4,199 matches
-
dominație. Tot repertoriul general uman de înjurături scatologice n-ar fi tocmai departe de aceste origini. La extrema cealaltă, actul de injuriare (de la justus/injustus/injuria) avea rezervate anumite zile în calendarul roman, cînd oamenilor le era permis să-și „înjure zeii”, un fel de rit de răsturnare precum carnavalurile de mai tîrziu („digitus impudicus”, de pildă, pe care și-l arată astăzi șoferii nervoși, în chip de înjurătură, este o „descoperire” romană - ne amintește Adrian Majuru). În continuare, o serie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de apel într-o categorie avantajoasă. Cu mici excepții, cam acestea sînt și relațiile dintre dreapta și stînga din România, în care domnul președinte nu a făcut decît să se integreze, aducînd în plus doar farmecul său personal. A-l înjura pe unul de „dreapta” sau „stînga” (mă-tii, cu tot neamul ei capitalist/comunist...) înseamnă a-l des ființa pe el și neamul său printr-un simplu gest din gură și a te în-ființa pe tine și ai tăi ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
m-a lovit niciodată și mă privea mai puțin bănuitor decât pe ceilalți, oricine ar fi fost ei. De câteva ori l-am vizitat, țin minte, și la închisoare, unde, în frigul verde al vorbitorului, mi se plângea tot timpul, înjurînd oribil, de ghinionul pe care-l avea la poker - și îmi cerea bani. Aproape plângea de umilința de a se curăța mereu, de a nu fi în stare nici la o singură mână din miile pe care le juca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăgaciului fusese singurul sunet care se auzise. Coborî de pe ladă și se așeză, copleșit, pe ea. Patronul se repezi la el și aproape îl dărâmă în îmbrățișare, în schimb, inșii din sală începură să urle ca scoși din minți, să înjure cumplit. Când patronul și ruletistul său ieșiră pe ușa scundă, aceștia îi însoțiră cu huiduieli sălbatice, cum nu se pot auzi decât la un meci de box. Întâmplător, primul ruletist pe care îl văzusem vreodată scăpase cu viață. De atunci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încet, nu mă mai simțeam un geniu, ci un eșuat jalnic. Schimbarea asta se producea sub presiunea singurătății. Altădată eram chiar bucuros să fiu lăsat în pace, să stau închis în casă cu săptămânile, să citesc până nu mai vedeam, înjuram în gând când trebuia să răspund la telefon; în primii doi ani de liceu, colegii mă mai invitau pe la ceaiuri și aniversări sau la discoteca din holul liceului, dar, cum nu mă duceam niciodată, renunțaseră. Simțeau pentru mine oroare amestecată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
războaiele, cutremurele, bolile, potopul sânt superflue, nu fac decât să grăbească nesăbuit opera timpului, sânt priviri aruncate în viitorul apropiat, ridicări indiscrete ale unui colț de cortină." La care studentul începu din nou să vocifereze, din ce în ce mai agitat și mai incoerent, înjurînd urât, fără să mai țină seama de prezența noastră, a copiilor, în cameră; îl acuza pe Egor că e deja mort, că n-ar avea decât să-și pună un giulgiu în cap și să părăsească terenul, potrivit concepțiilor lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai bine, Ateneul român, având în față statuia lui Eminescu. Era un tânăr destul de insignifiant ca înfățișare: figură tipică de român carpatin, cum ar fi spus cineva. Brun, cu fălcile părând mereu nerase, cu mușchii masticatori proeminenți de parcă ar fi înjurat mereu printre dinți, cu ochii cam lipsiți de expresie, despre care nu poți spune decât că sânt negri. Se purta tuns cu freză. Era destul de arătos ca să placă cehoaicelor și polonezelor pe litoral, și asta cam și fusese specialitatea lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care sclipeau stins și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil de bărbați care se perindau prin casa lor zi și noapte, ascultase cu atenție muzica arhitectului, înjurînd uneori cu admirație profesională pe sub mustața á la Sile Dinicu. Era o gamă, asta își dădea și el seama, dar o gamă pe care n-o mai auzise niciodată. La restaurantul Hora, unde cânta, Telente schiță într-o pauză șirul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni care supravegheau lucrările aproape de pod nu se bucurau de același prestigiu; veneau la luciu în clasa [a] III-a, îmbrăcați în obișnuitele costume kaki ― pantaloni scurți și bluze cu buzunare largi la piept ― și înjurau lucrătorii într-o hindusthani fără greș. Perfecțiunea aceasta în limbaj și bogăția vocabularului de insulte îi scoborau în ochii lucrătorilor. Eu, dimpotrivă, vorbeam prost și fără accent, și asta le impunea, căci dovedea originea mea streină, superioritatea mea. De altfel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dreptul să mă insulte pe mine, o creștină. ― Dar și el e creștin! interveni Clara. ― Ha, așa crezi tu, că mai e creștin, râse Geurtie. Ce spui, Harold? Dar când îți vorbea ție de hinduism și de vacile lui, și înjura pe Domnul nostru Iisus Christos? Și acum îmi spui mie să tac din gură... Harold era extrem de încurcat, pe d-na Ribeiro o covârșise panica. ― Ia astîmpărați-vă! vorbi. ― Eu mă duc, le spusei, sfârșit, și mă ridicai. Geurtie mă privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine dispus, își căută batista. - Legătura? întrebă târziu Marina. - Da, legătura între lucruri și evenimente, toate câte se întîmplă în jurul nostru... Camionul se împotmolise chiar în fața lor. Șoferul își zvârli mucul de țigară pe care îl păstrase în colțul gurii, înjură și făcu semn cu brațul unui lucrător din curte. - În fond, continuă Ieronim, cu o voce caldă, schimbată, privim și de data aceasta petele de pe zid, petele pe care ni le-ai arătat astă-iarnă. Multă vreme n-am înțeles ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi, zâmbind încurcat. - Dacă-l înjuri, cum o să te mai binecuvînteze? - N-are a face. Când omul trage să moară, nu mai înțelege și iartă tot. Îngenunche și se aplecă ușor spre urechea rănitului. Iartă, Ivane, iartă! șopti. Atunci își dădu seama că nu-l mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Britanic ; despre altul că s-ar afla pe statele de plată ale ambasadorului Germaniei ; celălalt nu întâmplător l-a întovărășit pe Filipescu la Petersburg ; Take este avocatul Rusiei, ceilalți sunt boșofili, dar nu din convingere, ci plătiți, pe guvernamentali îi înjură toți, fără alegere. Și, în învălmășeala aceasta, cine mai scapă nepătat ? Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose, tot vorba Profesorului, pentru că mai există om de calitate la noi a cărui reputație să nu fi fost atinsă ? Și atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu amicul Bădescu. A ținut morțiș să mergeți pentru aperitiv la bodegă, la Mircea. (De reț. : Bădescu despre prim-ministrul Brătianu : acest om nu este popular, dar e drept că nici nu ține să fie. Lasă a fi bălăcărit și înjurat în gazete, fără a-și lua o măsură de apărare, disprețuiește jurnalele, creierul lumii moderne, s-ar părea că niciodată nu le deschide. Așadar, Bădescu - atitudine proliberală. în general informat. S-ar putea la viitoarea alegere să meargă cu liberalii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu a avut cum să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu a avut cum să-și acopere urechile cu mîinile. Toată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acolo. SÎntem mecanici, cap sec ăsta de-acia e șef de echipă. De-aia vorbește așa din vîrful buzelor, de zici că-i sare șmalțu’. L-a făcut comuniștii șef că are zece clase la seral. Și ete că acuma Îi Înjură și nu-i mai plac. Și-l mai face ăștia acum o dată, pentru că tac-su a fost liberal, ’ce c-a făcut pușcărie prin cinzeci și ceva. Cine dracu’ a mai pomenit, domn’e, țăran liberal? — Ei, se poate, s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care scotea un sunet șuierat, conspirativ) și tresări. Era prea devreme ca să-i fi sosit musafirul așteptat. Se ridică și privi prin perdelele de dantelă. La ușă se afla George McCaffrey. John Robert se trase brusc îndărăt. Nu obișnuia să înjure, educația lui metodistă nu i-ar fi permis asemenea vulgaritate. Se încruntă ușor și își clătină capul dintr-o parte în alta. Nu-i trecu nici o clipă prin minte să nu răspundă la sonerie. Ar fi însemnat o minciună sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spune câteva cuvinte calde, câteva cuvinte simple, care îi vor veni pe moment în minte; George va înțelege că există măcar un loc pe lume unde nu are și nu va avea niciodată dușmani. „Firește, s-ar putea să mă înjure și să mă alunge, își spuse Tom, dar mai târziu va reflecta și va înțelege. Așa trebuie să fie. Am să mă duc la George, și la Alex, și am să le vorbesc - ce - păi, e ca o conversație, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de semnificație. Locul meu sfânt e George. Și asta-i o monstruozitate. Cred că ar trebui să-l scoți cu totul din viața ta, să-i scrii anunțându-l că dorești să divorțezi și apoi să ți-l imaginezi cum înjură la început, pe urmă rânjește, pe urmă sare-n sus de bucurie. Încearcă să poți concepe că el ar fi mai fericit fără tine. Ar fi singura cale ca să scapi și tu de povara ta copleșitoare. De acord, sunt obsedată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care notase ceva, îi întinse lui Brian un petic de hârtie. — Ce-i asta? — Adresa doamnei Sedleigh. Sau poate că o știi? — Dumnezeule, nu mă duc acolo. Atunci mai bine du-te acasă. Probabil că Gabriel e îngrijorată. Brian plecă, înjurând. Se simțea beat. Își spuse: „E o vrăjitoare. M-a făcut să-i îndrug toate stupiditățile alea și pe urmă m-a dat pe ușă afară. E mai rea decât George. O cred capabilă și să omoare un om. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu este devastat de melancolii, ci strigă împotriva demonului toamnei sau se identifică, poate, cu el, privegheat de Maica Domnului, care se uită cu dragoste la copilul acesta, altădată curat la suflet, pe care l-a cuprins febra mare și înjură crezând / că demonul din om cu demoni se aruncă de rând. [Foaie verde] frica nu e, așadar, neapărat cea a inevitabilei omenești dispariții, ci e, mai degrabă, indusă de conștiința neputinței dialogului cu Transcendentul, cu ecouri, iarăși, argheziene: Elegii de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt ce avea să-I atragă creșterea chiriei cu 246.000 pe lună și interzicerea folosirii folosinței comune după ora 21. Ar fi vrut să înjure ideea de a bea cu cana votcă sau votcă cu cana că tot cacofonie iese, dar Apariția din Perete îl copleși. Mergi, Șuțule, la camere și propăvăduiește Porunca. Urmă expunerea Regulamentului cu privire la originea, scopul și condițiile de desfășurare ale Jocului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fiecărei naționalități conlocuitoare. 5. Casetele prezentate de unele posturi sunt contrafăcute și antiparlamentare. Casetele noastre, nu ! în condițiile de mai sus pomenite cerem Constituirea unei Comisii Parlamentare Internaționale, a unei Comisii Europene și, dacă Asia (. . . ) Este surprins un deputat care înjură dar nu recunoaște probele. Nici tasu, birjar și persoană fizică. Probele se radiază. Dom Preș invită la cuvânt reprezentantul național al minorității majoritare. Acesta cere trei translatori și o translatoră și o pauză în dezbateri pentru consult. Are gripă. Ia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
demers au ei de mers. Ori o atenție cultivată prin pericol poate contribui la dezvoltarea cifrei octanice a intelectului și, desigur, la creșterea stării de sănătate a populației care, văzând cât de aproape îi este groapa, va renunța să mai înjure guvernul, primăriile și ce mai merită acum de înjurat. Societățile antialcoolice vor putea, în sfârșit, să instituie printre pedepse, condamnarea la datul în gropi; direcțiile de drumuri și poduri vor deveni numai de drumuri și vor iniția plantarea masivă, în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]