3,183 matches
-
două pâini și un kilogram de biscuiți". Cu alte cuvinte, raționalizarea alimentară era aplicată la Așgabat încă în anul de grație 1978! Bineînțeles, noi n-am cumpărat nici pâine și nici harbuji. Ne învârteam prin mulțimea de cetățeni ce se înghesuiau în căutare de oferte ocazionale, când Yoffe a simțit deodată că cineva a prins sacoșa ce atârna de umărul lui și se crampona de ea să n-o scape din mână. Yoffe s-a întors către omul ce se agățase
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nici măcar strada principală în același timp drum național, nu era pavată. În anii copilăriei mele în Beiuș nu circulau mașini exista un singur taximetru care făcea numai curse speciale de mare distanță și care ne-a transportat și pe noi, înghesuiți de-a binelea, la nunta mătușii mele din Huedin și numai spre seară, la ora când sosea cursa de la Oradea, numai atunci liniștea atotstăpână era tulburată, timp de câteva minute, de hârâitul unui autobuz care apuca să răvășească mațele pasagerilor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în locuința noastră familia rabinului din Tinca și încă două familii alungate din satele regiunii. Însă când, din motive diferite, deportările au fost amânate, evreii au fost evacuați, dar și transferați din Beiuș în satul maghiar Ginta, unde au trăit înghesuiți în grajduri și cămări și hrăniți de o bucătărie populară, până la eliberare. În Beiușul copilăriei mele trăiau cam două sute de familii evreiești. Ele formau o comunitate care întreținea un rabin, doi hahami, un învățător, un melamed 27 și un contabil
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mi-a spintecat mușchiul când o luasem la fugă de spaima jandarmului. Acum pe terenul livezii de pruni, ca și în locul spațiilor verzi care separau odinioară casele între ele pe strada noastră, ca și pe celelate străzi ale orașului, se înghesuie una peste cealaltă casele. Până și terenul de fotbal care se află la doi pași de casa noastră și unde am trăit primele clipe de "glorie sportivă" a fost sacrificat pe altarul urbanizării. Aș spune că Beiușul s-a "îngrășat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
prin telegramă, să fiu pe peron când trenul lui se oprea pentru câteva minute în gara Cluj. De fiecare dată, la oprirea trenului în stație, Yosef Shie îmi înmâna un pachet în care, într-un borcan de untură, sora mea înghesuia un ficat întreg, jumările și bucățile de friptură din gâsca sacrificată special pentru această ocazie, însoțite, într-o cutie separată, de prăjituri care îmi reaminteau gustul și miresmele casei părintești. Iar când trenul începea să se pună în mișcare, cumnatul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în fîntînă... Lacrimile au pus stăpînire pe casa bietei Anghelina, femeie singură, văduvă de război, înecată în sărăcie. Ileana a crescut ca o floare de mac printre buruieni și avea un corp strașnic de bine plămădit, că noi, băietanii, ne înghesuiam să-i facem curte. Cînd plînsetele în casa Anghelinei erau în toi, numai ce își face intrarea, plecat ca o trestie în vînt ca să poată intra pe ușă, moș Vasile. După ce s-a dumirit moșul de ce se plînge, a găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avea un motiv serios, dacă și mie îmi venea să-i ard cîteva palme, că avea nenorocitul o voce extrem de enervantă. Mai bine închide-l, mă sfătuiește soția. O ascult și atmosfera devine calmă, binefăcătoare. Un bolid mă depășește periculos, înghesuindu-mă și eu, culmea, nu strig enervat "boule!". Pacea care se cuibărise în mașina noastră n-o mai simțisem de mult. Era, dacă vreți, un fel de împăcare cu toată lumea. Am fi fost de acord cu iertarea păcatelor tuturor, indiferent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dog argentinian tînăr: Ar trebui, dar... Haita reîncepe iureșul spre osul meu și eu o rup din nou la fugă. Simțeam că mă lasă puterile. Umezeala și căldura din Cuba mi-au accelerat reumatismul la toate cele patru labe. Eram înghesuit spre dig, pe Malecon. Osul începe să aibă un gust amar, dar eu tot nu-l dau. De ce să-l dau? În jurul meu erau colți cît cuprinde zarea. Îmi fac cruce și mă arunc în mare. Urmăritorii n-au curaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
magistrații, ministrul sănătății cu medicii, ministrul mediului cu mediul. Editorii și optzeciștii au ce au cu Gabriel Liiceanu, avangardiștii și Anca Petrescu au ce au cu Mihai Oroveanu, intelectualii enervează pe toată lumea și se enervează între ei, scriitorii tineri se înghesuie să-i îngroape de vii pe cei bătrâni, pro-americanii se înfruntă cu anti americanii, unele resurse de adversitate se cheltuie pe ruși și bulgari, altele, pe Uniunea Euro peană. Românii din străinătate se bosumflă împotriva românilor din țară, „katehonticii“ dau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
era vorba doar de „a-i încerca și pe ceilalți“. „Schimbarea“ avea, cu alte cuvinte, sensul strictei „al ter nanțe“ la putere și, ca atare, era pe cât de inconsistentă, pe atât de previzibilă. De o asemenea schimbare, oarecum mecanică și înghesuită în țarcul strâmt al acelorași portrete și „programe“, nu cred că mai avem nevoie. Nu mai avem nevoie de „schimbare“ pur și simplu. Avem nevoie să căutăm și să votăm diferența, noutatea radicală. Avem nevoie să ieșim din capcana unei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
opinia publică, repre zentată de cele două surori, purtarea văduvului putea să pară scandaloasă sau, în cel mai bun caz, ridicolă. Mitul tlingit propune o concepție diferită asupra operei de artă. Compor tamentul văduvului nu șochează opinia publică : lumea se înghesuie la el acasă ca să admire capodopera. Însă statuia este în acest caz opera unui mare artist și (în ciuda acestui fapt sau datorită lui) rămîne la jumătatea drumului dintre viață și artă. Vegetalul nu zămislește altceva decît vegetal, iar o femeie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
decît din vînătoare. Turmele noastre de altădată, lăsate de capul lor, vor fi un vînat caoricare altul pe cîmpurile întoarse la starea de sălbăticie. Nu se poate afirma așadar că expansiunea unei civilizații care se pretinde mondială va uniformiza planeta. Înghesuindu-se, cum vedem în prezent, în megalopolisuri de dimensiunile unor provincii, populația, nu demult mai bine repartizată, va abandona alte spații. Părăsite definitiv de locuitorii lor, aceste spații s-ar întoarce la niște condiții arhaice ; ici și colo și-ar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fostului nostru consătean. Eram copii pe vremea când Badea Cârțan sub umbra salcâmului înflorit din grădina casei sale, cu ochelarii încălecați pe șeaua nasului său coroiat, întorcea filă după filă. Oamenii făcuseră cerc în jurul său, iar noi cei mici ne înghesuiam printre cei mari, pentru a fi cât mai aproape de ciudatul cioban cărturar. Că citea și îndemna pe toți românii la unire spre a scăpa de jugul străin, aceasta aveam s-o aflăm mai târziu. Părinții noștri ne povestesc și acum
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ionescu a refuzat să-și susțină expunerea în sala conferinței internaționale, cu motivația "acolo sunt reprezentanți ai jandarmilor comuniști din est" și chiar erau! Evenimentul a fost mutat la sediul Institutului Francez din capitala Greciei, unde am ajuns cu greu, înghesuiți într-un taxi, tocmai când se închideau ușile: nu mai era nici un loc și doar la intervenția ambasadorului nostru am fost acceptați în picioare. În sală predomina "partea femeiască" reprezentată de două categorii distincte: vârsta a III-a și adolescente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a fost găsit; 23.I.1962 Varga lipsește nemotivat de la antrenament. Controlat, se dovedește că, pe la orele 17, era căzut sub masă la restaurantul "Universității"; 6.II Ene II, în noaptea precedentă (noaptea meciului, n.n.) era văzut pe la orele 2, înghesuit de pahare și de gagici, la restaurantul "Cina"; 26.II Ivan, Uțu, Eftimie, după reîntoarcerea echipei de la meciul din Galați, s-au oprit la un restaurant și n-au plecat decât a doua zi, când trebuia aranjat localul... etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stingă niciodată. Și dac-ar fi să poarte un nume, acela ar fi, de ce nu, "Lista lui Dej." * D upă primul glonț, "Lucrețiu Pătrășcanu s-a mai văietat și s-a zvârcolit și atunci cei din personalul de pază se înghesuiau să mai tragă și au tras efectiv" rememorează scena asasinatului de la Jilava judecătorul Vasile Varga, cel care dăduse citire sentinței de condamnare la moarte în fața plutonului de execuție. A doua zi, "Scânteia" motiva uciderea de-a dreptul aiuristic: Pătrășcanu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Editura "Nemira", mai multe "calupuri" de documente privitoare la prezența intelectualului român în arhivele comunismului. Deși am trăit respectiva perioadă foarte aproape de miezul lucrurilor în cultură, tot am rămas tablou văzând, fie și cu atâta întârziere, cât gunoi zăcea înghesuit sub preș. Până și cel mai banal tabel, considerat, probabil, anexă a anexelor, are ce-ți spune de pildă, Lista scriitorilor distinși cu titlul de "Laureat al Premiului de Stat" în perioada 1949-1963, un simplu tabel cu 72 de nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o... ironie subțire la adresa anchetatorilor. Ca și în "reproșul" următor: Maican "întrebuința cuvinte ca simbol, realism, sintetic, stilizare"... Ca să vezi ce-și permitea Maican! De altfel, chiar și grafia Declarației ar putea oferi anumite sugestii: în vreme ce reclamagiii se străduiesc să înghesuie cât mai multă otravă în perimetrul filei, scriind mărunțel, îngrămădit și ordonat (uneori, pare-se, transcriind texte aduse de acasă), Sava răstoarnă câteva rânduri nervoase, scrise mașcat, de parcă s-ar fi străduit să umple cumva pagina și să răspundă unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
n-ar fi fost o mare nenorocire, nu-l plângeam noi pe el, dar atâta vreme cât n-a rămas singur, ar fi fost și păcat cu toată liota aia de clienți ce-i mișunau prin curte. Până Într-atât se pomeni Înghesuit de comenzi, că o puse În mai multe rânduri și pe nevastă-sa să bată la tuburi cot la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să muncim cu el În parte și să Împărțim câștigul pe jumătate, dar una peste alta ne cam vămuia moșu’ cu treacă de la el și luați de mâncați și beți și de-o fripturică. Păi d-aia nici nu se-nghesuie zilierii În bătătura lui, să scoată viața și sufletu’ din ei pentru câteva sute din care nu te-alegi cu nimic. Mai bine-n fabrică la stat, te-nvârți Încolo și-ncoace, te faci că faci ceva și leafa merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi și nici pentru șoferii cărora Andrei le arată cu ranga calea cea bună. Becul de aici s-a aprins o dată cu cel de afară, sfinte Dumnezeule, știam, da’ parcă acuma-i văd pentru prima dată: saci peste saci, până-n tavan, Înghesuiți În stive Înalte de doi metri. Pivnița-i atât de burdușită, Încât nu se poate pătrunde Înăuntru. E chiar imposibil să-ți dai seama de aici din ușă câte stive sunt, la câți saci poate fi evaluată comoara asta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu țeava ridicată În chip de sabie și măciucă, gata să desființeze tot ce-i stă În cale. — Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, bolborosea Îngrozit, ăsta s-a ascuns aicea... Vino Relule-ncoace. Era acolo, chircit cu genunchii la gură, Îndesat și Înghesuit sub birou, moș Victor, da, după Laur— ăsta, Încât de-acum n-am mai fi avut decât să așteptăm să mai apară Viorel și Leontina. Dormea sau ce dracu’ făcea acolo? S-a ascuns aicea... Ba parcă-i mort. Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai ia una, pe care și-o pune după ureche. E el neam prost, n-ai ce să-i faci, dar poate nu până Într-atât Încât să ne facă să ne punem cu răngile pe el și să-l Înghesuim peste moșu' sub birou. După ce trase câteva fumuri, se ridică și-și scutură scrumul de pe piepții uniformei. — Mă duc, băieți. Aveți grijă pe-aicea. Și nu uitați mâine dimineață la magazie de impegat. — N-aveți nici o grijă, dom’ major. Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ortansa și cu Dacia roșie a lui Viorel pe care o conduceam nebunește printr-o viață de voiajuri și culori orbitoare, prelungind și amplificând goana de-a lungul șinei de tramvai cu Andrei și Laur. M-am trezit cu obrazul Înghesuit În vinilinul prăfuit al banchetei, mozolit de saliva care mi se scurgea din gură. Nu mai vroiam să văd și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-ar fi odihnit, și care se văitau din toate Încheieturile și scârțâiau și parcă tânjeau după demisolul meu din Bariera Vergului, În timp ce mă Îngrămădeam cu Andrei și Florinel În livingul cu saltele, Învelindu-ne cu te miri ce și Înghesuindu-ne unii În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]