4,849 matches
-
sau vreun lătrat de câne. Dar păream pierdut în mijlocul unei singurătăți, nici cel mai mic zvon de viață nu se simțea. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un făgițel tufos, apoi am dat de fânețe cosite, pe care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera, într-o tăcere de moarte, deodată izvorî din neguri, ca din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se întâlnește cu dânsul când nu ești dumneata acasă... ș-acuma-i însărcinată...“ Domnu picher cetise până la sfârșit hârtia, și simțise că i se ridică în cap sângele. Acuma, aproape de casă, iar o cetea, o cetea până la sfârșit, frază încurcată după frază încurcată, și își ștergea de sudoare obrazul întunecat. Se uită în juru-i. Băiatul desculț și cu capul gol nu era nicăieri. De la ferestre îl priveau cum trece nevestele mahalalei. Zări și chipul fetei lui Leiba Sanis, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a întins o ghiară spre butul de cal, pe când cu celelalte labe sta încurcat pe scară. După ce a pus o labă pe carne, a adus și pe a doua - și cu greutatea lui întreagă a rupt prada din clenci și a căzut cu ea dedesubt, de la șapte metri înălțime. Cu ce dibăcie a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu-i venise vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am observat mai multe albume voluminoase de fotografii în bibliotecă și mi le-am imaginat deodată țâșnind de pe raft, deschizându-se și lăsând fotografiile să-și ia zborul, să invadeze camera ca un stol de păsări. Sute, zburând pe lângă mine, încurcându-mi-se în păr - mărturii ale nenumăratelor evenimente ce-i legau pe Aidan și Janie: la bal; la ceremonia de absolvire a liceului; la Cape Cod; la cină, când Aidan a împlinit treizeci ani; la party-ul surpriză pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Tu ai spus-o. El: Eu n-am zis Speedy McGreevy, am zis Racey O’Grady. Speedy McGreevy a fugit în Argentina. Eu: Am greșit eu. Continuă. El: Eu și Racey ne-am văzut fiecare de treabă fără să ne încurcăm în ultimii ani. El are departamentul lui, eu îl am pe al meu. Unul din domeniile mele de activitate este să ofer protecție. Pentru o clipă am crezut că se referă la pază și protecție, apoi mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca varul. Apoi s-a întors și m-a văzut și aproape că m-a pufnit râsul când i-am văzut expresia. Era prea ușurat ca să mai fie furios. —Ai ajuns. —Mda. Teenie, îmi pare foarte rău că te-am încurcat. — Nici gând, a zis. Este prezentarea ta, este creația ta. Mi-a dat un pupic. —Bravo. Capitolul 50tc "Capitolul 50" — N-au ajuns încă, a zis Franklin, gâfâind, apucându-mă de braț și zorindu-mă înspre sala de consiliu. —Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașului nu se gândea decât cum să scape de luptă. Îi trimitea regelui Ferdinand mesaj după mesaj, în care nu era vorba decât despre data predării, asediatorul vorbind despre săptămâni, iar asediatul despre luni, nădăjduind poate că mâna Celui-de-Sus va încurca între timp fragilele înțelegeri ale oamenilor prin vreo hotărâre neașteptată, un potop, un cataclism sau o ciumă care îi va nimici pe granzii Spaniei. Numai că Cerul avea, în ce ne privește, alte planuri. ANUL CĂDERII 896 de la hegira (4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu fiica Wardei despre relațiile cu familia mamei mele. Dar nu asta era intenția ei. Când voi avea copii, ai să-i iubești așa cum te iubește el? — Desigur, am zis. Însă acel „Desigur!“ a fost prea rapid, prea morocănos. Și încurcat. Mă temeam de ce va urma. Or, urmarea s-a lăsat așteptată. Am tras cu coada ochiului spre Mariam; tăcerea ei mă stingherea aproape la fel de mult ca întrebările ei. Nu se mai uita la mine, dar nu-și mai trăsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
păreau incapabili s-o salveze pe Mariam. Doar unchiul meu părea a fi în măsură să efectueze demersurile necesare. Se întâlnea cu oameni ai legii, emiri din armată, dregători din regat; unii se arătau dornici să-l liniștească, alții erau încurcați, iar alții făgăduiau găsirea unei soluții înainte de următoarea sărbătoare din calendar. Nu renunțam la o speranță decât pentru a ne agăța de o alta, la fel de zadarnică. Așa au stat lucrurile până în clipa în care Khâli a izbutit, după mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asculta nimeni, de teamă ca onoarea lui să nu aibă de suferit. După ce am râs din toată inima și după ce s-au scurs câteva clipe de tăcere, companionul meu a început o frază, după care s-a întrerupt, șovăielnic și încurcat: — Ce voiai să spui? — Cu siguranță nu e încă momentul. — Ți-am destăinuit prea multe secrete, ca să-mi ascunzi astfel jumătate din ce gândești! S-a resemnat. — Voiam să spun că de acum ești liber să-i iubești pe otomani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
maestrul. Valerius luptă cu al doilea și cu al treilea rețiar, dar amândoi reușiră să-l imobilizeze. Oprește-te! Proculus se apropie de secutor și-l eliberă cu greu din plasa în care era înfășurat și pe care Valerius o încurcase mișcându-se dezordonat. — Nu trebuie să rămâi pe loc când vezi plasa venind spre tine. Folosește-ți scutul. Proculus arătă spre partea superioară a scutului, care era rotunjită. — Vezi? În partea de sus, scutul tău nu are colțuri, tocmai pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plescăia din limbă și-i răspundea împăciuitoare: — Trece printr-o perioadă foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și revină. Și dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile și junghiurile, accesele de plâns și letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
crească drept. O capră care încerca să mănânce planta. Un câine care încerca să muște capra. O nevoie stringentă de a ridica un gard aproape de casă. În curând, erau găuri peste tot și acolo unde nu erau, cineva sau altcineva încurcase sârma pe țăruși sau o culcase la pământ, ca să permită accesul spre oraș. Astfel, oficiul poștal se ridica drept în mijlocul agitației din Shahkot. Școlari, cerșetori, olari și pictori de pancarte. Vaci și porci și bivoli. Profesori de ikebana de la politehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
agricultură, la Oficiul de Energie Electrică... La Ferma de Lactate Anu, la Fabrica de Unt Delicios Deosebit de Untos. Domnul Gupta și Domnișoara Jyotsna veniră să-și prezinte condoleanțele. — Vai, Sampathji, cum ai putut să faci așa ceva? — Acum chiar că ai încurcat-o. — O să fii în concediu până la adânci bătrâneți... Cum mai turuiau toți! Cum mai țipau și mai strigau. Sampath se simțea de parcă ar fi conspirat să țeasă în jurul lui o plasă de țipete și urlete, ca să-l prindă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pepenilor. Înainte să-l tai, trebuie să-ți lipești întotdeauna urechea de coajă și să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină încurcat în cap. Era prima sa misiune importantă de când se alăturase Societății, care se mândrea cu oameni distinși precum cel care dezvăluise mecanismele prin care se ridica guru-ul cu șocuri electrice, cel care descoperise înșelătoria cu toaleta care exploda, funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile sale și să le ordoneze pe toate, pentru că, în ultima vreme, se încurcaseră rău de tot. — Da, faceți liniște, strigară alți câțiva devotați. Ceva nu era în regulă deloc cu maimuțele astea. — Se comportă foarte ciudat, spuse domnul Chawla. — Poate din cauza lunii pline, răspunse Ammaji. Când domnul Chawla descoperi sticlele goale de rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în mintea sa învățăturile lui Sampath. De la căderea din timpul întrunirii Societății Ateiste, se temuse de influența pe care o avea Sampath asupra lui și, cu cât se temea mai mult, cu atât descoperea mai multe din vorbele lui Sampath încurcate fără ieșire în propriile-i gânduri. „Să nu te lupți cu fiica vânzătorului de dulciuri.“ Nu se putea abține să nu-i vină în cap în tot felul de ocazii ciudate. „Să nu-l scuipi pe fiul doctorului. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile îi săreau și se rostogoleau, întrerupându-se unele pe celelalte și încurcându-se între ele. Pe de o parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața următoare și, în definitiv, era un băiat de treabă... Pe de altă parte, imaginați-vă ce ușor și plăcut ar fi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mese. Și asta era adevărat Le înțolesc cu minijupe și bluze transparente. Ai impresia că tipele au venit să-ți ceară o țigară, dar, in realitate, totul are la bază un contract foarte strict și ele au voie să se încurce cu jucătorii - așa cum mi -am putut da seama într-o seară, după ce fata mea s-a dus la culcare. Ia ascultă - ce garanție am că nu te-ai tăvălit aici cu vreun tip? — Sună-l pe Tony Devonshire. — Ăsta cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păr de bețiv. — Deci îți cheltuiești încă toți banii seara. — Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un căcat te simți. — Da, păi, sunt un huhurez, am răspuns eu încurcat I-a venit mâncarea - ăștia de aici nu se-ncurcă - și omul s-a întins după sare. Apoi, după ce a început să mănânce, a spus încet: — Alaltăieri am fost la librărie - când ai avut altercația cu fata aia — Da? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un căcat te simți. — Da, păi, sunt un huhurez, am răspuns eu încurcat I-a venit mâncarea - ăștia de aici nu se-ncurcă - și omul s-a întins după sare. Apoi, după ce a început să mănânce, a spus încet: — Alaltăieri am fost la librărie - când ai avut altercația cu fata aia — Da? am făcut eu simțind cum dă sângele năvală prin trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era actor pe atunci. Juca Shakespeare. Mă întreb ce o fi gândind ea acum, când el a devenit un om de bani ca oricare altul. O știam pe Martina încă de pe vremea când eram la facultatea de cinematografie și mă încurcam cu toate decoratoarele și fetele de la machiaj și salutam echipele talentate. Ceea ce îmi sporea mult reputația. Martina părea întotdeauna încântată să mă întâlnească. Poate că încă de pe atunci visa să facă sex cu un tip necioplit. Așa că, spre sfârșitul cinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]