26,133 matches
-
și cu sugestia unor momente care radiază emoțional pe frecvențe diferite, seria de flash-back-uri și flash-forward-uri care brizează curgerea lineară a istoriei pentru a reda relația dintre story (poveste) și history (istoria documentată) și a evita aglomerarea în monolit a întâmplărilor. Avem poate cel mai potrivit actor în rolul lui Che și anume pe Benicio del Toro cu care Soderbergh a lucrat și în Traffic (2000), actor cu un potențial enorm folosit la întreaga sa capacitate în film. De apreciat evitarea
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
să gîndească la tinerețele sale fără ca să-i treacă, așezat, retras și întotdeauna înțelept Budulea Taichii pe dinaintea ochilor" (Budulea Taichii, 1880); "Fă trei cruci și zi "Doamne-ajută!" cînd treci pragul casei, fie ca să ieși, fie ca să intri, căci lumea din întîmplări se alcătuiește, iar întîmplarea e noroc ori nenorocire, și nimeni nu știe dacă e rău ori bun ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea ce-și pune în gînd. Busuioc însă, bogătoiul, era om care
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
sale fără ca să-i treacă, așezat, retras și întotdeauna înțelept Budulea Taichii pe dinaintea ochilor" (Budulea Taichii, 1880); "Fă trei cruci și zi "Doamne-ajută!" cînd treci pragul casei, fie ca să ieși, fie ca să intri, căci lumea din întîmplări se alcătuiește, iar întîmplarea e noroc ori nenorocire, și nimeni nu știe dacă e rău ori bun ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea ce-și pune în gînd. Busuioc însă, bogătoiul, era om care știa ce voiește" (Pădureanca
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea ce-și pune în gînd. Busuioc însă, bogătoiul, era om care știa ce voiește" (Pădureanca, 1884). Dacă "vocea" din Popa Tanda este cea a unui martor anonim al întîmplărilor, dacă cea din Budulea Taichii este vocea unui personaj, cel mai bun prieten al lui Huțu, eroul principal, "vocea" din Pădureanca ori cea din Mara ("A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tînără și
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
echivalent al "corului" din tragediile antice. în această voce auctorială se consumă toată arta lui Slavici, adică într-o povestire ce trece de la simpla relatare la persoana a III-a singular, cea mai obișnuită în proza de observație, la povestirea întîmplării de către o entitate complice, aflată alături de anumite personaje și opusă altora, o voce căreia îi este milă de nefericiți și îi condamnă pe cei răi. Farmecul indicibil al marilor nuvele scrise de Slavici constă tocmai în postura autorului de simpatizant
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
lumii. Nuvelele lui Slavici au toate calitățile basmelor ilustrative. Ca și la von Saar și colegii săi, natura mereu prezentă nu ajunge niciodată spectacol în sine. Anotimpurile, muncile agricole, mecanica imuabilă a vremii bune alternînd cu vremea rea condiționează direct întîmplările. în Moara cu noroc, schimbarea anotimpurilor marchează schimbarea stării de spirit a eroilor, calendarul creștin ritmează acțiunea pînă la Paștele tragic din final. în Pădureanca, existența personajelor nu poate fi separată de muncile agricole, de ciclul natural care le obligă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
lor și crucile li se ridică pe urmă. Iorgovan merge și el cu dînșii, mai leagă ici un snop, mai acolo altul, mai stă fără de nici o treabă - e stăpîn, și stăpînul trebuie să-și puie mîna la toate. Ca din întîmplare se duce să strîngă-n snop mănunchii adunați de Simina, și mai cu drag îi adună decît alții, și mai cu drag adună ea alții, pentru că din mîna ei trece în a lui. Ea se uită din cînd în cînd peste
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în Scandalul, fenomenul este unul al dedublării: sosia este celălalt, partea întunecată a propriului eu. Acțiunea romanului Disperare se compune din aventura trăită de Hermann Karlovici, un afacerist de mâna a doua, emigrat din Rusia bolșevică la Berlin. Printr-o întâmplare, aflat la Praga în timpul unei călătorii de afaceri, Hermann, îl cunoaște pe Felix, un vagabond care îi seamănă izbitor, ca înfățișarea și ca ascendență dublă (germană și rusă). Felix îl fascinează, diferența îi accentuează conștiința de sine, folosind asemănarea într-
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
atât de magnifică. Mai apoi, mai apoi totul e și în privința asta, mai mult sau mai puțin, compromis, minciună și falsă consolare. Cred că nu voi izbuti niciodată, nici pe departe, să exprim frumusețea pe care o posedă faptele obișnuite, întâmplările mărunte și micile bucurii ale vieții cotidiene când sunt privite printr-o mare îngrijorare sau durere care pentru moment ne eclipsează lumea. Prin filtrul grijilor și eforturilor nesfârșite, bucuriile vieții par de o frumusețe desăvârșită și încântătoare. Iar dacă am
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
dar este închis în hotarele propriei autorități. Cînd o astfel de ființă nu primește semne de recunoaștere publică, singura cale de a-și micșora frămîntarea e să facă ceea ce au făcut dintotdeauna gînditorii solitari: să filozofeze cu intermitență, fragmentar, pe seama întîmplărilor vieții. În această privință, autorul se arată consecvent cu sine, dovadă că volumul de față, al doilea după cel din 2003 - Contemporan cu două milenii - Te x Te - este o colecție de reflecții și meditații personale, așadar o mostră de
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
în care apar chiar eroii însemnărilor de început, cititorul va avea sentimentul clar că se află în fața unei scrieri memorialistice, vândute sub eticheta "roman". Nu ar fi fost nici primul, nici ultimul caz de acest tip, în care autori relatează întâmplări reale, iar personajele sunt oameni perfect identificabili, cu numele lor adevărate, înscrise în cartea de identitate. N-am să înțeleg niciodată, de pildă, de ce o carte admirabilă precum Vremea încercuirii de Nicolae Stroescu-Stînișoară poartă titulatura "roman", în loc de "memorii", cum ar
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
că vor fi primele care vor răspunde la un eventual apel. Mirarea naratorului este rostită cu voce tare: "Îmi amintesc cuvintele, oare cum de mi-au rămas atât de clar întipărite în minte? Ciudat animal și memoria asta. Reține la întâmplare, se pare, fără nici o strategie, într-o dezordine căreia este inutil să-i cauți vreo explicație. Dintr-o dată îți aduci aminte de o replică, de un miros, de-o culoare dintr-un trecut mai mult ori mai puțin îndepărtat. Eu
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
Kun Vilmos, Hajdu Szabolcs, Török-Illyés Orsolya Legendă urbană despre o profesoară pensionată, despre dragoste și demnitate. ”Finală”, 2011, 8 min., scurt-metraj, Ungaria Regia și scenariul: Simonyi Balázs Operatőr: Révész Balázs Distribuția: Elek Ferenc, Kovács Lehel Doi bărbați, o seară, o întâmplare... Duminică, 25 noiembrie, ora 20.00 ” De ce fierbe copilul în mămăligă”, 2012, 116 min., 35 mm, dramă, subtitrat în limba română Coproducție: Ungaria, Polonia, România Regia și scenariul: Deák Krisztina Imaginea: Máthé Tibor Montajul: Tuza-Ritter Bernadett Muzica: Zbigniew Preisner Sound
Săptămâna Filmului Maghiar la MȚR. Vezi programul by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80780_a_82105]
-
ridicată. Nu a beneficiat de situația favorabilă dintotdeauna, după cum nu este acesta singurul moment de valorizare și succes. Un fapt mai puțin știut, o adevărată surpriză pentru oricine recitește cronicile apărute cu ocazia publicării, este că romanele lui Blecher, îndeosebi, întâmplări în irealitatea imediată au fost întâmpinate în epocă (1936-1939) cu un entuziasm uluitor și că majoritatea cronicilor, nu puține, sunt mai mult decât laudative. Verdictul a fost unanim și s-a vorbit despre apariția unui scriitor autentic, talentat, senzațional, chiar
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
valoarea și talentul nu au înțeles cu adevărat natura specială a scrierilor lui și nu l-au interpretat în mod adecvat, cu excepția lui Ieronim Șerbu și, evident, a lui Eugen Ionescu. în 1936, pe la sfârșitul lunii ianuarie, când a apărut întâmplări în irealitatea imediată, criticii nu erau pregătiți să recepteze o astfel de operă, cu atât mai puțin publicul. Blecher spărgea tiparele narative cu proza sa și producea uimire și frustrare; rareori, afirmă Miron Grindea "a reușit o operă literară să
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
a procesului de receptare ce stă sub semnul unui "debut uluitor" sunt: 1. verdictul axiologic unanim al criticii, 2. lipsa succesului de public, 3. contestarea calității de roman a primei scrieri blecheriene și 4. încadrarea și interpretarea inadecvată a prozei întâmplări în irealitatea imediată. în ceea ce privește valoarea operei lui Blecher, țin să menționez faptul că toate cronicile și articolele dedicate celor două scrieri blecheriene sunt pozitive, chiar deosebit de entuziaste unele. Nu există nici măcar o voce care să conteste talentul literar al acestui
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
rareori certitudinea de a mă afla în fața unui scriitor de vocație a fost mai directă la lectura cărții acestui tânăr debutant"; calitățile literare ale lui Blercher îi par "excepționale" și îi prevede un "un mare destin literar". Octav Șuluțiu consideră întâmplări... "o carte uluitoare", "o carte unică", "o carte mare", iar Blecher este din punctul lui de vedere un scriitor nou și original. Pompiliu Constantinescu, destul de temperat de obicei izbucnește cu patos "rareori se întâmplă (...) să întâlnim un debut mai revelator
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
și Sebastian, Pompiliu Constantinescu pare a prefera cel de-al doilea roman al lui Blecher; Inimi cicatrizate este, în opinia lui, cartea care-l impune pe Blecher ca mare scriitor, consacrându-l. Eugen Ionescu, atât de dur cu alții denumește întâmplări... "o capodoperă", cea mai interesantă carte a anului 1936, o carte excelentă, extraordinară, ce depășește chiar Cimitirul Buna-Vestire al lui Arghezi, apărut în același an, în schimb a doua scriere îl dezamăgește. Ieronim Șerbu îl integrează pe Blecher categoriei restrânse
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
urma aceeași direcție, cu totul altfel se prezintă situația discursului interpretativ, a termenilor în care e discutată opera lui Blecher. în acest punct al demonstrației se impune o discuție separată a celor două proze, în fapt voi insista asupra romanului întâmplări în irealitatea imediată, cel analizat și încadrat într-un mod inadecvat, ocupându-mă colateral de cel de-al doilea care nu a suscitat controverse și nu a fost discutat impropriu. Una dintre cele mai acute probleme cu care s-au
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
impropriu. Una dintre cele mai acute probleme cu care s-au confruntat criticii și exegeții la momentul debutului lui Blecher și care a provocat în mare măsură interpretarea și încadrarea eronată a prozei lui a fost definirea speciei literare a întâmplărilor... Majoritatea nu i-a recunoscut capacitatea de a-și organiza epic viziunile, experiențele și a inclus întâmplări în irealitatea imediată sub zodia jurnalului. Sebastian vorbește despre "jurnalul unei sensibilități", "jurnalul unei conștiințe", Pompiliu Constantinescu despre caracterul hibrid și ambiguu al
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
debutului lui Blecher și care a provocat în mare măsură interpretarea și încadrarea eronată a prozei lui a fost definirea speciei literare a întâmplărilor... Majoritatea nu i-a recunoscut capacitatea de a-și organiza epic viziunile, experiențele și a inclus întâmplări în irealitatea imediată sub zodia jurnalului. Sebastian vorbește despre "jurnalul unei sensibilități", "jurnalul unei conștiințe", Pompiliu Constantinescu despre caracterul hibrid și ambiguu al acestei scrieri care "nu e un roman, dar nici un eseu, care nu e un poem și nici un
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
nu are nici o legătură cu epica", Tiberiu Iliescu vede în ea "un jurnal trist al exasperării". Alți exegeți folosesc concepte precum "confesiune", "memorial", "confidență", cu privire la prima proză. Singur în epocă, Ieronim Șerbu, într-un articol din Vremea , 1936 precizează că întâmplări... nu e un eseu, ci "un roman plin de o intensă viață spirituală, de episoade epice de o rară frumusețe", iar "Blecher nu s-a realizat doar în reflecții, în abstracții, dar și în epic, cu aceiași vigoare și originalitate
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
a realizat doar în reflecții, în abstracții, dar și în epic, cu aceiași vigoare și originalitate, așa încât el e un prozator". în cea de-a doua cronică dedicată lui Blecher, Octav Șuluțiu pare a reveni asupra primei păreri și denumește întâmplări în irealitatea imediată roman, e drept, nu roman în accepția ortodoxă, literară a cuvântului precum Inimi cicatrizate. Ceea ce pentru noi astăzi reprezintă în mod evident un roman veritabil, autentic, un roman autobiografic în opinia lui Radu G. }eposu sau o
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
formula lui Radu G. }eposu), concepție îndreptățită într-o oarecare măsură, întrucât până atunci prea puține scrieri subminaseră autoritatea epicului și coroborând acest fapt cu natura autobiografică și tonul confesiv al scrierilor blecheriene putem înțelege de unde incapacitatea de a judeca întâmplări... ca pe un roman și într-o oarecare măsură chiar și Iinimi cicatrizate. Cea de-a doua scriere a lui Blecher nu este afectată în aceeași măsură, nu i se contestă calitatea de roman, deoarece beneficiază de prezența persoanei a
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
doua scriere a lui Blecher nu este afectată în aceeași măsură, nu i se contestă calitatea de roman, deoarece beneficiază de prezența persoanei a III-a naratoriale, deci de o perspectivă obiectivizată, asemănătoare formulei romanești tradiționale și prin comparație cu întâmplări... seamănă mult mai mult cu producțiile momentului. De la jurnal, la integrarea operei lui Blecher sub umbrela prozei de analiză psihologică, analiză atât de la modă în epocă, nu a mai fost decât un pas și mulți dintre critici l-au făcut
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]