4,859 matches
-
avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. Îi vorbea despre mine, implorându-l să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-am zis lui Dinu, nu te respectă decât dacă îi calci în picioare sau îi trimiți în fundul iadului. Altfel te cred slab sau imbecil”. Laura mi-a propus în acele zile de câteva ori să plecăm din azil. Părea îngrijorată de situația mea. Numai că eu am suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. „Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă”. 30 În timp ce-mi curățam pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
discipolii unui anume Pavel, cărora li se alătură niște iconoclaști izgoniți din Albania. Din secolul al VIII-lea Înainte, acești paulicieni sporesc grabnic, din sectă devin comunitate, din comunitate companie, din companie putere politică, iar Împărații Bizanțului Încep să fie Îngrijorați și să trimită Împotriva lor armatele imperiale. Se răspândesc până la hotarele lumii arabe, se revarsă spre Eufrat, invadează teritoriul bizantin până la Marea Neagră. Instalează colonii cam peste tot, și Îi găsim până În secolul al XVII-lea, când sunt convertiți de către iezuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ce anume ar trebui să fie, ce anume spune Templul in extenso bănuiește numai un nucleu de rabini rămași În Palestina. Ei Împărtășesc aceasta sectelor inițiatice musulmane, sufi-ilor, ismaeliților, motocalleminilor. Iar de la aceștia Îl află Templierii“. „În sfârșit, Templierii. Eram Îngrijorat“. Băteam cu degetele mari Planul care, ca o pastă moale, se supunea dorințelor noastre fabulatorii. Templierii descoperiseră secretul În timpul acelor nopți de insomnie, strângându-și În brațe colegii lor de șa, În deșertul unde sufla inexorabil simunul. Îl smulseseră bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai buni pentru ea, au nevoie de ea, dar cînd e la o adică, nu se dau duși. Cum adică un ratat? SÎnt o persoană foarte respectată. — Fie, oftează Satanik, dacă vrei ne jucăm... De ce vrei să mai rămîi? Te Îngrijorează soarta celor pe care Îi lași În urmă? — Nu mă interesează deloc oamenii, spune Wakefield cu arțag, Îndreptîndu-se de spate și privind la cheliuța dintre coarnele Necuratului care este, fie vorba Între noi, cam scund. Vreau doar să mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de loc că Îl folosesc acum și oamenii. Nu vor ajunge niciodată la viteza sunetului, oricît de sofisticată le-ar fi tehnologia. Scanează alene undele sonore și prinde, aproape din Întîmplare, conversația telefonică a lui Wakefield cu Zelda. Convorbirea Îl Îngrijorează. Poate că a făcut pact numai cu coaja, fără să atingă deloc miezul nucii. Nuca descojită este un obiect simbolic, drag Diavolului, o lecție, pe bune, despre greșelile pe care și demonii cu experiență le pot face. Iei ambalajul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită doar de Paulee, care atribuie viziunea excesului de Veuve Cliquot de cu o seară Înainte. Diavolul urmărește conversația cu interes: tentativa lui Wakefield de se aventura pe tărîmul responsabilității sociale Îl Îngrijorează Întrucîtva. Oare să zacă În clientul său o Maică Tereza? Asta i-ar pune În pericol victoria, cu siguranță. Opinia Diavolului În ceea ce privește suferința este complexă: o apreciază În starea ei pură, iubește neliniștea, disperarea profundă, furia și mînia Împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care-l duce departe de Typical. Acesta va fi ultimul meu turneu de prelegeri. Încheiase cu succes (și fără Viagra) prima etapă, iar următoarea ar fi trebuit să fie floare la ureche. Cea de-a treia și ultimă apariție Îl Îngrijorează, Însă. În afară de faptul că trebuie să participe la o petrecere pentru onorariul său obișnuit pentru un discurs, nu i s-a mai spus nimic altceva. Agentul lui l-a informat că omul care l-a angajat a spus doar „L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Zamyatin. El vede În Margot idealul lui de bibliotecară, cu un perfect potențial de muză, și mai știe că este perfect intangibilă din moment ce este fiica lui Wakefield. În fiecare seară Wakefield se Întoarce În apartamentul lui și zace treaz, Îngrijorat de vacarmul care știe că va Începe dimineața la 7 fix. Visele lui scurte și violente sînt un fel de filme fără scenariu și În fiecare dimineață se trezește morocănos ca un puști, la prima lovitură de ciocan. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ea de autenticitate! SÎnt acasă și am de gînd să rămîn acasă! Wakefield așteaptă replica furioasă a Diavolului, dar este ca și cum El Sataniko ar fi plecat Într-o lungă vacanță. Văzînd că nu primește nici un răspuns, Wakefield Începe să se Îngrijoreze. O fi pățit ceva Bătrînul țap? Nu ai cum să explici unei persoane care locuiește Într-un cartier liniștit, poate chiar pe malul unui lac placid, ce efecte a avut vacarmul neîntrerupt asupra psihicului lui Wakefield. Începe să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șase. Încă o oră de teroare. Poți auzi cu urechile tale. — Altă dată, dragule. Trebuie să ies din aripile astea și să văd ce mai e pe la birou. Nu uita ce a spus Telluride, totul este auto-restaurarea. Și nu te Îngrijora, nu-mi omor vechile mele eu-uri, sînt toate cele ce am fost vreodată, dar sînt numai cîte o persoană odată. CÎnd sînt acea persoană, celelalte trebuie să facă liniște și să se uite cum lucrez pînă cînd le vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
postul tatălui ei, devenind redactor-șef al ziarului fondat de el, mama ei spusese că ăla era sfârșitul. Ce bărbat și-ar dori o femeie care era mai preocupată de termenele-limită decât de Daz? Nimic din toate astea nu o îngrijorase prea mult pe Fran. Își adora slujba de la Woodbury Citizen, avea propriul ei apartament și o pisică, pe care o iubea cu pasiune pentru că nu umbla prin cârciumi, nu spunea povești plicticoase în care să dețină rolul principal și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi fost nevoiți să ne descotorosim de ticăloșii de englezi. — Tată... Fran așteptă să sosească kolfi-ul înainte să atingă un alt subiect care o îngrijora. — Dacă Express lansează într-adevăr un ziar gratuit, n-o să ne fie ușor. Deja suntem la limită. — Știu, o liniști Ralph, dar o să supraviețuim. Ești un redactor-șef minunat, cu un instinct infailibil în ceea ce privește lucrurile cu adevărat importante pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
școală pentru că nu era la fel de bună ca ei și de-atunci își tot ia revanșa. De fapt, ea e singura persoană care are de suferit din cauza asta, pentru că e greu să ajungi să o cunoști cu-adevărat. Așa că nu te îngrijora dacă e puțin cam distantă. Câtuși de puțin liniștită, Fran îl urmă pe alee. Camilla îi aștepta. Fără să vrea, Fran se gândi că mama lui Laurence s-ar fi integrat mai bine în peisajul din Sloane Street decât într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acces de râs răutăcios, dogit, despre care Fran crezu pentru o clipă că avea să-l facă să înroșească la față și să-și piardă aerul pompos de demnitate. Din nefericire, își reveni. — Mama ta este, pe bună dreptate, foarte îngrijorată în privința viitorului tatălui tău. Ar vrea să poată conta pe niște fonduri care să-i asigure îngrijirea, în caz că va fi nevoie de asta. — Da, într-un azil. Dar eu personal nu sunt de acord cu soluția asta. Și știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ceva copilului? Ce naiba era în capul ei? Și totuși, de bună seamă, un copil avea dreptul să-și cunoască tatăl, nu-i așa? Doctorul simți că era neliniștită și încercă s-o calmeze. — Domnișoară Tyler, îmi dau seama că sunteți îngrijorată, dar acesta este un test foarte sigur. În cazul scanării efective, riscurile de pierdere a sarcinii sunt minime și, la vârsta dumneavoastră, avantajele urmăririi sarcinii sunt apreciabile. Relaxați-vă. Într-o clipită, totul se încheiase. — Luați-o mai ușor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aruncă lui Fran una din privirile ei crunte și neclintite, una din aceea care îi făcea pe reporteri să fugă să se-ascundă în toaletă. Fran era ca o fiică pentru ea și în atitudinea ei era ceva care o îngrijora pe Stevie. — Chiar și așa, nu crezi că ar trebui să fii neliniștită de faptul că nu ești mai neliniștită? — O să încep să intru în panică mai aproape de data cu pricina, când o să fiu mai puțin ocupată. Deocamdată, perspectiva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Era limpede că vechiul Ralph revenise. Credeam că te măriți cu Laurence. Fran râse. — Așa credeam și eu. Nu contează, râse Ralph mulțumit. Eu oricum l-am preferat întotdeauna pe Jack. — Bun atunci, spuse Fran moale. — Un singur lucru mă îngrijorează, legat de familia în care urmează să intru, anunță Jack, așezându-se pe brațul scaunului ei. — Nu totul e ereditar, să știi. Jack o ignoră. — Și acest lucru e obiceiul vostru neliniștitor de-a ieși în lume în ținuta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Gaston, a strigat mirată Tomoe, doar n-ai de gând să ne părăsești astă-seară. — Ba da, în seara asta... acum. Nu le venea să creadă. — Gas, imposibil! În primul rând, n-ai unde să-ți petreci noaptea, nu? Nu vă-ngrijorați. Nu vă-ngrijorați. Pe vapor am dormit și pe punte. Toată fața i s-a luminat într-un zâmbet. — O chem pe mama... și pe Mă-chan, spuse Tomoe. Când a auzit de hotărârea lui Gaston, Shizu a venit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mirată Tomoe, doar n-ai de gând să ne părăsești astă-seară. — Ba da, în seara asta... acum. Nu le venea să creadă. — Gas, imposibil! În primul rând, n-ai unde să-ți petreci noaptea, nu? Nu vă-ngrijorați. Nu vă-ngrijorați. Pe vapor am dormit și pe punte. Toată fața i s-a luminat într-un zâmbet. — O chem pe mama... și pe Mă-chan, spuse Tomoe. Când a auzit de hotărârea lui Gaston, Shizu a venit într-un suflet și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aveau un soi de melancolie orientală. Se asemănau cu cântecele arabe, triste, pe care le auzise în Aden. Era abătut. Îl dureau picioarele de atâta umblat și oboseala l-a pătruns din cap până-n picioare. Cu toate acestea, era mai îngrijorat din pricina câinelui. S-a oprit și a privit în jur, în căutarea vreunui local încă deschis, dar singurele lumini de pe stradă erau cele ale felinarelor și cele care străbăteau prin jaluzelele magazinelor care se închiseseră de mult. Deodată, a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
viața lui, fetele nu i-au arătat decât dispreț, din pricina feței sale lungi, de cal. Nu fusese iubit nici măcar o dată. Mai mult decât atât, papă-lapte cum era, nici prin cap nu-i trecuse vreodată să cucerească vreo fată. Ceea ce-l îngrijora însă acum era cum să facă să refuze propunerea bine intenționată a bătrânului. Nu se pricepea la așa ceva și nici limba japoneză nu o stăpânea bine. S-a făcut seară. Întunericul se strecura încet-încet în cămăruța de la etaj. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul, văzând-o nedumerită, a scuipat scobitoarea și s-a simțit dator să explice: — Nu aveți de ce să vă îngrijorați în privința lui Endō. Străinul spunea că s-au despărțit în Ginza, azi-dimineață. — Dar de ce l-o fi luat Endō cu el? — Nu prea ne dăm seama din explicațiile lui Gaston. Dar oricum, cei de la Poliția Metropolitană ne-au informat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cal era bandajată de data aceasta. Rana de la frunte nu părea prea mare. — Gas-san! Recunoscându-l pe Takamori, Gaston s-a repezit spre el. I-a întins mâna uriașă și i-a strâns-o cu putere. — Zău că am fost îngrijorați din pricina ta, Gas. — N-aveați de ce. — Ce-ți face rana de la cap? — Bine. Nu mă mai doare. În autobuzul care i-a dus de la Hibiya la Kyōdō, Gaston a stat între Takamori și Tomoe, care se purtau cu el de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
evitat să-l privească pe Takamori în ochi. — Ce făceai tu la șantierul acela? Era vădit încurcat, pentru că nu știa ce să răspundă. — Erai cu un asasin de profesie, pe nume Endō, nu-i așa, Gas? — Da. — Am fost tare îngrijorați din pricina ta. Ce noroc ai avut că ai scăpat de el! — Da. — Știai ce fel de om e Endō, Gas? — El nu om rău, Takamori. Takamori și-a dat imediat seama că francezul îi ascundea ceva, că era ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]