2,617 matches
-
La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă! La muncă! Ia dalta și ciocanul și începe să cioplească în stâncă... Din depărtare, se aude, parcă, zvon de bucium... Tresare... Ascultă... I s-a părut numai... Cioplește... Un bucium... Alt bucium... Daniil a încremenit cu dalta și ciocanul... Ascultă... Buciume buciumând prind să buciume pe culmi hăulind prin văi cu ecoul lor din obcină în obcină. Buciumă!! strigă el și aruncă ciocanul și dalta... Chiuie: Buciumă!!!... Aleargă ca bezmetic dând ocol chiliei, râzând, strigând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decembrie când, împreună cu cel mai bun prieten al meu de atunci, văzusem (de fapt, revăzusem: pentru a nu știu câta oară) Hamlet-ul lui Lawrence Olivier. Rula la cinematograful de cartier, aproape de casă și, după ce m-am despărțit de C., am încremenit, la răscrucea de la Căuzași, într-o secvență ce nu mi s-a șters nici până azi din memorie și în care Hamlet-ul abia văzut s-a amestecat pentru totdeauna cu zăpada cafenie ce-mi ajungea până la glezne, făcându-mă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Doina i-a oprit ca să-i întrebe ceva, de fapt ca să-mi dea posibilitatea să-i contemplu. Evenimentul - să te întâlnești cu propria dirigintă care pe deasupra să fie însoțită și de soțul ei! - îi copleșește. De atâta timiditate ambii au încremenit parcă într-un fel de visare interminabilă. * Într-o noapte de toamnă destul de sumbră, la Snagov, unde sunt numai cu tata. E târziu, afară s-a stârnit vântul și nu prea mă simt în apele mele. E drept că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
brusc, privind de sus din capul scării (în decorul scenografiei Hristofeniei Cazacu), scrutând cu o privire aruncată șiret, cobora agale, cu atenție prefăcută, călcând atent pe fiecare treaptă! Nu scăpa însă cu privirea pe nici unul din soldații ce o urmăreau încremeniți de emoție. Cu o smucitură bruscă a capului către Don Jose, părea că vrea să spună că abia atunci l-a zărit. Da de unde, cochetărie feminină! Îl zărise din primul moment, dar versată fiind (panoramându-i), dăduse speranțe din priviri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
că acolo existau condiții de a da frâu liber fanteziei, după experiența câștigată în spectacolele de succes în aer liber, realizate cu atâția și atâția artiști. Propunerea aceasta, ca și altele, nu a primit sprijinul unor sceptici și a rămas încremenită în proiect multă vreme. Cândva, prin anii 90, în mediile noastre artistice prinsese contur propunerea mea. S-a obținut chiar și adeziunea celor care ne-au fost oaspeți, artiștii Operei din Chișinău (după discuțiile purtate de dirijorul și directorul Corneliu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
zeci de cetățeni veneau cu diferite probleme în biroul meu. Mulți săteni veneau doar să mă salute și să vorbim despre nimicuri. De această dată până și nenea Turuianu, omul de serviciu disponibil oricând, dispăruse. Unde sunt toți? Timpul pare încremenit într-o așteptare enervantă și apăsătoare. Din când în când, contabila primăriei, tovarășa Pungă, intră și iese pe ușă tăcută, preocupată de ceva doar de ea știut. Beau o cafea și încerc să dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care îl montam și reglam singură. Eram printre oamenii apreciați și primeam în fiecare lună stimulente și gradații pentru munca depusă, numele meu figurând printre fruntași. De asemenea, aveam pregătire corespunzătoare muncii prestate. Când mi-am auzit numele, am încremenit! Nu se poate, de ce eu? Așa s-a hotărât în operativă și în ședința de comitet de partid. Nici o hotărâre nu se ia fără aprobarea comitetului de partid, mi-a răspuns secretara de partid pe secție. Eram nedumerită, nemulțumită și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
soțului mâncare gătită. Ninsoarea nu se oprea, iar sulurile de zăpadă de aproape un metru blocau șoseaua, astfel încât nici măcar cu tractorul nu se putea ieși din sat. Navetiștii nu au putut ajunge săptămâna aceea la lucru. Totul în comună era încremenit. Dimineața, doar coșurile care scoteau din belșug fuioare albe de fum, arătau că satul este locuit. Nimeni nu venea la primărie. Stăteam singură în birou și răsfoiam dosarele pe care le ordonam frumos. Țăranii nu ieșeau din casă decât pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
căldură sau i-o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pisicile lângă el. Pisicile erau leneșe, dar nu dădeau voie șoarecilor să se urce în pat. Când soțul ieșea pe poartă era întuneric, iar pichirile din nuc scoteau sunete metalice. Atunci, nevăstuicile din podul casei dar și șobolanii din magazie încremeneau. Căldura din casă mă îmbia la somn după ce terminam treaba. Plecam la primărie odată cu Mișu, care mergea la școală. Mama, tot când se întunecă vii acasă? Nu știu când vin. M-am săturat să stau mereu singur, îmi șoptea la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scenă tragi-comică dintr-un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi-au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într-o respectuoasă nedumerire. E primărița! Au luat-o. Oare unde o duc? SFÂRȘIT 219 POSTFAȚĂ Am parcurs această carte cu marea curiozitate de a descoperi esența fiecărei pagini în care autoarea a reușit să transmită într-un mod cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
când îmi aduc aminte: celuloză vrac exportată în Austria în vagoane de unde se descărcase negru de fum, costume pentru RDG fără căptușeală, bocanci pentru soldații "prietenului" Gaddafi, care la primul "pas de front" au rămas fără tălpi, locomotive pentru Costa Rica, încremenite în poziție "pe loc repaus" chiar în momentul festiv al inaugurării liniei ferate, ARO special pentru partidele de vânătoare ale șahului, care a refuzat să pornească... Având în vedere că domeniul construcțiilor civile luase amploare și că o mare firmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
bate vântul, a rămas înțepenită, arătând că aici nu se mai întâmplă nimic, istoria s-a oprit, vântul n-are decât să-și facă de cap printre ochiurile și încăperile goale, degeaba, că nu mai schimbă nimic, aici totul este încremenit. * Casa nu are vecini. Nimeni nu a îndrăznit să-și așeze vreun sălaș în preajma Casei. Se spun tot felul de povești despre Casa roșie. Că, încercându-se demolarea ei, ori de câte ori de trei ori a fost distrusă, a doua zi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară, ci s-a năpustit ca o brută, direct prin geam. Domnișoarele au încremenit de spaimă, fiindcă fiara urla ca scoasă din minți și, dacă nu ar fi duhnit atât de strașnic a samahoncă, ar fi crezut că a turbat. După ce le-a scuipat pe amândouă și le-a zgâriat până la sânge, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu succes în perimetrul temei acestui eseu, poate cu excepția notabilă a lui Dimitrie Știubei, pictor și ilustrator mai pronunțat realist și mai centrat pe reprezentarea vaselor, ca ofițer de marină. Lipsit de poveste, de desfășurare, de tensiune și de spectaculos, încremenit într o imagine interiorizată in extremis, stimabil, altfel, în genul său, tabloul marin nu dă o temporalitate a evadării imaginare, așa cum o fac literatura și filmul. Deși, s-o recunoaștem, reveria trăită în fața unui tablou marin nu poate fi cuantificată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
protecție socială este nemilos. Expunea leneșii fără averi moștenite la moarte prin înfometare, pe cei cu performanțe mediocre la salarii foarte mici, pe cei proști la o grea supraviețuire. Dictatura pieței este foarte dură pentru oamenii comozi, nedispuși să învețe, încremeniți în ceea ce știau ei de pe vremuri. Lucrătorii învingători ai capitalismului sunt cei performanți. Lucrătorii învingători ai comunismului nu există. Eroii „muncii socialiste” sunt foarte puțini, iar „eroismul” lor se reflectă într-o medalie, nu în nivelul de trai. Până la urmă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
degrabă, a oftat. A sprijinit fierul de călcat pe o piatră și a scrutat băiatul întrebătoare. El a povestit cu sinceritate tot ce s-a întâmplat. A rămas cu ochii plecați, așteptându-se la o dojană masivă. Dar mama a încremenit gânditoare și tristă. Știa bine și ea că acel fiu al ei voia să devină preot și, din atâtea semne mărunte, înțelegea că asta era vocația lui. Totdeauna m-am gândit să devin preot!», va mărturisi don Calabria religioșilor săi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unor familii din parohie. Dimineața următoare, don Desenzani a reunit odraslele, încă zăpăcită și amorțită, și a urnit-o de-a lungul străzii Scala Santa pentru a ajunge la San Zeno in Monte. Ajunși pe culme, s-au blocat ca încremeniți în fața intrării. Priveau cu uimire acea construcție enormă, cuibărită asemenea unei tufe pe înălțime; părea un balcon imens orientat în afară spre Verona. Era 6 noiembrie 1908. Capitolul VIII Cuibul de pe munte (1908-1911) La muncă Spațiul disponibil la San Zeno
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
avionul până în orașul Rosario. Bolnava a făcut toate scările necesare pentru a urca și a coborî din avion cu dezinvoltură și a mers grăbită în scurtele spații dintre un loc și celălalt. Ajunsă la Spitalul din Rosario medicii au rămas încremeniți văzând-o în acele condiții. Se așteptau să vadă o muribundă și în schimb se aflau în fața unei persoane... sănătoase, deși era un pic slăbită. Din documentele aflate în posesia lor se așteptau în realitate la o altă persoană. I-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și chip, uneori suflând în trompetă, alteori lovind într-o tobă, poetul deci se declară cu cea mai mare seriozitate împotriva ideii de subvenționare de către stat a culturii. — Piața trebuie să decidă valoarea unei cărți. Auzind o asemenea gogomănie, am încremenit. Cu mari eforturi, am reușit să rămân politicos. Poetul Paul Daian voia ca „piața” să decidă, în funcție de vânzări, asupra valorii. Am mai citit o asemenea bazaconie sub pana talentatului și răsfățatului Mircea Cărtărescu. Și el vorbea de vânzare. — Vânzarea de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în stâncile roșii și aurii sau în reflexiile acestora în apă; îndrăgostit de sine însuși, omul pietrificat se privește: Când anatomia clară și divină a lui Narcis/ se apleacă/ peste oglinda obscură a lacului,// când torsul său alb îndoit înainte/ încremenește înghețat/ în curba argintie și hipnotică a dorinței sale,/ când timpul trece/ peste orologiul florilor nisipului din propria sa carne,// Narcis se pierde în vertijul cosmic/ în adâncul căruia/ cântă/ sirena rece și dionisiacă a propriei sale imagini./ Trupul lui
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de o descătușare spre exterioritate, de o pulverizare eruptivă, de o explozie menită să elibereze pulsiunea, primită și imposibil de reținut, în interioritatea casantă a porțelanului astfel formatat. Statuieta dispare ca statuietă, ca reprezentare a unui element fix, drept evocare încremenită în soliditate prin anularea cadrelor sale, conturului ce-o determina, printr-o extracție brutală a formei sale. Materia, astfel descătușată, se supune unei noi organizări, unei structurări plurivalente în care primește o multitudine de forme și se împarte în fragmente
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de sticlă, gâtul strâmb, dar aduceau în uliți baliga din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa. Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga: "Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine de te-oi lua vreodată-n deșert, Ierusalime!" Poetul a refăcut chiar, cu mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai putea suporta) și placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă cu ochii închiși și respiră anevoios, ca-ntr-un somn cu vise rele. Cînd simte că începe criza, își apasă gîtul cu o bucățică de lemn și încremenește așa. Singura ei temere e aceea de a nu-i încurca pe ceilalți cu moartea sa. *7 iulie 1986, ora 19,30: am fost anunțați că a murit „Bunica”. Ani a alergat toată dimineața, de la o ușă la alta, pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oraș al păcii, în care cursurile școlare și universitare sunt suspendate, zile la rând, pentru ca tinerii și dascălii lor să meargă la pregătire militară, la trageri, spre a nu li se diminua vigilența față de un dușman nevăzut. Un oraș care încremenește pe o rază uriașă atunci când cel mai iubit fiu al acestui popor, ori nevasta sa va trece pe o arteră sau alta, niciodată neștiindu-se pe care anume, omul planetar nu vede și nu întâlnește pe nimeni. Un dictator singuratic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]