36,508 matches
-
am strigat spre Zâna care stătea în pat: Mami, mami, Paul al nostru a avut accident grav și este în Spitalul Saint Jerome! Zâna țipă îngrozită: «Ce spui tu de Paul... grav, spital? Lasă, Dumnezeu e cu noi! Du-te îndată la Radu și plecați cu mașina la spital!» Am plecat valvârtej, ca un nebun, îmbrăcat sumar pe un ger și vânt siberian, cumplit, la Radu, cu care am pornit pe un traseu de 50 km, dificil din cauza zăpezii și a
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
să discute cufrancezul rămas mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută coasa fără să arunce măcar o privire spre lama oțelită. Apoi i-a cerut voie să cosească și mânuind-o cu îndemânare, a câștigat de îndată simpatia și prietenia bătrânelului. Mărturisindu-i că dorește să se stabilească în Saint Gervais împreună cu soția și cei doi copii, nea Mitică primește pe loc invitația de a locui în casa omului. S-a instalat în locuința francezului și a
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
vorbă bună, nu poți fi egoist. Nu vrei să faci favoruri, dar nici nu poți vreuna a nedreptăți. Acorzi cuvânt de-ntâietate rațiunii, o lași să spună "Nu!" de câte ori o vrea. Și ca să fie dreaptă, c-așa e rațiunea, de-ndată, ea cuvântul inimii-l va da, care-ați ghicit desigur, fără ezitare, se va grăbi să spună..." Da!". Referință Bibliografică: ....SĂ MAI ȘI ZÂMBIM! Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
mai scurt. Ca profesor, nea Puiu era foarte exigent: oricât aș fi știut, pe mine nu mă scotea din 7. Când a apărut în biroul domnului Ion Ceaușescu și a auzit despre ce-i vorba, nea Puiu s-a înveselit îndată: - Păi bine, mă, prăpăditule, tu ajunsăși student la Iași? Tu știi, mă, că și eu tot la Iași am terminat? Ia, zi-mi cu cine faci filosofia? - Cu unu’ Movilă, domn’ profesor. - Ha?! Nu mai spune! Păi tu știi, mă
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
poarta grădinii își începeau programul. Bubuitul tobei mari, pe care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia; cel cu talgerele complecta zgomotul, iar sunetele flautului spărgeau văzduhul. Chioșcul din Grădina Mare era îndată înconjurat de noi copii care ne urcăm pe gărduțul verde cu linii gălbuie, care înconjura podiumul pe care se afla Orchestra militară. Lui Iancovici îi strălucea chelia, în bătaia razelor solare puternice a unei duminici populare. Cum era cam rotunjor
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
nervos, lovind bolovanii ce-i ieșeau în cale și frunzele de porumb ori floarea soarelui care-i atingeau brațele cu frunzele lor mari. Odată intrat în curte, s-a dus sub șopron să caute toporișca. Câteva păsări au venit de-ndată aproape de el, privind cu lăcomia lor nevinovată și curioasă verdeața din mâinile băiatului. Încă nervos, le-a alungat cu înjurături și cu surcelele din jurul butucului pe care se spărgeau lemnele, fără să-i pese că le poate lovi și răni
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
fiindu-i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de nimic, tată. Nu este adevărat că... - Îți dau eu motiv să plângi de îndată, băiete, l-a întrerupt Vasile cu vocea-i mânioasă și puternică, de s-au zguduit ferestrele. Te-am întrebat eu ceva? Am cerut eu explicații, pui de năpârcă? Faci tu familia de râs, bă? Neam de neamu’ meu nu a
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
nefericită cu fratele său a determinat-o să răspundă imediat. - Alo, da! - Sărut mâna, domnișoara Iuliana! Nu închide, te rog! Sunt doctorul Tomescu... - A, da? Ce s-a întâmplat cu... - Stați liniștită, domnișoară! Sunt vești bune, o întrerupse Eugen de îndată cu vocea sa cea mai calmă posibil, prietenoasă și dominantă în același timp... - Of, Doamne! Mulțumesc mult, domnule doctor! Iertați-mă!... Eram așa de... - Înțeleg, desigur! Să-mi fie iertată îndrăzneala, domnișoară! Am primit numărul de la Ofelia și mi-am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
scurt, destul de oficial, înclinându-se ușor. Ea a ezitat. A întins mâna cu o ușoară întârziere. Nu se așteptase la acest gest. Prevăzuse altceva. - Nu trebuie să te superi că mi-am permis să te aștept, îi vorbi el de îndată, de parcă intuise că ea ar fi cea care dorea să înceapă dialogul și să-l conducă. Sunt două chestiuni importante pe care trebuie să le discutăm... - Nu, domnule doctor, nu-mi permit să mă supăr pe dumneavoastră, dar vă rog
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
era deja a cincia zi că explora natura bogată întâlnită în cale. Și avea, slavă Domnului, ce să admire. Vorbea la propriu, dar fără cuvinte, cu pomii sau floricelele întâlnite în cale. Pentru fiecare avea un gând bun și remarca îndată diferențele față de precedentele întâlniri. Dovedea o bună cunoaștere a botanicii, dar nu aceea a savantului care clasifică numind în latină plantele înrudite. Nu! Pălăvrăgea direct cu planta și culmea aceasta îi răspundea pe ton voios. Intr-o urmă de urs
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
somn zdravăn și sănătos refăcea tot consumul întregii săptămâni pregătind una nouă. Cine ești tu doctore Kurt? Trecuseră circa două săptămâni de la accidentul povestit când, în cabinetul doctorului Kurt, intră vijelios un om zdravăn care cere imperios să vorbească de îndată cu doctorul. Cu greu secretara îl oprește să dea năvală în încăperea de consultații. Doctorul, auzind zgomotul provocat a ieșit în sala de așteptare și salutând noul venit și-a cerut scuze pentru câteva momente ca să termine consultația începută. Intrusul
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
vi le inoculez în memorie fără toceală. Pur și simplu, din momentul inoculării vorbiți, scrieți și citiți toate dialectele limbii indiene la fel de bine ca și mine. Dacă și numai dacă o solicitați, pot să o fac si vom putea de îndată să continuăm conversația în noua limbă preluată de Dumneavoastră, nu învățată. Așadar, fără să intervin chirurgical, pot să determin un om, chiar în stare de inconștiență, să închidă vase de sânge arteriale și să deschidă vase sangvine noi inexistente până
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
oștile române au intrat în București. Se întorceau biruitoare, încărcate de glorie, de pe câmpiile Bulgariei. Aduceau cu ele Independența. „În fruntea tuturora mergeau jandarmii călări, apoi răniții cu steagurile luate de la turci, având în mijloc pe Domnul Carol cu generalii. Îndată după Domn, veneau cântând într-un singur glas, muzicele tuturor regimentelor, în fruntea celor 52 de batalioane de pedestrime. În urmă veneau dorobanții și călărașii cei amestecați, având în mijloc tunurile turcești. Roșiorii încheiau întreg șiragul. Și muzicele cântau, și
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
pentru a se împărtăși cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Toate acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730. Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-a pururea trup pe Pământ: „Și iată, din toate, nimicul Un înger, apoi, s-a născut... / - Acestea erau, deci, nimicul, / Și-ndată, orice a tăcut! (Controversă), stare la care, cu înfrigurare, și Marin Sorescu medita în poezia sa „Gând”: „Că vine moartea / și atunci această încordare / îmi trece”. Literatul se simte eliberat, despovărat de lumesc în clipa detașării, lumea lui adevărată din
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
pat Din lume cei mai mari profesori Spre a-l salva, s-au adunat E fără nici o îndoială Ei au făcut tot ce-au putut Dar diagnosticul e sigur Bolnavul clar, este pierdut Deci mării medici ies afară Și cheamă-ndată la spital Pe cei opt-nouă șefi de vază Din comitetul lor central Sosește printre ei și-acela Care va fi urmașul sau Și care-ntr-una își exprimă Teribile păreri de rău Deci intra ei la bietul Brejnev Și mai pe urma
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
în râs a' lui Crăciun. Da' spune-odată ce-ai auzât tu dispri lelea Catrina ? - Măi, am auzât că baba doarme, cât îi vara di lungă, în chelea goală. Așa cum o făcut-o măsa ... N-apucă Budacea să încheie vorba, că îndată luă un dos de palmă peste gură de la Ion Ionașcu. Cei de față săriră, care mai de care, să-i despartă și chiar reușiră repede să stingă focul. A' lui Budacea însă tot nu găsi astâmpăr și continuă: - Măi Ioane
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
îi pare lui ,,O fiară!”. Iar când se lasă seara și-i ora de plecare, Mai prelungim programul, că: ,,Bosul bani nu are!” Și uite-așa iubito, prea scumpa mea mireasă, La nouă sau la zece, când mă întorc acasă, Îndată vine somnul, călătorind spre tine, De toate uit, când visul te-aduce lângă mine.. . . La marginea pădurii, îți saltă voalul vântul, Iar frunzele foșninde, știu că la mine vii. Încep iar Rugăciunea iar tu, îmi sorbi cuvântul, Îngîni: ,,Ai grijă
PREA SCUMPA MEA MIREASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358159_a_359488]
-
Pe plaiul meu natal. Trecut-au anii, s-au topit Ca fulgii tăi căzuți în palmă, Iar viața mea spre asfințit, Mai monotonă și mai calmă, Coboară iarnă ca și tine, Tăcută, monotonă, rece Și bătrânețea încet vine, Frumosul an, îndată trece, A fost. . .și pleacă 2OOO, Devine-o amintire, În suflet mai suntem copii, În cuget și-n simțire. . . Ne bucurăm, cu albul tău Împodobești pământul, Acoperi ce-i urât și rău, Te înțelegi cu vântul Când încingeți în nopți
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
am văzut ca de obicei pogorârea SfântuluiDuh. Pentru aceea n-am terminat rugăciunea. Dar îndepărtează pe diaconul care ține ripida de lângă sfântul altar, căci eu nu îndrăznesc să-i spun. Atunci dumnezeiescul Agapet a poruncit și s-a îndepărtat diaconul; îndată a văzut și episcopul și papa venirea Sfântului Duh.Dar și vălul care era deasupra sfântului altar de la sine s-a ridicat și a acoperit timp de trei ceasuri pe papa și pe episcop și pe toți care stăteau lângă
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358218_a_359547]
-
de-a valma o să cadă, pe flori și rouă, bruma și noi privim în casă, cu jind, hainele ude. de-acum, îți spun, iubito: se cam îngroașă gluma! e toamnă, iar, iubito, și n-ai aprins, deci, focul? lasă întristarea, îndată iarna trece! văd că nu-ți găsești, nici tihna, și nici locul. nu pot să mă îmbăt nici eu cu apă rece. am devenit apatici, nu ne mai place jocul?... te invit, iubito, să aprindem focul! Referință Bibliografică: îi toamnî
ÎI TOAMNÎ IAR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357539_a_358868]
-
iarăși spre chilia lui. Era o arșiță atât de puternică încât bătrânul era pe cale sa leșine. Atunci și-a întins mâinile spre cer către Dumnezeu și s-a rugat zicând: "Doamne, știi că nu mai pot merge din pricina setei" Și îndată a venit un nor peste el și nu s-a depărtat de el până ce a ajuns în chilia să. Și erau până la chilie doisprezece mile. * * * Tot Ștefan ne spunea și acestea despre același călugăr. Într-o zi au venit rudele
LIVADA DUHOVNICEASCA (18) de ION UNTARU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357540_a_358869]
-
la el ca din pricina mea să mănânce. Toți aveau acest obicei: în orice ceas din zi ar fi fost, ei dădeau de mâncare celor care veneau la ei. Și în timp ce aceștia își făceau rugăciunea în biserică, ei puneau masă apoi îndată mâncau. http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (18) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1005, Anul III, 01 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LIVADA DUHOVNICEASCA (18) de ION UNTARU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357540_a_358869]
-
învins la alergări. Cei care erau de partea lui s-au sculat și i-au strigat: - Filerimos, nu primești cunună în cetate. După ce am venit în schit ori de câte ori mă muncea gândul să mă duc în oraș sau în sat, spuneam îndată în sine-mi: - Marchele, Filerimos nu primește cunună în cetate. Și prin harul lui Hristos acest gând m-a făcut să nu ies din schit timp de treizeci de ani, pan ace au venit păgânii și m-au vândut în
LIVADA DUHOVNICEASCA (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357526_a_358855]
-
Dar m-am îndepărtat de simboluri. Să revenim deci. Mai dăună-zi mă plimbam prin Boston când, în plină stradă doi americani se înfruntă copios chiar și cu cuțite. Lângă ei, cică admirând meciul, încep să cânt imnul lor național. De îndată i-am văzut în ținută respectuoasă ducând mâna la piept. Se uitau întrebător la mine. După primul vers le-am lămurit gestul: „Nu merită cearta. Dați-vă mâna.” Răzând, cei doi si-au dat mâna și am mers toți trei
IMNUL ŞI MÂNA LA INIMĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357632_a_358961]