Cu ochii izvoarelor a văzut în partid Înălțimea poporului care niciodată nu moare. Numai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cățel credincios, fetele au tras o cântare pe cinste: „Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Ionică“, „Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a fost om nebun“, „Trandafir de la Moldova“, iar țuiculița lui nea Petrică portarul le-a încins pe muncitoare într-o horă strașnică. Nea Ilie a dansat-o pe Tanța și le-a zis bancuri, iar Rodicuța a închis ochii îngăduitoare, căci muncitoarele ei cântaseră bine în șosetele lor tricolore, iar în timpul ăsta băieții din grupul lui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
râsul lumii. În primul rând, îmbrăcămintea. Mai ales iarna. Îmi era o groază teribilă de diminețile de sâmbătă, când trebuia să-mi pun tot harnașamentul. Mai ales vestonul, cred că așa îi zicea. Un fel de paltonoi enorm, kaki bineînțeles, încins cu o curea la mijloc, ce mă făcea să arăt ca un balon. N-am fost eu niciodată trasă prin inel, dar ca să arăți cât de cât bine în chestia aia ar fi trebuit să fii anorexică. Cu toate straturile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
militar, dar existau și grade mai mici, plutonierii de exemplu care pe motiv că descindeau din familii nobiliare consumau cât zece grade înalte. Ba ofițerii încartiruiți în această zonă mai primeau și vizita a diverși camarazi, ocazii cu care se încingeau adevărate orgii, punând întregul sat în fierbere cu căratul băuturii și pregătirea alimentelor la bucătărie. Iată ce ne spun la acea anchetă din iulie 1726, iobagii din Ucea de Sus despre unul din acești «viteji» ofițeri austrieci : «Nu de mult
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
posturi mari, al crăciunului și al paștelui. Deaceea pisălugile lucrau îndeobște foarte susținut în aceste perioade ale anului. De regulă la pisălug se lucra mai ales noaptea, oamenii se adunau aici, fie că aveau sau nu aveau de tescuit, se încingeau la povești și «puneau țara la cale» până către ziuă, când pentru că îi dobora somnul se duceau la culcare. Datorită apariției fabricilor de ulei de floarea soarelui și ca urmare a unei productivități foarte scăzute, pisălugile sâmburilor de bostan au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
E Dulcea Bucovina potirul de cobalt În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie și covoare. Cand naștem prunc, încins cu Tricolor, Sădim un pom sau ctitorim fântână, Dormim pe coasă, la capăt de ogor Și ne trezim în zori cu arma-n mâna. Cand veșnicim în frescă sau în lut, Ne vrem icoane sau ne vrem ulcioare; Orice sfârșit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
meditație (studiu individual) la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași s-au încheiat. Elevii interni, în mici grupuri, stau relaxați de vorbă pe băncile umbrite din curte ori se plimbă pe aleile frumosului parc. Băieții din clasele mai mari au încins o partidă de fotbal pe terenul de sport pardosit cu zgură, asistați și încurajați de un număr mare de susținători. Novicii din clasele a IX-a stau cu ochii ațintiți pe poarta de intrare în curtea școlii ca să surprindă la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la paliative. Pentru că chiloții nu erau, pentru noi, fiii de țărani un accesoriu vestimentar uzual la acea vreme, pentru a fi echipați corespunzător, retezam izmenele de deasupra genunchiului, prindeam prohabul cu două agrafe, încălțam tenișii personali sau de împrumut și încingeam niște meciuri de pomină. Eu nu eram nici foarte amator, nici prea priceput într-ale fotbalului dar, când nu se găsea altul mai bun, eram cooptat pe post de bec, asemănător cu al lui Cristi Chivu. *** Evenimentul care a întrerupt
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Brașov etc. Pe scurt - grozăvie! -, pe tot cuprinsul țării, oamenii ieșiseră la iarbă verde. La posturile de știri Realitatea TV și Antena 3, reporterii transmiteau de zor, din jumătate în jumătate de oră, cum sfârâie mititeii pe grătare. Sintagma „au încins grătarele“ a fost laitmotivul zilei. Oamenii erau întrebați cum se distrează și ei răspundeau „Bine“; sau cum e la iarbă verde și ei răspundeau „Frumos, aer curat!“. Realitatea TV nea anunțat în repetate rânduri, ca nu cumva să uităm, că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
grade. Așa se face că aici la Cernica a fost împânzită pădurea. Foarte mulți bucureșteni, și angajați, și studenți, sau bucurat de zilele libere și se bucură în continuare de minivacanță. Au venit cu toții cu mașinile, au ascultat muzică, au încins grătarele, sau simțit foarte bine cu familiile sau cu prietenii“ (Realitatea TV); „Faptul că a fost o zi superbă și reușită o dovedește că încă mai sunt bucureșteni care nu se dau duși spre case, ba mai mult, au încins
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
încins grătarele, sau simțit foarte bine cu familiile sau cu prietenii“ (Realitatea TV); „Faptul că a fost o zi superbă și reușită o dovedește că încă mai sunt bucureșteni care nu se dau duși spre case, ba mai mult, au încins un al doilea grătar pentru masa de seară. Au făcut și ceva mișcare, însă nu prea multă, până a fost gata grătarul, fiindcă el a fost astăzi la putere“ (Antena 3). Seara, la știri, televiziunile generaliste au adâncit problema. De
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai mult. E desfrînat și tragic. Feței calme a culturii grecești, Îi opune vehemența patimii cu care se desfată și suferă. Știe și el să se bucure de soare. Se bucură Însă de soare ca o șopîrlă, cînd vinul se Încinge iar vegetația fermentează ațîțător. Atunci are chef să schimbe dansul În zbor, ca o descătușare, pînă cînd prin vii curge o lumină astenică și bate un vînt rece pustiind totul și, În locul laudelor aduse lui Apolo, nu se mai aud
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nici o iluzie nu va mai fi posibilă. Orfeu n-are dreptul la speranță decît dacă va avea curajul să nu privească În urmă. Singura sa șansă e să respingă scepticismul. Pe pietrele nemișcate cresc doar lichenii pe cînd din nisipul Încins de soare și spulberat de vînt pot crește păduri Întregi de palmieri mincinoși În calea călătorilor epuizați de sete. Mi se pare foarte frumoasă ideea lui Unamuno de a-și Închipui un Don Quijote mergînd În deșert și strigînd, iar din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]