2,664 matches
-
regalității militante, ce se revendică din cea mai înfricoșătoare putere în care crede și pe care o respectă omul medieval - divinitatea însăși −, menține în echilibru mersul lumii (creștine) și relația dintre laic și religios. Summum al modelelor voievodale, Alexandru Macedon − întemeietor de cetăți și civilizator, monarh "elin" convertit la creștinism (!) în urma unor apariții mirabile de sfinți, apărător al credinței, fiu și soț respectuos, autocrat drept, judecător imparțial - ocupă o poziție centrală în sistemul rolurilor emblematice proiectate în imaginarul medieval. Fondator de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
datorată lui Udriște Năsturel (vezi mai ales Mazilu). Structurile imaginarului sunt oglindite și de celelalte cărți populare − mărturie a capacității localnicilor de a adapta creativ textele cu circulație europeană −, dacă luăm în considerare faptul că letopisețele și cronicile, în afara mitului întemeietorului și a modelelor voievodale, surprind eroicul doar în limitele evenimentului principal. În schimb, acolo unde intervin apologurile sau reflecțiile baroce, ne aflăm în prezența anti-modelelor, care urmează a fi condamnate de istorie, de divinitate și de memoria colectivă, sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
diferite (catolică, post-bizantină, musulmană), imaginarul medieval local se configurează în cadrul ortodoxiei la joncțiunea, printre altele, dintre: verosimil (de tip mitic, legendar sau biblic) și neverosimil (fabulosul popular); istorie instituțională a puterii (simbolistica regalității) și tipologie a autocrației românești (domnitor-cruciat sau întemeietor, dar și abateri morale sau instituționale de la regulă, plasate în registrul senzaționalului); sinteze ale istoriei locale (cronici) și cărți de învățătură (mixte în compoziție, laic-religioase); divin și monstruos. Într-o continuă metamorfoză, imaginarul "românesc" medieval dezvăluie o fantezie "bine temperată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acest mod, pot fi provocate forțele întunericului sau poate fi cerut ajutorul divin, cum adesea face Alexandru Macedon pentru a învinge într-o manieră pur creștină păgânitatea sau bestiile stihiale (ce reprezintă diformul și lumea sălbatică), împlinind astfel rolul de întemeietor de lumi "normale". Sitaute între cult și folcloric, imaginarul cărților populare își asigură aderența la stratul cultural "minor" prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
operarea unei diferențe între ele precum și alte operații desprinse din acestea nu pot fi scopuri în sine în proiectul primului sistem de logică, din mai multe motive: a) întâi, pentru că tipurile de raționament fac parte din lotul logicii, gândită de întemeietor ca instrument (organon), fiind ele însele instrumente (ființări-la-îndemână, "lucruri" servind pentru ceva, mijloace), neavând, în consecință, o natură necondiționată, cum se pretinde unui scop în sine; b) apoi, fiindcă raționamentele în cauză mijlocesc o relație, aceea dintre nevoia omului de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elementele apodictice ale acesteia; evidența lor, așadar, este necondiționată. Tocmai corectitudinea gândirii și originaritatea intuiției intelectuale reprezintă, având sensurile menționate, temeiurile ultime ale logos-ului formal în ipostaza logicii aristotelice, a logicii-organon. Acestea două, socotite evidențe, sunt tematizate de însuși întemeietorul logicii și distribuite în mai multe locuri ale Organon-ului; bineînțeles, tematizarea lor are sensul unei confirmări a "intenției" în privința apodicticității lor operaționale. Dată fiind semnificația corectitudinii gândirii și a originarității intuiției intelectuale pentru constitutivitatea judicativă, se cuvine a le
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre ființă (despre adevărul ființei). Date fiind aceste încadrări "disciplinare", trebuie să avem din nou în vedere analitica și dialectica judicativului constitutiv, ca modele ale discursului filosofic exersate tocmai în privința problemei temeiului (principiul tuturor lucrurilor, cauza primă, ființa ultimă, transcendentul întemeietor etc.). Dar și acum intervine o mijlocire: faptul de a lămuri raportul dintre filosofemele presocraticilor, "metafizice" și "ontologice", și cele două modele judicative (analitica și dialectica), fapt aproape imposibil fără a lua în ajutor momentele postsocratice ale istoriei filosofiei. Într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-se astfel rolul timpului, sau recunoscându-se întemeierea temporală a sensurilor reducțional "refăcute" pentru Unu și multiplu și pentru "interpretările" lor. Și în acest caz, urmările propriu-zis pragmatice, acelea care se înserează spațiului public, loc "natural" al lor și topos întemeietor pentru toate elementele orizontului gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor, vor fi cercetate atunci când va fi tematizată ideologia. 3. Autorizarea. După cum au fost lucrurile dezvăluite prin reducția judicativă, timpul este "autorul" mișcărilor prin care conștiința pune în sens totul. Tocmai de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de vedere, M. Merleau-Ponty, referindu-se la o chestiune de tehnică fenomenologică, pare a prinde un sens "universal", legat de operația autorizării: "Metoda eidetică este cea a unui pozitivism fenomenologic care întemeiază posibilul pe real."228 În scenariul nostru, realul întemeietor fiind judecata și judicativul, iar posibilul întemeiat, tot ce poate fi autorizat în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare și logos formal, apoi a fost favorizată, prin același act al părtinirii, acesta din urmă, pentru funcțiunile gândirii, rostirii și făptuirii. Părtinirea, înțeleasă ca autorizare a autorizării, așadar ca timp care timporizează (și constituie obiectual), reprezintă faptul originar (întemeietor) al dictaturii judicativului pentru că logos-ul însuși a suportat, ca prim act al său în privința fundamentării gândirii, rostirii și făptuirii, însăși părtinirea (împărțirea, nu distribuirea fără împărțire). De aceea, putem spune că părtinirea este logos-ul în măsura în care este împărțit în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spitalelor, care apărea, din 1870, la București, publicase în mod constant lucrări psihiatrice, datorate, în special, lui Alexandru Șuțu, codirector al Gazetei. Nosographul, deși mai modest ca posibilități, a fost însă cel dintâi periodic științific anexat unui ospiciu de alienați. Întemeietorii Nosographului au fost medicii de atunci ai ospiciului, doctorii Ulle și M. Moscovici, primul fiind conducătorul instituției, cel de al doilea medic secundar. Amândoi erau, în același timp, și medicii Spitalului Neamț, ambele funcțiuni, pentru fiecare dintre ei, fiind exercitate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
proprie și întărirea acesteia sub dinastia căreia el i-a pus bază au determinat pe urmași să-i atribuie lui Bogdan întemeierea statului de sine stătător, după cum lui Basarab I i s-a atribuit întemeierea Țării Românești. Conferirea apelativului de „întemeietori de țară” își găsea justificarea în faptul că poporul român a căpătat o identitate istorică, statală, în cadrul căreia își va confirma entitatea și originalitatea. Constituirea statelor de sine stătătoare a condus la sporirea potențialului lor uman, economic și militar. În
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
CONSIDERAȚII GENERALE 1.1. Principiile moral - religioase în Noul Testament 1.1.1. Legea morală a Noului Testament Legea Noului Testament este expresia cea mai tipică și mai desăvârșită a voinței divine. Ea este cea mai desăvârșită lege, deoarece prin persoana Întemeietorului ei, Iisus Hristos, Care a primit de bună voie să se facă om asemenea nouă, dar fără de păcat (Filip. II, 17), harul și adevărul au primit realitatea temporală. Această lege aduce cu sine o înnoire morală și o restaurare spirituală
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
în interiorul etnometodologiei se prefigurează un proces de delimitare a ambițiilor și obiectivelor, dintr-o abordare sociologică cu pretenție de globalitate, ea tinzând să se transforme, mai degrabă, într-o ramură a sociologiei. În acest sens este semnificativ că unul dintre întemeietorii etonometodologiei, Aaron Ciccourel (1974) afirmă că aceasta trebuie considerată doar o „sociologie cognitivă”. Interacționismul simbolic și etnometodologia, dincolo de pozițiile lor extremiste, antiobiective, atrag atenția asupra unui aspect important: realitatea socială se constituie prin intermediul unor mecanisme cognitive, atât individuale, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca o reacție față de vechea ordine existentă și promovând teza necesității instaurării libertăților economice și politice În numele a două cerințe fundamentale: ridicarea eficacității activităților economice și considerarea agriculturii ca unica ramură care creează și sporește bogăția unei țări32. Considerat ca Întemeietorul școlii fiziocraților (fiziocratos = domnia naturii), François Quesnay avea să devină, grație lucrării sale „Tablou economic” (1758), unul dintre cei mai mari economiști ai tuturor timpurilor. Fiziocrații au Îmbogățit doctrina economică cu teorii și noțiuni noi care au influențat și structurile
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și În sociologia din cel mai imediat prezent. În sensul „reconcilierii” exclusivismelor programatice dintre sociologia „pură/teoretică” și sociologia „empirică/de teren”, Max Weber constituie punctul de plecare al unui postmodernism (avant la lettre) În dezvoltarea sociologiei. Eu Îl consider Întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică, interacționalismul simbolic, etnometodologia și chiar sociobiologia. Este legitim sub raport științific să avem ca obiectiv reconstituirea timpului interior al sociologiei plecând de la secvențele definitorii pentru maturizarea sa conceptuală și metodologică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Încheiere ar trebui să afirm că scrierea acestor rânduri a fost impulsionată de o triplă aniversare: 125 de ani de la nașterea lui Dimitrie Gusti, 80 de ani de la prima ieșire monografistă, la Goicea Mare, și 50 de ani de la moartea Întemeietorului școlii. Dar, de fapt, aceste gânduri mă preocupă de mult timp. Acest an Însă poate fi Începutul unei discuții necesare și utile asupra moștenirii gustiste. Dan Dungaciu: Strategiile culturale și ocultarea politicului. Un model. Fundalul prestației pe care o evocăm
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aria de interferență geopolitică În care ne-a găsit și statornicit istoria, modelele sociologice occidentale, dar și cele orientale nu puteau să nu se facă simțite În țara noastră. Cu certitudine Însă, putem afirma că nu există epigoni ai vreunor Întemeietori de școli sociologice occidentale printre sociologii români. Nici alți reprezentanți ai științelor sociale nu au căzut pradă tentației mimetismului modelelor străine, nici măcar În momentele În care acestea erau În vogă În țări influente și cu mare potențial economic. Bovarismul epistemic
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
plecat să observ pelerinajul ce se desfășura cu ocazia hramului Sfântului Ioan cel nou la Suceava, am constatat cu surprindere că participanții veniți din Maramureș sau din Năsăud erau mai numeroși decât localnicii; prezența lor continua o străveche tradiție locală. Întemeietorii statului moldovean sau al celui muntean, veniți din Transilvania, de peste munte, nu făceau decât să se ducă În partea cealaltă a unei regiuni ce avea ca centru Carpații, regiune familiară și cunoscută ansamblului populației românești de pe ambii versanți. Lungă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din trecut identificate adesea cu confederațiile de vale, ce reuneau Într-o singură unitate socială satele aflate pe o vale. Și În acest fel de societate ideea de sânge supraviețuiește și urcă, de obicei, până la nivelul satului, care pomenește un Întemeietor de sat. În cazul unic al Țării Vrancei se citează un Întemeietor al acelei confederații sătești. Rudenia de sânge Își pierde Însă rolul și mai ales caracterul ei structurant al ansamblului societății. Dacă un Întemeietor de sat este adesea amintit
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
singură unitate socială satele aflate pe o vale. Și În acest fel de societate ideea de sânge supraviețuiește și urcă, de obicei, până la nivelul satului, care pomenește un Întemeietor de sat. În cazul unic al Țării Vrancei se citează un Întemeietor al acelei confederații sătești. Rudenia de sânge Își pierde Însă rolul și mai ales caracterul ei structurant al ansamblului societății. Dacă un Întemeietor de sat este adesea amintit, cel ce Îl numesc nu pot merge de la Întemeietor până la descendenții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nivelul satului, care pomenește un Întemeietor de sat. În cazul unic al Țării Vrancei se citează un Întemeietor al acelei confederații sătești. Rudenia de sânge Își pierde Însă rolul și mai ales caracterul ei structurant al ansamblului societății. Dacă un Întemeietor de sat este adesea amintit, cel ce Îl numesc nu pot merge de la Întemeietor până la descendenții lui În viață. Într-o societate tribală fiecare membru poate să urce la Întemeietorului neamului, fratriei, tribului. Se cunosc și În secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se citează un Întemeietor al acelei confederații sătești. Rudenia de sânge Își pierde Însă rolul și mai ales caracterul ei structurant al ansamblului societății. Dacă un Întemeietor de sat este adesea amintit, cel ce Îl numesc nu pot merge de la Întemeietor până la descendenții lui În viață. Într-o societate tribală fiecare membru poate să urce la Întemeietorului neamului, fratriei, tribului. Se cunosc și În secolul al XIX-lea neamurile, dar caracterul lor nerealist este evident, Întrucât se clasează ca aparținând unui
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai ales caracterul ei structurant al ansamblului societății. Dacă un Întemeietor de sat este adesea amintit, cel ce Îl numesc nu pot merge de la Întemeietor până la descendenții lui În viață. Într-o societate tribală fiecare membru poate să urce la Întemeietorului neamului, fratriei, tribului. Se cunosc și În secolul al XIX-lea neamurile, dar caracterul lor nerealist este evident, Întrucât se clasează ca aparținând unui aceluiași neam persoane care nu sunt rude de sânge. Ansamblul societăților tribale sud-est-europene evoluează spre societăți
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și Crnagora (nume geografic indicând, de fapt, o confederație tribală) debine statul Muntenegrului. Numele strămoșului comun poate sta la originea unei regiuni, a unei așezări. Capitala, de pildă, are o legendă legată de numele unui erou eponim (care dă numele), Întemeietor, ciobanul Bucur. Orașul purta odinioară numele strămoșului la plural, indicând descedenții lui. Cu timpul, s-a uitat legenda de Întemeiere și ,,Bucureștii” (adică descendeții moșului Bucur) au devenit Bucureștiul, nume de așezare În care legătura cu Întemeietorul a fost uitată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]