21,520 matches
-
eu Însumi. Toate aceste noi experiențe au provocat o mare bătălie În mintea mea Între Pembrooke Books și Rialto. Pentru mine, erau două temple rivale ce se luptau pentru venerația mea - pe o parte, Înțelepții și arhații, pe de alta, Îngerii. Uneori talgerul balanței se Înclina Într-o parte, alteori În cealaltă. Și, cînd cîștiga partea din mine care adora cinematograful Rialto, stăteam acolo toată noaptea. În felul ăsta, puteam prinde filmele de peste zi fără să trebuiască să mai străbat străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îi vedeai cicatricele de pe toate fețele, acolo unde construcțiile din jur fuseseră demolate. Nemaifiind pe nici o stradă, era o clădire lipsită de adresă. Am numit-o Ultimul lucru rămas În picioare. Pe fiecare latură a ghișeului de bilete erau doi Îngeri pe care Îi văzusem În noaptea cînd mama ne dusese pe mine și pe Luweena În excursia de orientare. SÎnii și coapsele le erau și acum acoperite cu benzile negre și aveau și acum un picior ridicat, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scotea nici un sunet sau doar sunete abia discernibile, scîncete, scîrțîituri și altele de acest gen, ce erau acoperite de muzică, oricît de Încet se auzea aceasta. Sute și sute de oameni la coadă, ce se foiau În tăcere avansînd către Îngerii ce ridicau piciorul, de parcă ar fi dansat. Sub poză am pus cuvîntul REFUGIAȚI. Și m-am gîndit, Doamne, ce mult i-ar fi plăcut lui Jerry să vadă asta. Ginger stătea lîngă mine, la fereastră. Mă Întrebam dacă vede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi fost pe o scenă, și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis ochii și mi-am Închipuit că zburăm peste oraș și toți oamenii de pe stradă ridică ochii și arată spre cer. Nu văzuseră niciodată așa ceva, un Înger dezbrăcat plutind cu un șobolan În brațe. Am dansat timp Îndelungat, am dansat tot mai repede, muzica se auzea tot mai tare, era nebunie și frenezie. Apoi totul s-a oprit brusc. Liniștea s-a pogorît violent peste lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la orgasm gândindu-mă pur și simplu la mașina în care eu și doctorița Helen Remington ne dedam actelor noastre sexuale. Capitolul 9 Această plăcută idilă domestică, împreună cu promiscuitățile ei încântătoare, și-a atins sfârșitul prin reapariția lui Robert Vaughan, înger coșmaresc al autostrăzilor. Catherine era plecată pentru trei zile, participa la o conferință în Paris, și, din curiozitate, am dus-o pe Helen la o cursă automobilistică pe teren accidentat la stadionul din Northolt. Mai mulți șoferi acrobați din filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Deci, îndreptarea lumii e în funcție de noi. Mai mult: ființa omenească e singura verigă dintre Dumnezeu și Creație. Omului i s-a încredințat marea răspundere să supravegheze soarta Creației. Dumnezeu n-a dat această ascultare, această îngrijorare, n-a dat-o îngerilor, a dat-o omului. Putem cugeta la învățăturile părintelui Arsenie care mai spune: „Omule, de tine depinde tot ce-i în afară de tine. Și nedreptățile, și sărăcia și deznădejdea. Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă. Învață să poți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai erotic decât cel al femeii-violoncel a lui Man Ray. Și, în cele din urmă, vocea liniștită, moale, cu un timbru asemănător celui al cântăreței de la Portishead, Beth Gibbons. Vocea care îmi zicea mereu că mă iubește, că sunt un înger rău, sau un tigru obosit, sau un iepuraș, un motan, un broscoi... Cam asta era Sonia, dar, de fapt, era mult mai mult decât atât. Era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai dulce, cea mai orice; în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a tăiat răsuflarea. Sau, cum s-ar spune, aproape m-am căcat pe mine. Pentru că frigiderul - destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spune, aproape m-am căcat pe mine. Pentru că frigiderul - destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora! Ajutoooor! Nene Dumnezeeeeeuuu! Moment în care Mița, gazda, intră în magazie. - Ce faci, Alex, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura în zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
te duci. Nu vreau ca viitoarea mea soție să înfrunte pericolul cu ochii închiși. Ea se uită la el. — Sunt fericită că soarta mea te-ngrijorează, spuse ea. Dar am menirea mea, aceea de detectiv particular. Dacă eram slabă de înger, mai bine mă apucam de altceva. Domnul J.L.B. Matekoni se întristă. — Nu-l cunoști pe bărbatul ăsta. Nu poți să te duci așa, pur și simplu, în casa lui. Dacă insiști, vin și eu. O să aștept afară. N-o să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
carnea lui, de pulpele lui, într-o zi îl mușcă de gât, altădată visează cum înghite bucăți din creierul lui, cu lingurița... Nu știu dacă nu se vor speria cititorii de limbaj și de violențe. - Nu-s așa slabi de înger. Ea care poate fi El îi mănâncă din când în când creierul lui, pardon, ei. - Și excrementele. - Bine, cum ziceți. Dar unde-s plasate personajele? La noi, în tranziție? Au ceva de-a face cu vreo sectă, cu yoghinii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe nimeni în cot de divorț, de ce scoți... așa... ești subiect, nu? Ești legat de cureaua familiei până mori? L-am băgat cu capul sub apă rece, să se trezească. - Cară-te, hai, fă pași, roiu’... n-am nevoie de îngeri păzitori! Nu vreau să fiu păzit, nu-mi trebuie infirmiere! Eu n-am nevoie de nimeni, de absolut nimeni! Mai ales de un bou, de un ratat ca tine... Ai crezut că de-acum ai vreo șansă? Așa ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai cinstesc ceva cu nașii... - Bine, părinte, atunci așa facem... S-au spus rugăciunile, „... și să-l așeze alături de cei drepți...”, a mai trecut cam jumătate de oră. Am reușit să fumez două țigări, ascuns după un monument cu un înger, parcă puțin cocoșat, aplecat s-adune în căușul palmelor suflarea muribundului, s-o poarte la ceruri, dar n-am cum să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu trebuie să fie motiv de durere, pentru că nu e decât sfârșitul vieții pământești. Când sufletul iese din trup, se rupe de legăturile pământești și se-nalță la ceriuri, intră în viața de după, cea veșnică... Lasă familia, lasă copiii pentru îngerii cei de sus... Plângem pentru cel care ne-a părăsit, robul lui Dumnezeu, Constantin, odihnească-se în pace, dar trebuie să ne bucurăm pentru el, să ni se bucure inima pentru că merge alături de îngeri, în Împărăția cea fără de suferință. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
veșnică... Lasă familia, lasă copiii pentru îngerii cei de sus... Plângem pentru cel care ne-a părăsit, robul lui Dumnezeu, Constantin, odihnească-se în pace, dar trebuie să ne bucurăm pentru el, să ni se bucure inima pentru că merge alături de îngeri, în Împărăția cea fără de suferință. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, și cele cu voie, și cele fără de voie... și să-l așeze alături de cei drepți... În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh, amin... - Amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce reprezintă? Măi, mi-ar fi greu să-ți spun... E ceva mai alegoric. Poate-o fi având valoare, eu nu-mi dau seama. După mine, e-o adunătură de fiare... Așa, dintr-o parte, seamănă c-un soi de înger c-o gaură în loc de cap, cu niște aripi ascuțite, niște globuri... Eugenia, prezentatoarea noastră, zice că-i o chestie de treierat reciclată. - Cum s-au pricopsit cu ea? Și de ce la Agronomie? - A, a donat-o Universității un artist contemporan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș putea exprima dacă nu mi-ar fi rușine. Într-o legendă de-a noastră, mai de-acasă: «Ce faci, heruvime? râde mititelu’ de să se prăvălească de pe podișcă, linciurind o tigvă pe băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bani... E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să mai câștig. - Dar e o compoziție unică! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Alexander ridică privirea chiar în ultima clipă și-mi face cu ochiul. Dumnezeu ar trebui să știe să facă așa de bine cu ochiul. Ca cineva care-ți face poză. Dă-mi veselie. Dă-mi distracție. Dă-mi dragoste. Flash. Îngerii din rai ar trebui să trimită bezele așa cum face Brandy Alexander și-mi luminează restul săptămânii. Înapoi în cameră, scriu: Cine e? — Nimeni cu care ar trebui să te încurci, zice infirmiera. O să ai și așa destule probleme. dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii de plastic încărcate de electricitate statică pe care oamenii le numesc țurțuri. În vârful bradului e-același îngeraș jigărit cu față de păpușă de gumă. Polița șemineului e acoperită cu același păr de înger din fibră de sticlă care-ți intră în piele și-ți dă o mâncărime cruntă dacă-l atingi. La combina stereo e același album de Crăciun al lui Perry Como. Asta era pe-atunci când încă mai aveam față, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încîlceala în care îi vîra munca Serviciului. Întîi pentru că doriseră grozav să intre, și el își dorise, făcuse pe dracu-n patru cînd fusese stagiar să fie acceptat ca definitiv pe post, întâlnirea cu Mihail a fost asemenea întîlnirii cu îngerul, iar cine dorește mult se repede cu totul, nu-și mai lasă portițe de scăpare, promite, semnează, jură, arde totul în spate. Iar în al doilea rînd pentru că din Serviciu nu pleci cînd vrei. Pleci cînd poți și de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]