13,784 matches
-
tata. A deschis ușa spre camera principală și am auzit cum se prăjeau peștii în bucătărie. — Bine, David, zise ștergându-se pe șorț de aluatul gras. Trebuie să fi venit cu banii. S-a grăbit spre ușă și l-a întâmpinat chiar în clipa în care deschidea ușa. — Frank, ce-i cu toate astea? Se uita la sacii de pe umărul lui și la pachetele mari de pe trepte. A trecut pe lângă ea și și-a aruncat sacii pe podea, lângă ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că se naște din nou în sufletul său să vină aici, sus pe scenă. Iisus nu dă nici o ceapă degerată pe ceea ce a fost vechea voastră viață. El este tot timpul dispus să ierte și să uite. El vă va întâmpina cu brațele deschise. El vă vrea. Încercați să trăiți cu Iisus și să vedeți cât de glorioasă poate fi viața voastră. Ce batalion de cruciați vor fi, prietenii mei, aceia dintre voi care sunt dispuși să depună jurământ în fața Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la ea, pentru că s-a întors să se uite în direcția mea în timp ce Tom încă vorbea. M-a privit direct în ochi. în câteva secunde a traversat camera apropiindu-se de mine cu mâna întinsă. M-am ridicat să o întâmpin; inima îmi bătea cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o pereche de pantaloni cu o croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o poartă și mai veche, acoperită de iederă. Dacă scrisorile lui Lee s-ar afla aici, ar fi bine păzite. Stephen Baldring mă aștepta. Ne știam din vedere, de când fusesem odată acolo să o vizitez pe Lee, și m-a întâmpinat cu o politețe de modă veche, îndrumându-mă spre clădirea unde Lee își avea studioul. La origine fusese un garaj dublu, dar cu mult timp înainte să se construiască ferestre imense în acoperiș și pe restul pereților. Casa lui Stephen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acea clipă, în magazin intră din nou frumoasa Lindsay, cu albul ei bășit după ea. Luminat și transformat pe veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața, vesel, radiind fericire și bunătate. Îi întâmpină cu mâinile întinse ca pentru a-i saluta sau îmbrățișa, însă atât de neașteptat, încât cei doi se speriară. Lindsay îl recunoscu imediat, luminându-se și ea la față. Îi studie costumul. - Abdulah, tu aici? Ce idee bună ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de nota cinci, chiar dacă-și călca pe inimă, profesorul le punea nota maximă. Să-l învinuiești pe profesor de nedreptate în asemenea situații ar însemna să învinuiești întreaga lume. Căci se întâmplă ca mari somități, ca premianții artelor, să fie întâmpinați de critici cu laude entuziaste pentru niște lucrări slabe și fără sens care, dacă ar purta semnătura unui debutant, abia de ar putea primi treiul lui Takadjiev. Dificultatea mare pe care trebuia s-o învingă Burkeviț era nu anonimatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
palierul pe care tocmai trecusem se află ușa de la apartamentul nostru. Cobor; mă gândesc cam în ce parte se află ușa care-mi trebuie, apoi mă apropii cu gând să bat în ușă; îmi pregătesc expresia cu care s-o întâmpin pe dădacă, dar observ că ușa este întredeschisă. „Poate-i pus lanțul“ mă gândesc, dar abia ating ușa cu mâna, că se deschise ușor, fără să scârție. Am în fața ochilor bucătăria noastră. Deși e foarte întuneric, îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apartamentul în care locuiau cei doi devenise dintr-o dată neîncăpător. Doamna Maria, mama Ilenei se și instalase în bucătărie unde se apucase de făcut mâncare în așteptarea sosirii lui fiicei sale și a nepotului. Să mă ierți, mamă dragă, îl întâmpinase doamna Maria de cum intrase pe ușă, l-am trimis pe bărbatu-meu după niște cumpărături și nu știu pe unde a pierdut vremea. Abia s-a întors și uite că tu ai venit acasă și masa nu-i încă gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intrare. În rezervă intrase Traian. Avea un halat semitransparent care abia încăpea pe umerii lui, iar peste pantofi purta niște protecții din același material. Când îl văzu, Cristian izbucni în râs: Arăți ca dracu' cu hainele alea pe tine! își întâmpină el prietenul. Salut! răspunse Traian, apropiindu-se de pat și strângând mâna lui Cristi. Văd că ești bine, din moment ce îți arde de glume. Salut! Cine ți-a spus că glumesc? Vorbesc foarte serios, ar trebui să-ți faci o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de culori vii, în contrast plăcut cu verdele ierbii. Plantele de ricin crescuseră mai înalte decât zidul ce împrejmuia curtea, ca un al doilea gard de verdeață. În ușă, sprijinit de toc, Calistrat îl aștepta. Ai venit singur, băiete? îl întâmpină acesta fără să se uite la el. Exact așa cum ai cerut, răspunse Cristian urcând cele trei trepte ale cerdacului. No, intră! îl invită bătrânul, dându-se de o parte din ușă și ignorând mâna întinsă de inspector. Îl conduse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse femeii: Ține-l tu! S-ar putea să ai nevoie de el. Se aplecă apoi peste corpul bătrânului. Își introduse mâna sub creștetul acestuia, ridicându-l ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate părțile. Vertebrele cervicale erau rupte. Îi îndepărtă cămașa din jurul gâtului, luminând cu lanterna partea de sus a gâtlejului. Nu se vedea nici o urmă a lațului traumatic, șanțul de spânzurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
goală din fața crupierului și nu voia ca acesta să rămână fără bani și să se vadă silit să închidă casa. Godunov, făcu un semn scurt din cap și unul dintre băieții lui ieși tăcut din încăpere. Omul de ordine fusese întâmpinat cu aplauze în momentul în care apăruse la masa de joc. Fiecare fișic de jetoane pe care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușoară se așeza peste pădure. Judecând după panta abruptă, inspectorul se îndoia că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum vegetația începea să se rărească, după care dispăru cu totul. Ajunsese într-o zonă unde copacii fuseseră tăiați și o platformă largă i se deschidea în față. Aici, ceața era și mai deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
repezi în fugă să traverseze drumul și se pierdu în pădurea de vizavi. Alergase într-un suflet spre Baia de Sus. Odată ajuns la secția de poliție, dăduse adunarea și ceruse ajutoare de la Deva. Îi luaseră ca din oală, nu întâmpinaseră nici o rezistență când descinseseră cu o jumătate de oră mai devreme. Cu toții erau în interiorul clădirilor, fără să-și facă nici o grijă. Nici măcar la poartă nu era nimeni. Intraseră peste ei și îi arestaseră. Pe Vlad Mihailovici, îl găsiseră în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oră mai devreme. Cu toții erau în interiorul clădirilor, fără să-și facă nici o grijă. Nici măcar la poartă nu era nimeni. Intraseră peste ei și îi arestaseră. Pe Vlad Mihailovici, îl găsiseră în biroul său, pregătindu-și bagajele. Dacă în privința reținerii nu întâmpinaseră nici o problemă, când încercaseră să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într-un glas, cu buzele uscate, șoptindu-și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să-i Întîmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ne îndoim că vor fi contribuții valoroase la cunoașterea istoriei satului și comunei. Am considerat că împlinirea, la 8 noiembrie anul acesta - 2009, a 225 de ani de la venirea primilor bejenari în Lunca - Filipeni, este un bun prilej de a întâmpina această aniversare cu o carte despre acei oameni și urmașii lor, pe care cei de dinaintea mea n-au putut s-o facă când s-au împlinit 200 de ani, în 1984. Acum veți fi înțeles graba cu care am acționat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se dezvolte conștiința națională românească, mișcarea pentru recunoașterea națiunii politice românești este susținută de intelectualitatea românească grupată în „Școala Ardeleană”. Politica „despotismului luminat” aplicată de împăratul Iosif al II-lea, numită „iosefinism”, prin care s-a decretat desființarea iobăgiei, a întâmpinat opoziția nobilimii maghiare care, după moartea împăratului în 1790, a anulat toate reformele progresiste inițiate de împărat. Inventarul nedreptăților îndurate de țăranii români din Ardeal n-ar fi complet dacă nu adăugăm și cauzele de ordin religios-confesional care au determinat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
primari din Fruntești și notari. Gheorghe Sterian moare la Viena, în 1891. A fost adus în țară și înmormântat în grădina curții, alături de fratele său, acolo unde era, sau mai târziu a fost înălțată, o capelă. Carul mortuar a fost întâmpinat de elevii școlii, organizați de învățătorul Gheorghe Postoi și de oamenii din sat, la poarta țărnii dinspre nord. Toată averea - moșiile cu tot inventarul, banii depuși în bănci, construcțiile, anexele, morile, hanul, toate au rămas unicului moștenitor, Jorj Sterian, care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și București (1864). Aplicarea legii în toate satele și comunele României s-a lovit de obstacole greu de trecut: lipsa școlilor și a învățătorilor, dezinteresul organelor locale care trebuiau să asigure spațiul, încălzirea, curățenia și salariul învățătorului. Asemenea obstacole a întâmpinat și școala și învățământul din satele comunei Filipeni, depășite numai prin interesul și abnegația învățătorilor. Proprietarii moșiei Filipeni - boierii din familia Rosetti - nu s-au gândit la copiii clăcașilor, să le facă coală, să arunce o lumină într-un hău
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mieilor pe toloacă, grija față de gospodărie și de frații mai mici, apoi munca grea la câmp, la toate muncile, cu puțin câștig și cu efort mare. Avem mărturiile celor care au trăit la începutul secolului al XX-lea despre greutățile întâmpinate de copiii care voiau să învețe clasele primare. Din aceste cauze sunt puțini absolvenți a 4 clase începânăd cu anul deschiderii școlii - 1877, până prin 1910. Majoritatea celor înscriși nu aveau posibilități să urmeze toți cei 4 ani, rămânând cu 2-3
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tuturor instituțiilor, la locul numit Halmaciu (Dealul Velniței). Și școala din Fruntești a fost împroprietărită cu 2 ha teren, aflate tot la locul numit Halmaciu. Legea învățământului din 1924, care prevedea durata învățământului primar de 7 clase, nu a fost întâmpinată cu bucurie în lumea satelor. Se considera că prea mult timp sunt ținuți elevii la școală, fiind sustrași de la muncile agricole, când erau buni de treabă. Pe de altă parte, cursul complementar clasele V-VII, nu era luat în considerare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1952. Condițiile erau deosebit de grele, era foamete, boală, mulți muriseră pe front, alții erau invalizi, spațiul de școlarizare fusese grav afectat, iar frecvența era slabă. O situație comparativă, pe ani școlari, din 1942-1943 până în 1947-1948, lasă să se întrevadă greutățile întâmpinate de școală și de sat în timpul și după al doilea război mondial. Situația Directorul Gh. Vraciu a început activitatea cu Gh. Călinescu, Maria Păvălu și Vasile Iacobeanu, toți foști elevi ai lui Gh. Postoi, clasele fiind repartizate după cum urmează: Maria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe fiecare spre locul unde ar putea să se desăvârșească, potrivit teoriei psiho-pedagogice că nu există copil care să fie bun pentru ceva. După practica timpului, este mutat din loc în loc, până când, în 1947, ajunge în satul natal, Lunca, unde, întâmpinând mari dificultăți de ordin material, organizează învățământul primar și gimnazial (ciclul II, clasele V-VII). Este într-o zbatere continuă pentru școală, pentru desăvârșirea pregătirii proprii - urma matematica la fără frecvență -, pentru numeroasa familie, 6 copii - cuprinși, ca vârstă între
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]