36,299 matches
-
mea dintr-o dată, fără a avea timp să-mi scot pălăria și să mă spăl pe mâini." Ionel Brătianu, șeful guvernului, o consiliază pe cine să vadă, cum trebuie să se comporte, cum poate fi de folos. îl vizitează mai întâi pe Georges Clemenceau, atunci prim-ministru al Franței, președinte al Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920), unul dintre autorii Tratatului de Pace de la Versailles (1919). Portretista din însemnări zilnice, scriitoare, autoare a 30 de volume în limba engleză, unele traduse
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
un zguduitor rafinament. O carte, aș spune acum, prea subtilă și prea aristocrată pentru ritmurile și apucăturile lumii literare de la noi. O carte făcând risipă de informații precise în fața unui public cu o memorie - prin definiție și prin deformație - volatilă. Întâi pentru că, s-a remarcat bine, cu o asemenea superioară distincție a relatării și cu o asemenea știință a vieții cititorul de azi nu s-a întâlnit și nu se va mai întâlni vreodată pe viu; iar în al doilea rând
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
reluarea lor obstinată - tatonările cercetării umane în real. Fascinant, continuând direct problematica poemului de mai sus, îmi pare un monolog la limita incoerenței, Din câte adevăruri. Alătur aceste două texte poetice plecând de la tema ce le este comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută și scormonește în pământ, dornic să înlesnească ivirea și creșterea pe lujer a adevărului-floare. În textul-monolog, Eul liric proclamă existența multor
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
mințile împuținate". Nu e ocolită nici copilăria, acea mirabilă "iubire care a devenit vizibilă" așa cum spunea, entuziast, Novalis. În zorii vieții, omul simte cu proaspătă acuitate apartenența sa la substanța cosmică ("Agerimea spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci te-ai înrudit cu trandafirul" - Trandafirul și clepsidra), necunoscînd încă Răul care nu e o substanță, în gîndirea augustiniană, neștiutor de tribulațiile viitorului ("Nimic nu-ți îngăduia să întrevezi planurile crugului, ce punea vremea la cale" - ibidem), străin de
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai întîi în cuprinsul eșalonului generaționist din care, cronologic, face parte, cel al optzeciștilor , cu a căror atitudine de scepticism ricanant, de zeflemea nu are nimic comun. Densitatea discursului său cu o miză metafizică și cu o dicție oraculară, tangentă la tonalitățile
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
al memoriei: câinele de pluș găsit în pod provoacă un soi de tulburare părinților, transformată în șoc când îi dă numele Sim. Intuitiv, copilul simte că părinții săi păstrează mai multe secrete, iar dezvăluirea lor are loc în adolescență. Mai întâi își află adevărata identitate: este copilul unei familii de evrei ce și-au schimbat numele prin jocul a două perechi de litere: n devine m, g devine t (Grinberg se transformă în Grimbert), ca într-un soi de rit magic
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
parte într-alta, și învălmășeala era mare, pentru că piața gemea de șarlatani cu conștiința încărcată, iar eu eram departe de a fi singurul care se temea că e ținta zelului gărzii regale, fiindcă muschetele lor aveau faima că trag mai întâi și -ntreabă abia după aceea. Începusem să amețesc de atâta alergat în zig-zag... Până ce m-am trezit suspendat în gol, peste apă. Am dat cât am putut din brațe încercând cu disperare să-mi regăsesc echilibrul, dar la nimic nu
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
autorul volumuluiVine domnul și doamna General a trecut prin lagărele din Germania, de la Stralsund, Brăescu și Neisse, G. Topîrceanu le-a cunoscut pe cele din Bulgaria. El este și singurul care și-a publicat amintirile din acele zile încrâncenate, mai întâi într-un volumaș Amintiri din luptele de la Turtucaia și apoi într-o carte ce ar merita mai multă atenție, Pirin-Planina, având profunde semnificații umane și remarcabile calități literare. Imediat după întoarcerea din război, G. Topîrceanu semnează de cîteva ori cu
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
pe valea Strumei (iată și sursa pseudonimului), G.Topîrceanu se împrietenește cu starșul Dilco }fetcu Savanov ot selo Crușovene, okrît Vracenski, de la care începe să învețe limba țării în care se găsea. Cum e și firesc, sensibilitatea lui vibrează mai întâi la poezie, încât reține următoarele versuri: "Malino, mome Malino,/ Ia flenzi mome v^grădincă,/ Ia chici țfete ghiulovo..." (Malino, fată, Malino - ia coboară în grădină - să împletești cununi de trandafiri...). Dilco, văzînd curiozitatea românului pentru cântecele populare îi comunică și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
maniera obiectivă, plină de nuanțe și bine documentată, dovedește afinitatea nobilă cu numele grele și cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual cu lirismul. Adică destul de puțin
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
care o face. Ultimul lucru pe care i l-ai cere este să se mai gîndească la dozaje estetice și la tehnici scriitoricești. Iată de ce literatura carcerală nu e scrisă pentru criticii literari, ci pentru istorici. O depoziție istorică e întîi de toate o mărturie, iar nu o trufanda atîrnată în galantarul topurilor literare. Paradoxul cărții lui Adrian Oprescu este că se adresează atît istoricilor, cît și criticilor literari. Cu alte cuvinte, deși nu conține deloc literatură de ficțiune, ci memorialistică
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
detalii. Autorul ne prezintă suferința protagoniștilor într-o formă atenuată, trecînd-o prin sita unei evocări făcute de un om care privește detașat, de la distanța celor 50 de ani scurși, spectacolul încarcerării la Canal. Fiecare eveniment este înfățișat numai după ce mai întîi a fost golit de virulența abjecției umane. Efectul este unul de domolire a josniciei și de estompare a suferinței. Din acest motiv, cititorul nu reține cruzimea gardienilor sau a anchetatorilor, ci latura lor omenească. Și cu toate că pare lecuit de iluzii
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
înalte și remușcările mai bunului său geamăn." Ne aflăm în fața unui caz de asociere paradoxală între două identități, cu centralități și manifestări proprii, în cadrul aceleiași structuri clarobscure. Doctorul Jekyll ființează "disparat" și "confuz" între două "nuclee" psihologice. Faptul se explică întîi fizic, corporal. Senzațiile trăite de Henry Jekyll, în timpul procesului de transmigrare alchimică, sînt noi, diferite, par să aparțină altcuiva: Era ceva straniu în senzațiile mele, ceva indescriptibil nou și, tocmai datorită acestei noutăți, ceva incomparabil de plăcut. Mă simțeam mai
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
atât de amănunțit investigați biografic și creativ ca Eminescu. Editorii cei mai competenți ai operei sale, Perpessicius, care și-a topit lumina ochilor în transcrierea corectă a manuscriselor eminesciene, D. Murărașu, Petru Creția (care a și publicat după 1990, mai întâi în revista "Manuscriptum", apoi în volum separat, Poezii inedite de Mihai Eminescu) nu o menționează. E greu de crezut că le-a putut scăpa o "poezie necunoscută", mai ales un Imn religios, acestor meticuloși cercetători, mai ales că poezia religioasă
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
ocupațiilor de fermier și stabilind amicale contacte cu localnicii, conturînd astfel o postură cu funcție de antidot al gloriei literare. Inițial autoexilat în timp, prin actul recuperării unui trecut idilic, la un moment dat se exilează la propriu, stabilindu-se mai întîi la Bulbucata, apoi la Jimbolia, localități ce-i inspiră creația. Străin de "monumentalitatea" unor confrați, intră tot mai adînc în fluxul vieții imediate, ca într-o baie demistificatoare. Chiar dacă și acesta e un de-ghizament, e unul ce rimează cu stilistica
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
carte Vărul Alexandru și alte povești adevărate*). Autorul e necunoscut în lumea literară: Adrian Oprescu. Are 78 de ani, trăiește în Franța și n-a mai scris nimic altceva. Din prefața lui Gabriel Liiceanu, pe care am citit-o mai întîi, am aflat că autorul e văr cu prefațatorul. Scrupulos, editorul trece în revistă toate motivele pentru care n-ar fi trebuit să-și publice vărul, după care ne invită să citim cartea. Cine e autorul? Fiul unui învățător din Caracal
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
de fraze vehemente ale Isoldei, izbucniri de furie împotriva cavalerului Tristan care, aparent indiferent, o însoțește pe o corabie în drumul spre regele său, Marke, a cărui soție va fi. Cât de greu este de cântat omenește expresiv acest act întâi din Tristan, cât este el de greu de ascultat cu venerație! Dar ea reușește, alături de o orchestră, partener în tumult și comentarii revelatoare, reușește să treacă prin toate capcanele acele agitații colosale și ajunge la clipa revelației: îl iubește pe
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
de pe vremea lui Paracelsius, țigara." Și drumul, la capătul căruia, vezi bine, pîndește succesul. Spre el te-mpinge foamea, din el te scoate beția. Cele două stări cu care, ca un chefliu la parastas, dansează micul roman al lui Stelaru. Întîi foamea, simțită ca-n poveștile de război, pericol de moarte, sfîrșeală haină și de nelecuit. "După legea cîinilor flămînzi" fură, cînd omul se răcorește la o cișmea, struguri de la un oltean. Și "ghearele ciorilor din burtă erau acum de vată
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
sau mai puțini se doarme singur sau la comun, cu văduve pudice, cînd folosesc oala de noapte, sau cu sărmani de toată mîna, dintre frumoșii beciurilor lui Arghezi. Între ei, o iubire tuberculoasă, o fată din Constanța, care-și zice întîi Olivia, pe urmă Maria-Maria. Scurta lor viață promisă într-o noapte de unire în contra mizeriei trece între scene comice, precum despăducherea la groapa cu var, și suferind-distinse, ca niște cearcăne - poeziile lui Eminescu așezate la capul fetei, pînă "intrase în
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Mircea Mihăieș CA mai toți românii iubitori de carte, după 1990 am ajuns să mă uit mai întâi pe coperta a patra, și abia apoi la titlu. Cu alte cuvinte, înainte de a încerca să aflu dacă o carte mă interesează sau nu, mă asigur dacă e "de nasul meu". În felul acesta, mă supun unei veritabile "selecții naturale
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
într-acolo încât, în unele aplicații privitoare la literatura contemporană, Bogdan Crețu își permite mostre de abordare primară, jocuri de verdict specifice, în mai mare măsură, cronicii literare. Există, în acest ingenios studiu dedicat antiutopiei, destule oaze de relaxare exersate întâi în publicistică, formulări memorabile amintind de foiletoanele lui Alexandru Dobrescu sau de o parte din gazetăria sprintenă a lui Marin Sorescu. Demne de a fi reținute - ca pasaje seminarative sau ca badinerii inteligente - și mai rar ca sintagme tăiate cu
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele mele de lectură sub semnul reveriei erudite, aș fi avut mare nevoie. Îmi place să cred că inițiativa unui astfel
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "Închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și ele, - asta a fost
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și ele, - asta a fost
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
activist care participa la colectivizarea forțată a agriculturii să ajungă la țăranul pe care voia să-l oblige, prin false argumente și, mai eficient, prin amenințări, să semneze cererea de intrare în G.A.C. (Gospodăria Agricolă Colectivă). Trebuia să bată întâi la poarta țăranului, apoi să străbată curtea apărată de câine, apoi să dea la o parte, ca pe o perdea, vița de vie de la intrarea în casă, apoi să deschidă ușa principală a casei și să intre în tindă, apoi
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]