104,540 matches
-
de roată - trecută prin carne de câine câțiva scheletici copaci cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
viselor pot umbri soarele speranțelor ce vor cădea din cerul inimii în țărâna ce a mai rămas din cuvintele noastre obosite de vremea fiecărui Destin în parte. 1011. Cine poate ruga fulgerul inimii să lumineze adevărul vieții? 1012. Cine poate întreba, intrebarea de:"a fi" ca sa-si obțină un raspuns? 1013. Nu-ți acoperi privirea cu viitorul ce-ți va aduce moartea ci vezi trecutul ce-ți uită viața. 1014. Care până nu-și are aripa ei spre a zbura dincolo de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nu dorm, ci le pasă de cei rămași „orfani de țară”. Din păcate nu toți, dar un om că dumneavoastră este un imbold pentru ceilalți și cum spun americanii „one single person could make a huge difference”. Pot să vă întreb dacă mai aveți și alte proiecte pe viitor, acum ,aproape de aniversarea „fragedei vârste” de opt zeci de ani? NP: Da, aș mai avea un proiect important după care, dacă reușesc, pot închide ochii mulțumit că n-am făcut umbră pământului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
întoarce...newermor. știu c-ai pus bucate potrivite doar în saci că nu avem samari calea o vom face pasămite tot desculți pe uliți de coșmar. drumu-i lung, dar unde ne va duce n-am știut și nici n-am întrebat; ni s-a năzărit pe zări o cruce printr-un vis, în nopți de sabaat. hai femeie nu va fi departe. drumu-i greu și de aceea-i lung. în gulagul viselor deșarte numai lașii lumii nu ajung. nu regret că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
aruncau pe studenții stâlciți în bătaie, mai mult morți decât vii. Priveam balconul Universității prin care se perindaseră o mulțime de personalități de seamă, balconul ocrotit de Icoana Maicii Domnului pe care minerii au aruncat-o în stradă și mă întrebam: Doamne, cum de a fost posibil? De ce atâta ură? De aș putea uita acest coșmar pe care l-am trăit aievea. În același timp gândurile mele fugeau departe, la copiii mei care emigraseră în țară frunzei de arțar după traumă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în goliciunea să, un monument stoic: Sunt și eu la fel de mare cât e de puternic leul nostru național. Și îi explică: Sârmanul leu, bănuțul nostru, cum a ajuns el să-mpuște frâncu! Dar bancherii, dom’le!... De ce avem atunci bancheri? întreabă ea versata în afacerile cu „schimbăm dolari”. Ce, ăștia-s bancheri?! La noi, bancherii sunt ca niște translatori! Cum adică? Adică, atunci când ar trebui să recunoască faptul c-au rămas cu fundu gol, traduc spunând: „N-avem lichidități”! Ca si cum lichiditățile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Ei la recepții și-n saloane. Iar câmpul zace nearat; Că noi mâncăm simpozioane Stând patriotic în rahat!... Bancheri, savanți în exprimare, Au spus: „N-avem lichidități”... Și, pentru asta, fiecare Vrea încasări, dar nu și plăti. Iar eu mă-ntreb, nenorocitul. Ce n-am în buzunar un pol: Păi, dacă de lichid e vorba, De ce mă lași cu fundul gol? ! Și, înamorați de necaz, cântă amândoi refrenul conbrio: Sârmane leu, sârmane leu, Noi știm cât e de greu. Dresat de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Cum în ante-penultima clasa de liceu începeam trigonometria, îmi dădea de fiecare dată să învăț pe de rost câteva formule pe care urma că a doua zi, la lecție, să le scriu pe tablă fără că el să mă mai întrebe ceva. Că orice copil, la început am fost entuziasmat de aranjament și complicitate. Cum cu timpul ceea ce îmi tot dădea de învățat pe de rost devenea tot mai complicat, m’a constrâns să folosesc diverse «trucuri» pentru a le putea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Toți ne așteptăm să fie premiantul clasei: când profesorul mi-a rostit numele, clasa a izbucnit în râs, știindu-mi aversiunea. Spre uimirea tuturor, profesorul a scos revista și a arătat numele meu (îmi trimisese o rezolvare fără să mă întrebe). Metodă mea“leneșa” de a rezolva un determinant trigonometric fusese găsită ca fiind cea mai scurtă, și deci și cea mai “elegantă.” Impresionat de nouă stima arătată de colegi, am stat pe gânduri și am decis să aleg, tocmai înainte de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ne-am înțeles: ne-am despărțit că prieteni și așa am ramas și astăzi. Divorțul nostru nu a fost însoțit de resentimente ci de înțelegere reciprocă, lucru rar astăzi. Așa se face că recent i-am scris Elenei o scrisoare întrebând-o dacă, basarabeanca fiind, cunoștea cazul masacrului de la Fântână Albă. Răspunsul ei, care m-a răscolit profund, si este prea dramatic și informativ ca să nu-l redau: «Recunosc și mi-e rușine că nu am aflat deabea după 1989 despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză în fața minunăției mele de a nu fi plecat. Ai spus ceva ? mă întreabă cu glas șoptit. Mi-e foame, repet că în tranșă ducându-mi mâna la stomacul ulceros, proverbial de ulceros. Îți fac imediat ceva, îmi spune ea limpede ridicându-se de lângă mine cu precauție. Stai liniștit. Îți fac numaidecât. Mă-ntorc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la stomacul ulceros, proverbial de ulceros. Îți fac imediat ceva, îmi spune ea limpede ridicându-se de lângă mine cu precauție. Stai liniștit. Îți fac numaidecât. Mă-ntorc pe partea stângă. Așa durerile-mi sunt mai suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la capătul patului. Da, e două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la capătul patului. Da, e două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna s-o ducă acasă, acolo unde bucuriile erau din ce in ce mai rare. Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită prinse conturul gardului rărit de vreme se întreba, ca într-o doară unde era bărbatul, unde era copilul care-ar fi așteptat-o uitându-se printre scânduri să le aducă pâinea dorită, dar nu se îngrijora prea tare. SANTINELA ÎN TENEBRE Cu arma încărcată, prin tenebre, Ca santinelă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra tablourile și după ce le punea rame le punea în vitrine pentru reclamă lui și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
carieră în pictură. Din păcate, lipsa posibilităților financiare l-au obligat să intre în armată. Tot în legătură cu desenul, pentru hărți militare. Ultima dată când l-am întâlnit pe stradă, era colonel. Mi-a spus cu un oftat când l-am întrebat cum a putut să nu facă pictură. Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea(continuare din numărul trecut) Nu vremile sunt sub cârma omului, ci bietul om sub vremi Avea talent în pictură și Petrică Monea, cum de altfel și scria frumos. Peste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
student la Belle-Arte, a participat și el cu o pictură la o expoziție la vernisajul căreia a venit și Regina Maria. Spre surprinderea lui cât și a celor ce organizaseră expoziția Regina s-a oprit în fața tabloului lui și a întrebat de cine e pictorul și atunci organizatorul ( Dacă nu mă înșeală memoria era Victor Ion Popa-cel care avea să înființeze împreună cu Dimitrie Gusti Muzeul Satului din București) l-a prezentat și Regina l-a felicitat. După care, spunea cu veșnicul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pizda mă-ti dăduși mă? Și culmea e că m-am pomenit cu un vlăjgan de prin clasa 8 eu eram în clasa 1 și mai eram și slab și arătăm că doamne-ajută că mă ia de guler și mă întreabă: De ce mă înjuri mă? Și era gata să mă caftească. Atunci, turbat de furie și de durere, speriat și de namila care cu un pumn m-ar fi făcut praf, instinctiv, căci nu am avut timp să meditez, i-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe până când apărea mama lor. Gaița prompt: -Gică -Rica, tuuuuut, Gica-Rica tuuut...( Bătut) Ce-ați avut mă cu gaița de ați bătut-o? Și alta papara. Nu am întrebat ce s-a întâmplat cu gaița vrând să rămân cu această amintire, neconcepând să aflu că a fost mâncata de pisică sau că a murit... Dar să revin la bacalaureat. Stăteam afară pe culoar și așteptăm să fim chemați. Eram
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
port, unde ne-am îmbrățișat. Ne-am împărțit în cele trei trăsuri și am pornit spre casă, unde ne aștepta mama cu surorile noastre Chrisanti și Ema. Bagajele au sosit acasă în aceeași seară. În drum spre casă, Stanley ne întreabă de ce tata nu a venit cu noi să-l întâmpinam. După o clipă lungă de tăcere, Alec i-a răspuns că tata a murit pe 27 noiembrie. Noi nu voiam că Stanley să știe de tată înainte de a sosi acasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
venit cu noi să-l întâmpinam. După o clipă lungă de tăcere, Alec i-a răspuns că tata a murit pe 27 noiembrie. Noi nu voiam că Stanley să știe de tată înainte de a sosi acasă, însă, daca ne-a întrebat, nu i-am putut ascunde adevărul. Deși Stanley nu era copilul lui, nu era un Sarry, tata îl iubea foarte mult. După sosirea din Anglia, în 1927, îl trimisese pe Stanley la Colegiul Roberts din Istanbul, Turcia, ca sași termine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați-l, și el este creatură lui Dumnezeu și dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de numele banale în țara noastră că Wagner, Einstein, Strauss, Rubens, Rafael, Borohov, Perez, Lalo, Keppler sau Chopen... De aceea, când mi-a fost prezentat domnul Itzhac Smetana, un agricultor vârstnic din câmpia Heferului, nu mi-am făcut nici o iluzie întrebându-l dacă nu cumva, cu totul întâmplător, are vreo legătură cu compozitorul Smetana. Da , a răspuns el pe tonul cel mai firesc. Bedrich Smetana a fost străbunicul meu... Itzhac Smetana s-a născut în anul 1923, în Cehia și a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]