10,960 matches
-
acord perfect Între calitatea dramatizării și calitatea conținuturilor de prezentat. Din partea celui care face expunerea se cere un real simț al măsurii, puterea de a sugera prin nuanțele vorbirii, prin pauze, prin mimică și gestică. Expunerea poate să capete o Înfățișare și mai dramatizată atunci când este pregătită În cadrul unei echipe de profesori (după sistemul team-teaching). În cazul acesta, profesorul care va face expunerea propriu-zisă În fața auditoriului se va vedea interpelat, după un plan prestabilit, de mai mulți „oponenți” profesori, din aceeași
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
străinul) să devină familiar, iar obișnuitul să apară ca ceva straniu, ciudat (străin). În acest sens este centrată pe dezvoltarea fanteziilor elevilor, considerată ca fiind hotărâtoare În afirmarea creativității. Practic, se poate utiliza În anumite segmente ale parcurgerii curriculumului, luând Înfățișarea unei proceduri euristice, destinată descoperirii noului sub forma jocului. De unde etichetarea ei ca fiind o metodă de tip ludic, făcând abstracție (cel puțin provizoriu) de respectarea cu rigurozitate a unor legi, reguli sau norme. Aplicarea ei În activitatea didactică reclamă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
putea crea condiții optime pentru unirea funcțională a simțurilor și a inteligenței; ar sprijini efectiv activitatea gândirii și nu numai a simțurilor, ar dobândi un caracter mai euristic. De exemplu, unele materiale demonstrative ar putea foarte bine să renunțe la Înfățișarea strict naturalistă a obiectelor și a fenomenelor (tip fotografie), despovărându-se de multe elemente descriptive În favoarea esențializării, a cuprinderii Într-o formă mai generalizată a unei realități, mai schematizată, mai stilizată, de genul unei imagini conceptuale, al schemelor dinamice ori
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În funcție de experiența cognitivă acumulată de către elevi, evitându-se așa-numitul „verbalism al imaginii”, periculos și el Întocmai ca și „verbalismul cuvintelor”. Pe măsura Înaintării În vârstă, adică odată ce gândirea se Îndepărtează de latura fenomenală, materialul intuitiv urmează să capete o Înfățișare mai schematică, să devină mai simbolic, să apropie efortul mintal de esențializare a cunoașterii. De mare importanță educativă este antrenarea Însăși a elevilor la confecționarea anumitor materiale demonstrative solicitate În procesul de Învățământ. 2. Metode de modelare (model devices)tc
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
caracter productiv, generator de noi forme de acțiune, atunci când apare ca exersare a unor acțiuni care nu au fost niciodată În mod direct Învățate, a unor acțiuni neașteptat de bune, de eficiente și venite la timpul potrivit; atunci când exersarea ia Înfățișarea unor activități libere, creatoare. În această ipostază, exercițiul se Încadrează Într-o altă concepție learning by doing, aceea văzută de Dewey la timpul său, ca o metodă consacrată rezolvării unor diverse situații-problemă (situații deschise), o metodă activă, de detașare a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a materialului de studiat. Ca o metodă care este angajată În rezolvarea de situații-problemă, ceea ce reclamă identificarea problemei, căutarea informațiilor disponibile, conceperea unor ipoteze de acțiune, experimentarea și validarea acestora. Ca acțiune vitală implicată În rezolvarea de probleme, exersarea ia Înfățișarea unei activități libere și creatoare, de natură să contribuie la stimularea și dezvoltarea capacităților creative, a originalității, a spiritului de inițiativă și independență. A exersa mai Înseamnă a supune la efort repetat anumite funcții mintale sau motrice (organice), În scopul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
rezolvare fără erori a temei, să conducă elevii numai către răspunsuri corecte, să prevină sau să evite la maximum răspunsurile denaturate. b) Programarea ramificată - cu răspunsuri la alegere și integrarea unor elemente complementare - inițiată de N.A. Crowder, are o altă Înfățișare. Pașii sunt ceva mai mari; apoi, pentru fiecare sarcină de rezolvat se prezintă elevului o listă de eventualități din care el trebuie să aleagă; mai precis, i se sugerează mai multe răspunsuri (dintre care numai unul sau unele sunt corecte
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o lumina, deobicei se introduce alb prin amestec fizic. Dar labul o decolorează. Pentru a evita decolorarea, tenta poate fi luminată prin juxtapunerea unei pete negre, conform regulii cunoscute. Tentele rupte, bogăția de griuri colorate ale paletei, nu corespund numai înfățișării vizuale ale lumii, ci corespund în același timp finitelor nuanțe ale sufletului omenesc, după cum notele muzicale pe o partitură nu reprezintă numai sunetele destinate instrumentelor, ci semne care consemnează un sentiment. Biografia modernă a tonului rupt debutează pe paleta engleză
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
trecute și prezente, din întreaga lume. Obiectivele sociologiei educației trebuie să fie: 1. Dezvoltarea unei clasificări (mai mult sau mai puțin sistematice) a acestor sisteme educaționale. 2. Realizarea generalizărilor specifice schimbărilor care se petrec în cursul existenței acestor sisteme. 3. Înfățișarea evoluției noilor tipuri de sisteme educaționale de-a lungul istoriei umane. Mohamed Cherkaoui (1986) arată că titulatura „Sociologia educației” este utilizată de obicei în accepțiunea sa împrumutată din limba engleză: Sociology of Education, adică sociologia sistemelor de învățământ. Ceea ce justifică
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dreptate și ar fi mai ușor de înțeles. Deci, dacă vă este pe plac, să cercetăm mai întâi în ce fel este dreptatea în cetăți. Și apoi să o privim și în indivizi. Urmărind asemănarea cu elementul mai mare în înfățișarea celui mai mic. Mi se pare că vorbești bine - spuse el. Așadar - am zis eu - dacă am privi cu mintea apariția unei cetăți, am putea vedea cum se naște și dreptatea și nedreptatea ei? Și încă cum! Dar oare, întâmplându
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sufletul omenesc, modificat în sânul societății datorită unor cauze ce se repetau mereu, datorită unor mulțimi de cunoștințe și de erori, datorită schimbărilor intervenite în constituția corpului și a tulburărilor continue provocate de pasiuni, și-a schimbat, ca să zicem astfel, înfățișarea în așa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut; nu mai regăsim în el ființa care se poartă totdeauna după principii sigure și neschimbate, nu mai găsim cereasca și maiestuoasa simplicitate pe care i-a imprimat-o creatorul lui, ci doar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este acoperită de aluviunile mării, până la a deveni de nerecunoscut. Dimpotrivă, Platon, mai aproape de sensul originar al mitului, se referă la făptura zeului marin însuși <Ð tal£ttioj Glaàkoj> care, în mitologie, era o divinitate acvatică ce își schimba neîncetat înfățișarea, fiind astfel extrem de greu de recunoscut. Poate că diferența nu este chiar nesemnificativă și credem că raționalizarea mitului l-a obligat pe filozoful francez să piardă un aspect esențial al mitului lui Glaucos, în măsura în care vrem să vedem în acest mit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
2. Democrația este un alt „cap” al bestiei policefale, întrucât specia dorinței omului democratic este aceea a „mâncării și a băuturii”. În comparație cu dorința oligarhă, care părea oarecum „cerebrală”, dorința democrată este de-a dreptul ventrală, de unde și polifonia ventrilocă a înfățișării sale multiple: „cred că acest bărbat este divers și plin de cele mai multe feluri de a fi, e frumos și împestrițat, întocmai acelei cetăți”. Îndepărtarea de unitate este aici extremă, în măsura în care democrația, sub principiul libertății și al egalității, este o imagine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
descoperă istoria ca sens eshatologic în marginea textelor lui Hesiod. Însă aici forma ei este mitul. De aceea, probabil, Platon crede că despre istorie putem spune doar mituri, în sensul că forma unei filosofii a istoriei nu poate lua decât înfățișarea unui discurs mitic. Și poate că tocmai în imaginea mitului din Omul politic s-ar găsi un răspuns la întrebarea „după tiranie, încotro?”. Căci aici sensul istoriei este expus ca parcurs eshatologic al cosmosului, atunci când divinitatea se retrage de la cârma
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
formularea pe care a reușit să o găsească Platon pentru a exprima acest adevăr: „... pe de altă parte, dimpotrivă, realitățile care sunt cele mai importante și mai demne de cinstire nu au deloc pentru oameni o imagine clar constituită, prin înfățișarea căreia cineva, care ar vrea să satisfacă spiritul celui care întreabă, ar putea s-o facă pe deplin prin acomodarea la vreunul din simțuri. Prin urmare, trebuie să ne îngrijim să devenim capabili să dăm și să primim explicații raționale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din afară al trupului, care-ți devine foarte dragă, cum se întâmplă cu făptura tatălui, căruia-i cercetezi gesturile, mâhnirile și îi iscodești zâmbetul - fără ca vreo umbră de desfrâu să murdărească felul acesta (poate singurul neîntinat) de dragoste trupească. Așadar, înfățișarea fizică a fratelui Guglielmo era în așa chip alcătuită, încât atrăgea atenția chiar și celui mai distrat observator” (Umberto Eco, Numele trandafirului, Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 30). De aceea spun că felul acesta de erotism nu are nici o legătură
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pubertății lor nărăvașe și ale mediului școlar. Legat de noul aspect pe care corpul îl capătă și de caracterele sexuale secundare care fixează schema corporală în liniile identității de sex, apare ca extrem de frecventă și prezentă preocuparea puberilor pentru propria înfățișare. Sunt practici școlare care țin cont de această necesitate și acordă timp elevilor pentru a se îngriji și a-și aranja ținuta înaintea activităților. Altfel, o vor face pe ascuns în timpul orei. Deși în general perioada nu ridică probleme deosebite
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
realizarea dimensiunilor operațional-metodologică și atitudinală. Faptul are consecințe extrem de importante în actul didactic, neconștientizarea acestui aspect putând avea consecințe surprinzătoare. Comunicarea nonverbală (CNV). Informația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor. Înglobând o diversitate de posibilități, comunicarea nonverbală este astăzi obiectul unei susținute serii de cercetări menite să-i aprofundeze mecanismele și funcțiile. Din punct de vedere ontogenetic, CNV prezintă o mare precocitate bazată, în egală măsură, pe elemente înnăscute
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pe dimensiuni ca inteligent Ă non-inteligent, elev slab Ă elev bun, dur Ă amabil etc. Autorii au constatat că profesorii, în loc să utilizeze informațiile furnizate de compuneri și desene, fac apel la vocea elevului când apreciază inteligența, și la voce și înfățișarea fizică atunci când evaluează capacitatea școlară generală (dimensiunea elev bun Ă elev slab). Cât privește scorurile la inteligență, se pare că evaluatorii au ținut seama de accentul copiilor și, pe baza experienței lor anterioare și a unor indici de limbaj, au
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu fetele pe care urmau să le cunoască prin intermediul telefonului. Una din fotografii înfățișa o fată foarte frumoasă, cealaltă o fată mai puțin atrăgătoare. Înainte ca subiecții să înceapă realizarea sarcinii propriu-zise, au ieșit la iveală expectanțele lor legate de înfățișarea fizică. Cei cărora li s-a prezentat fotografia fetei frumoase își imaginau că vor sta de vorbă cu o ființă sociabilă, plină de umor, amabilă, generoasă. Ceilalți anticipau o întâlnire cu o fată puțin sociabilă, acră și rigidă. În convorbirile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
corp erau semne ale unui potențial reproductiv sub normal 43. Băieții tineri nu erau nici ei feriți de astfel de examinări supărătoare. Adepții eugeniei recomandau ca selecția În școli să se bazeze pe criterii normative de masculinitate, care includeau „O Înfățișare dinamică, viguroasă, agresivă și provocatoare”44. De aceea, un băiat cu umerii Înguști, fără musculatură puternică și cu păr moale și rar era etichetat drept efeminiat și avea foarte puține șanse să fie selectat pentru o școală de elită 45
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
spune Epictet - În ce pare, ci În ce este el În realitate”. Dar atitudinea etică față de sine este adesea precară: „Foarte puține ființe Își dau de gol dintru Început cusururile. În general, fiecare se străduiește să se prezinte cu o Înfățișare atrăgătoare” (H. de Balzac). * „Tot ce este real e rațional.” (G.W. Hegel) Și totuși există, uneori, o logică și În imaginar, În ireal - ex: literatura absurdului (E. Ionescu, Urmuz etc.). * „Există cinci forme de logică: biologică (neinfluențată de voință
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Eminescu este categoric, În acest sens: „Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă În raport direct cu capacitatea de-a pricepe În mod dezinteresat un adevăr”. * „CÎt e de greu să nu-ți trădezi vina prin Înfățișare!” (Ovidiu) Pentru că - spune același mare poet - caracteristica vinovaților este neliniștea. * „Nu-i etern decît ceea ce n-are nici o legătură cu adevărul.” (Emil Cioran) Adică numai ceea ce ne relevă direct simțurile. GÎndirea este subiectivă prin ea Însăși, fiind Întotdeauna construcția unui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rușinat la gîndul că un semen de-al lui s-a putut preta la acest gest atît de nedemn. * „Caracteristica vinovaților este neliniștea.” (L.A. Seneca) O constatare asemănătoare face Ovidiu: „CÎt e de greu să nu-ți trădezi vina prin Înfățișare!”. Mai mult chiar, neliniștea „vinovăției” poate genera o altă vinovăție: „CÎte crime nu au fost săvîrșite doar pentru că autorul lor nu mai putea suporta vinovăția?” (A. Camus). Nenorocirea este Însă că cel În cauză nu-și dă seama că un
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un fapt admis. Vindecările miraculoase o atestă. Ei bine, în ziua aceea care ar fi putut să-i fie funestă, el a făcut o scamatorie și a luat chipul lui Simon, apoi i-a dat omului din Cirene propria lui înfățișare. Astfel, atunci când un om a fost răstignit, doar aparența lui Isus a fost trimisă la moarte, nu și în realitatea lui. în schimb, a fost sacrificat trupul lui Simon din Cirene - fără ca el s-o știe... Cel puțin, fără ca soldații
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]