3,465 matches
-
egida unui principiu al plăcerii. Plăcerea, la rândul ei, poate fi de partea cărnii, de partea spiritului, sau de partea amândurora. "Starea de neajutorare originară", neputința de a ne împlini dorințele ne face apți pentru a fi seduși. Exemple: copilul, îndrăgostitul, discipolul au nevoie respectiv de adult, de ființa iubită, de maestru, întrevăzuți ca generatori de libertate și plăcere, într-o lume pe care cel sedus o așteaptă, dar pe care numai el, seducătorul o inaugurează: o lume vrăjită, misterioasă prin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
auzite la Prundeni" procură lui Marcian o stare de maximă febrilitate creatoare ("era obsedat de un ritm nou"), de entuziasm pentru descoperirea unei "noi armonii", ceea ce în limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu camelii de a rupe legătura cu cel iubit fără nici o explicație comportă riscul enorm al oprobriului partenerului. Sfîșierea lui, oglindind-o, în fond, pe cea a femeii, se transformă previzibil, acolo unde personajul suspectează frivolitatea, în furie. Motivul regăsirii îndrăgostiților sub semnul funest al unui prea tîrziu, în pragul morții Margueritei, lasă să se întrevadă, cum ar fi spus Hugo, vîna tragică a destinului pulsînd pe frunțile lor. Dama cu camelii reprezintă, dincolo de orice, tiparul dublu al femeii, transformat de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate, reprezentare, comentariu naratorial, ancorat în prezentul povestirii), creează un ritm. Alternarea lor, un contrapunct sesizabil. De remarcat este ordinea studiat dispersată a secvențelor și reluarea lor contrapunctică. Excursia îndrăgostiților, la Brașov, plănuită înadins în contratimp, pentru "a nu atrage atenția celorlalți" asupra lor, presupune o despărțire de trei zile. Decalajul prilejuiește o întîmpinare la gară. Surpriza amestecată a întîlnirii, nemărturisit deceptivă, inițial, amintește parcă dezolarea cu care personajele proustiene
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în textele literare. Exemplul "întîlnirii"între îndrăgostiți furnizează aceluiași autor un termen de comparație: Dacă luăm această experiență care aparține vieții cotidiene și care este întîlnirea de dragoste, vedem că îndrăgostitul are o nevoie teribilă de a ști ce se petrece în mintea celuilalt. Firește că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în textele literare. Exemplul "întîlnirii"între îndrăgostiți furnizează aceluiași autor un termen de comparație: Dacă luăm această experiență care aparține vieții cotidiene și care este întîlnirea de dragoste, vedem că îndrăgostitul are o nevoie teribilă de a ști ce se petrece în mintea celuilalt. Firește că nu poate s-o facă decît interpretînd semnele, interpretare care este aleatorie, sursă de neînțelegeri etc. Această dorință de a intra în conștiința celuilalt, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în conștiința celuilalt, pe care viața cotidiană ne-o refuză, ne-o îndeplinește literatura. Am acces la alteritate, iar acest acces îmi permite să revin asupra mea în condiții mai bune".(3) În fond, tirania posibilităților, cauza primă a disperării îndrăgostitului gelos (ce caută, interpretează, nu doar din lipsa certitudinilor, ci și din suspiciune, de teama mistificării), revine la necesitatea "organică" de a trece această limită. Sandu o intuiește, uneori: "de altminteri nu interpretez în multe chipuri pentru a-mi găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tînjirea, iar din ură, partea negativă: depresia. "Envie déprimée, dépression envieuse, la jalousie est une humeur spasmique rage et larmes." Gelozia dezvăluie esența urii conținute în dorință: Thanatos, scrie autoarea, ca undă purtătoare a lui Eros. Gelozia îl protejează pe îndrăgostit, îi apără corpul și spiritul, în timp ce victima este mereu (în) celălalt. De aceea, îndată ce gelozia nu mai are obiect, ura de sine rămîne singurul vestigiu din ceea ce a fost cîndva o legătură. Își ia drept țintă propriul corp, condamnîndu-l la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
apud Vox Poetica (on line): URL http://www.poetica.org/t/alterite.htm. 4. Marcel Proust, À la Recherche du temps perdu, IV, Sodome et Gomorrhe, Gallimard, ed. 1992, p.191. Este cunoscută speculația potrivit căreia "căutarea", febrila nevoie a îndrăgostitului gelos de a ști se află la temelia romanului...Căutării. 5. G. Călinescu, Anton Holban:"Ioana", în Ulysse, Editura pentru Literatură, București, 1967, pp. 220-221. 6. Julia Kristeva, Le Temps sensible. Proust et l'expérience littéraire, Gallimard, 1994, pp. 40
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Lupilor ” , cu un bot de deal Între ei, spre dreapta la intrare, este Valea Socului, vale bogată În vegetație și prielnică culturilor de grîu, porumb și fînețe, bogată În pomi fructiferi: meri, peri, cireși. Era o vale mult căutată de Îndrăgostiți, dar și o vale de recreere. De primăvara pînă toamna tîrziu, roadele Îmbelșugate ale acestei văi, apa rece a celor două fîntîni, umbra răcoroasă a sălciilor pletoase, pomii roditori, ciripitul păsărilor, te Îmbie să respiri tihna acestei văi. În partea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ale bisericii. Aceste nedei, erau expoziții ale artei, expuse pe viu sub cerul liber. CÎntecele de veselie, de dor și de ducă,ale Înfrățirii omului cu munca, cu anotimpul, cu lunca Înverzită, cu pădurea ce veșnic Întinerește și ascunde tainele Îndrăgostiților sau cîntecele cu aluzii ironice și de haz la diverse persoane, erau executate În ritm săltăreț sau În ritmul liniștit al horelor. Ele exprimau un complex de gînduri și sentimente și un vast material folcloric intrat În tradiție. Astăzi costumul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară oile prin strungă Nu-s ciobani ca să le mulgă. ” Dealul, luncile și pădurile sunt locuri de Întîlnire ale Îndrăgostiților. Exemplificăm : ,, Hai puică pe deal, pe deal Să tăiem iarbă de cal Costree pentru cîrlan. Calul să ni-l priponim Și-amîndoi să ne iubim. Hai puică pe deal În sus C-a făcut făsuiul fus Și haragii nu i-am
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
69 este una de romantism tenebros, configurată de titanism și demonism, cu eroi răzvrătiți care filosofează pe teme sociale, erotice, pe tema vieții și morții: profetul din Junii corupți, răzvrătitul din Înger și demon, proletarul comunard din Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în care se deplasează acești eroi lirici este una searbădă, nedreaptă. Eroul lui Eminescu este neadaptabil, neconformist, singuratic, răzvrătit cu chip demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul poetic al Scrisorilor aduce în prim-plan un joc de contraste, între lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi și nebunie (Scrisoarea III) sau nefericirea îndrăgostitului trădat (Scrisoarea IV și Scrisoarea V). Urmează o perioadă de armonie clasică, în strofe sentențioase (Glossa) și în strofe cu încărcătură filosofică (Luceafărul). Eroul liric eminescian va înțelege lecția de cunoaștere și se va resemna, în solitudinea lui. EMINESCIANISMUL Mihai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
romanță (Pe lângă plopii fără soț, Te duci, De câte ori, iubito..., Din valurile vremii, De ce nu-mi vii, Sonete). Natura eminesciană e intimă (familiară, ocrotitoare) și mitică (luxuriantă, paradisiacă), iar dragostea e un vis, în care se desfășoară ritualuri solemne și grave. Îndrăgostiții, îmbătați de farmec, se întorc în timp, încercând să refacă unitatea primordială a mitului. Poet al visului cosmic și mitologic, Eminescu a fost influențat de marile direcții ale poeziei și gândirii europene, iar opera sa este "actul de identitate universală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cosmosului sunt în relație cu ochii iubitei, întrucât apar atributele "sfântă" și "clară", "umezi", teluricul se avântă spre nemărginire, spațiul cosmic este surprins în unduirea lui fundamentală. Pe dealul de la marginea satului, salcâmul devine un copac sacru care delimitează spațiul îndrăgostiților de lumea obișnuită. Următoarele două strofe din meditația eminesciană semnifică planul terestru, dar și viziunea nourilor care "curg" sugerând trecerea implacabilă a timpului. Versul "Streșine vechi casele-n lună ridică" prefigurează veșnicia prin aspirația spre absolut în iubire; epitetul apreciativ
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe ea n-ar da viața lui toată?" Dar sintagma "clipa cea repede" pare să fie un atribut al visului, marcat de dramatismul imposibilității atingerii idealului. În aceste strofe, sugestiile țin mai mult de planul erotic, imaginând o întâlnire a îndrăgostiților în spațiul visului, al idealului fericirii prin iubire, întâlnire exprimată prin verbe la viitor: "Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/ Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Lângă salcâmul de pe deal se prefigurează regăsirea "cuplului mitic", aspirația spre iubirea absolută, avântarea teluricului spre înalt. Salcâmul este un simbol al statorniciei existenței, în general, dar și al statorniciei sentimentului erotic. În dorința de a prelungi clipa în eternitate, îndrăgostiții vor evada din real în oniric ("vom adormi"). Interjecția din final aduce o notă de melancolie semnificând fericirea trecătoare. Din inventarul figurilor de stil se rețin personificările ("buciumul sună cu jale", "apele plâng"), metaforele ("stelele nasc umezi"), comparațiile ("sufletul meu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vis ferice". Participând la trăirea sentimentului de dragoste, natura personificată asigură universalizarea iubirii și înlesnește accesul spre eternitate: "Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratice izvoare,/ Blânda batere de vânt". Doar starea de vis poate prelungi fericirea în eternitate, a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul meditează asupra iubirii, a îndrăgostiților care semnifică un simbol mitic al perpetuării vieții. Limbajul artistic are o coloratură populară prin formele de viitor popular ("or să-ți cadă", "șede-vei") sugerând optimismul, speranța împlinirii iubirii absolute. Repetițiile sugerează intensificarea sentimentului ("rânduri-rânduri"), personificările semnifică participarea naturii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și se îndrăgostește de Luceafărul pe care îl privea în fiecare noapte. Reacția Luceafărului este la fel de tulburătoare: "El, iar privind de săptămâni/ Îi cade dragă fata". Legătura între lumea cosmică și cea terestră se face prin intermediul ferestrei. Întâlnirea celor doi îndrăgostiți are loc în oglindă ca spațiu de reflexie și prin intermediul visului: "Ea îl privea cu un surâs/ El tremura-n oglindă/ Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se prindă". Poetul își situează eroul într-un mediu fizic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nostalgia iubirii față de Luceafăr care, în viziunea ei, este steaua norocoasă și-i adresează din nou chemarea: " Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază./ Pătrunde-n casă și în gând/ Norocu-mi luminează". Luceafărul privește spre pământ și vede îndrăgostiții fericiți; privește detașat, disprețuitor, spre lumea efemeră, incapabilă de a se ridica la nivelul ideilor superioare, și eliberat de patima iubirii rostește pe un ton sentențios: "Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
desparte într-o parte eternă și una trecătoare. Tot în vis, călugărul face o călătorie cosmică împreună cu Maria și comentariul sugerează ideea că iubirea e singura cale spre cunoaștere. În timpul călătoriei, timpul se dilată (ora devine veac și clipele decenii), îndrăgostiții sunt cuprinși de o fericire edenică, până la o "poartă închisă". Dar visul este tulburat de un triunghi sacru, având în centru "un ochi de foc" și deasupra un proverb arab. Călugărul nu reușește să atingă absolutul. Stăpânit de gândul profanator
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îndrăzneț, inteligent, dovedind curaj, abilitate, stăpânire de sine în situații-limită (întâlnirea cu Duca-Vodă). Deși Alecu Ruset și Catrina se iubeau, Domnitorul voia să-și mărite fata cu Ștefan-beizade, fiul lui Radu-Vodă, "un schilod pe care fata nu-l putea suferi". Îndrăgostiții se întâlneau pe ascuns, cu complicitatea Măgdălinei, dădaca țigancă. Duca-Vodă voia să pună la cale căsătoria cu Ștefan-beizade, din rațiuni politice, urmărind tronul Țării Românești pentru fiul său. Față de tânărul îndrăgostit, abatele are o simpatie deosebită, manifestă înțelegere și vrea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]