4,058 matches
-
rușinat la Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor. Stăteau amîndoi În barul castelului cu cîte un pahar dinainte, cînd apăru pe neașteptate Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor și el n-avu Încotro și trebui să i-o prezinte. — Mergi la spovedanie? — Vin de la spovedanie. — Bine. Trimite-l pe Victor să ne mai aducă gheață. — Au și Început să se simtă căldurile, spuse arhitectul, zîmbind, În timp ce Susana dispărea. — Ah, dar asta Înveselește spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu Încotro și trebui să-și plece capul rușinat În fața unei asemenea dovezi de superioritate, „ești grozav, don Carlos“, Îi spuse. Între timp, Într-una din camerele de baie, Bobby se tăiase cu briciul cînd se bărbierea. Văzînd sînge, Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săptămînă, Bobby nu se duse s-o caute pe Sonia, lăsă vizita asta pentru mai tîrziu, fiindcă bordelul era o etapă a vieții pe care Santiago o depășise și, dacă voia să meargă cu fratele lui zilele astea, n-avea Încotro și trebuia să-l urmeze În aventurile lui de vacanță și să cheltuiască Împreună cu el și cu Lester toți banii pe care Juan Lucas i-i dăduse de Crăciun. N-a crezut nici o clipă că fratele lui o să-l accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o perioadă foarte frumoasă În viața fiecărui copil... Avea dreptate Țanți, Susan și Juan Lucas nu-și făceau datoria cum trebuie. În orice caz, musafirii de Crăciun au mai rămas o bună bucată de vreme și Bobby n-a avut Încotro și a trebuit să se despartă de ei și să se Închidă În camera lui să tocească. Au sosit profesori pentru toate materiile, pe care mătușa Susan a Îi cunoștea și i-a recomandat la telefon: pe Pipo, băiatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din camionetă, la Întoarcerea de la aeroport. În sfîrșit, putu să respire. Dar Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple cu un plîns prelung și tăcut, năpădit de Întrebări. Poet postromantic spaniol, autorul unor scurte poeme narative (Doloras, Humoradas) care s-au bucurat de mare succes În mediile populare. În engleză În original, cu sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6. Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh. 7. Nu te mira că ți-am zis: "Trebuie să vă nașteți din nou." 8. Vîntul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul." 9. Nicodim I-a zis: "Cum se poate face așa ceva?" 10. Isus i-a răspuns: "Tu ești învățătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh. 7. Nu te mira că ți-am zis: "Trebuie să vă nașteți din nou." 8. Vîntul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul." 9. Nicodim I-a zis: "Cum se poate face așa ceva?" 10. Isus i-a răspuns: "Tu ești învățătorul lui Israel, și nu pricepi aceste lucruri? 11. Adevărat, adevărat îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
îl aud, sătenii întâi tresar, oare să fie vorba de vreo caravană artistică ce trece prin sat și anunță, în felul ăsta, un viitor spectacol? Nu, nu, e nea Fănică Alexandrescu, cu căruța lui, “noroc, noroc, hai să trăiești, nene, încotro?, ia, mă duc pe Branciu, să aduc niște nisip pentru Ion a lu’ Moise, ai grijă, să nu se stârnească furtuna și..., las’ pe mine, chiar dacă știu să înot ca toporu’, are cin’ să mă salveze, ia, uită-te la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nici înapoi nu se mai puteau întoarce. “S-o pornim, dară, spre casă, zise o voce”. “Doamne apără și păzește!” “Mortu’ dă la groapă nu să mai întoarce” se auziră altele. “Nu mai putem merge” spune popa. N-au avut încotro și întreg cortegiul făcu cale-ntoarsă. Vremea asta câinoasă a ținut în acel sat aflat la poale de munte cam o săptămână. Nimeni nu s-a putut mișca de la casa mortului. Nici măcar preotul care, de voie, de nevoie, a trebuit să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
proiectează mereu prietenia adevărată, curată și sinceră în sferele cele mai înalte ale omeniei, acolo unde nu se ajunge decât cu o inimă deschisă. Ionică, Gheorghiță, Costel și Paul aflați, iarăși împreună, acum, la vârsta maturității depline, a împlinirii plenare. Încotro merg, de unde vin, cu ce anume călătoresc? Întrebare sau întrebări fără rost, atâta vreme cât cei patru reușesc, iarăși, să survoleze regatul lui Chronos, să surmonteze spațiul geografic. Destinul a făcut ca ei să se întâlnească acum, aici, pe niște coordonate sufletești
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Cred că da. Eu nu sunt adeptul hoinăritului prin lume, departe de casă. Te sfătuiesc ca un părinte, să nu pleci. Oricum.. vei regreta mai târziu. În zilele următoare, Codrin se pregătea pentru plecare, fiind chiar fericit. Nu știa nicidecum încotro se îndreaptă, dar știa că trebuie să schimbe ceva în viața lui: o țară nouă, o limbă nouă, o iubită nouă, cu alte cuvinte, mistere noi, exact ceea ce-l definea pe el. Aflase că la compania lui Bill Gates se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sunt cam furăcioasă? -Nu. -Nu fur tot timpul, dar prefer magazinele foarte mari. E ca un hobby al meu. -O să te duci la închisoare cât de curând, te asigur eu. -Ei, acum, tu, Codrine, devii complicele meu, n-ai încotro. S-a așezat lângă mine pe canapea și mi-a cerut ceva de băut. I-am adus sticla de whisky, pe care tot ea o ”cumpărase”. -Codrine, îmi zise ea, de ce iei tu toate lucrurile atât de serios? Știam că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dificultăților, voi putea supaviețui. Am luat masa sub soarele arzător. O masă simplă. Când am terminat, vrând să înțeleg situația, am încercat să-l fac pe barcagiu să vorbească. A ezitat, apoi m-a privit serios și m- a întrebat încotro vreau să plec. I-am răspuns că nu sunt încă decis. Probabil la Oxford, am adăugat apoi. A zâmbit și a trebuit să-mi las privirea în pământ. Cumva, într-un mod misterios, mă flata; eram prea inteligent ca să nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
iubise asta la el. Nu vorbea niciodată decât dacă avea într-adevăr ceva de spus. Își înclină capul și răspunse, în sfârșit: — Nimeni nu e niciodată ceea ce a fost mai demult. Trebuie doar să vedem și să ascultăm. Să vedem încotro merge. Să ne întâlnim cu el acolo. Ea își vârî mâna pe sub haina lui. Îl mângâie pe spate fără să se gândească, își închipui că ies de pe șosea și se răstoarnă, până când el o apucă de încheietură cu blândețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber își umplu cele două ore ale drumului de întoarcere spre Stony Brook mâzgălind notițe despre faptul că oamenii erau probabil singurele ființe ce își puteau aminti lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. Numai că n-avea nici o idee încotro se îndreptau notițele. Suferea de ceva, probabil de tristețea uzurii profesionale. Multă vreme, mai multă decât merita, știuse exact ce avea să scrie după. Acum, totul părea să fi fost deja scris. Când ajunse acasă, Sylvie nu se întorsese încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar se străduiește. Dacă America e sub asediu și trebuie să tragă niște șuturi zdravene în câteva cururi de străini ca să fie iarăși liberă, atunci Mark trebuie să se ducă, la fel ca toată lumea. Dar la unele întrebări n-are încotro și râde în gura mare. Adevărat sau fals: Cred că întâlnirea cu oameni din medii diferite mă poate ajuta să evoluez ca persoană. Păi, asta depinde. „Oamenii“ înseamnă un arab care bâțâie o armă și încearcă să-mi doboare avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt ale tale. Dacă nu face nimic, dacă refuză rugămintea băiatului, dacă abandonează acum ceea ce cârpăcise atât de rău, atunci era cu siguranță ceea ce vocile cele mai întunecate îl numeau deja. A încercat să se sinucidă, din cauza mea. N-avea încotro, trebuia să se întoarcă. O buclă lungă, iar înapoi. Ghidul îl obligă. N-are cum să-i spună soției lui. Să-i spună lui Sylvie. După ceea ce-i spusese deja, orice motiv ar fi invocat ar fi părut cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl conduce. Gândurile se revarsă în el ca un pârâu asupra pietricelelor, dar nici unul nu e al lui. Vine și finalul, cu golul său. Apoi rămâne doar îmbrățișarea și pregătirea pentru vertijul nesfârșit. Fără cuvinte, se întorc la mașina ei. Încotro? spune ea. De fapt, n-au de ales. —Spre vest. Nu există altă busolă pentru ei doi. Ea conduce la întâmplare. Traversează un râu secat. —Oregon Trail, spune ea. Cicatricile pământului îi dau dreptate, chiar și după un secol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfârșit vorbește, vocea nu-i a lui. Nu știu ce-ai fi putut simți vreodată... ce-aș fi putut fi eu pentru tine. Dar știu ce simți pentru băiat. La penultimul semafor de dinainte de Bunul Samaritean, ea își dă seama încotro o silește să meargă. Întinde mâna dreaptă și-l apucă strâns. O ultimă încercare de seducție, pentru orice eventualitate: încă putem evada, doar noi doi. Să dispărem undeva pe râul ăla lung. Se gândește la câte a pierdut ea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mal, Ca-ntr-un poem de Radu Gyr depunem flori în cimitir celor căzuți în ideal. Și iarăși vom pleca pe mări, cum am pornit la început, cu-aceeași foame de-absolut și însetați de aceleași zări. Periprava 1960 Omule-ncotro te duci?! Nu e mâine, de nu-i ieri, orice azi e provizoriu, rătăcind în iluzoriu vei ajunge nicăieri. Nu ai moși, nu ai strămoși, ești ca și o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
opt ani, fratele meu mai mare m-a azvîrlit În apă de pe dig, cu haine cu tot. „Înoată!“ zice. „Înoată, că, dacă nu, te duci la fund!“ Și-am Înotat, ți-o spun foarte serios. CÎnd știi că n-ai Încotro, o faci. Nu-ți trebuie decît Încredere. Și dac-ai apucat să-nveți, zic, nu-ți mai bați capul. Asta nu se uită. Îți rămîne cîte zile-oi avea. Știi să Înoți bine? zice. — Ca un pește, zic. SÎnt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca să se cațere pe un stîlp. Doamne, ce nemaipomenit. Așa că domnul Gates zise: — Încotro s-o pornim, Joe? Iar tata răspunse: — Spre Golden Gate și să dea Domnul să nu se oprească nicicînd! Apoi tata Îi spuse șoferului: — Ce viteză poate prinde, fiule? Iar tînărul răspunse: — Poate depăși treizeci de kilometri pe oră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dintotdeauna și pe care visasem să-l descoperim, iar acum Îl aveam ca pe un vis Împlinit. Cred că am făcut Înconjurul parcului, dar nici unul din noi nu-și dădea seama cu adevărat cît am ajuns de departe și nici Încotro mergeam. Era ca zborurile acelea din vise și, tot așa cum În vise ai certitudinea lucrurilor ce-o să se petreacă, făcînd o cotitură, am ajuns În șosea și am văzut În fața noastră aceeași trăsură pe care Încercasem s-o depășim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că nu sufereau nici să-l vadă, iar el Îi ura. Și nici n-au trecut șase luni că ea nu mai avea pic de mîndrie și-a venit acolo după ei. Firește, ea a venit pentru că n-a avut Încotro: John Beals ăsta era un om de nimic, care nu era În stare să-i asigure traiul, așa că ca i-a scris Lydiei și doamnei Mason și ele au chemat-o. Tatăl tău nici nu știa că o să vină: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spuse: - Îl duci pe Enin înapoi la Institut. Spunând acestea, scoase repede din buzunar banii dați de Blayney și-i trânti pe masă. De data aceasta n-a mai simțit vârtejul, ca mai înainte, dar... Reuși să se întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]