2,740 matches
-
-ți Îngropi nevasta de vie În zid numai pentru că așa ai visat după o fiolă cu țuică de seară și pe urmă să te arunci de pe casă pare cel puțin suspect. CÎnd explicația e mult mai simplă: biserica se prăbușea Întruna pentru că Manole n-avea tehnică, furau ăia ciment ca-n zilele noastre, asta-i tot. E-adevărat, după crimă mînăstirea nu s-a mai prăbușit, nevasta se mai aude și-acum pe la bază, dar măcar de-ar fi fost Notre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
extrem de rar, Stevens Johnson, nimeni de la Victor Babeș nu știa ce-i ăsta, nu văzuseră așa ceva, și veneau cu tot felul de diagnostice exotice, leishmanioză, de pildă, o boală tropicală, și Între timp ei Îi era tot mai rău, slăbea Întruna, 6 kilograme Într-o săptămînă, saliva continuu, tușea continuu, avea febră continuu, nu putea dormi, scuipa și făcea pipi cu sînge, sîngera pe nas, pe gură, prin urechi, i se descuamează toate mucoasele, mi-a explicat șeful de secție, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au mai și aflat că s-a născut la Sankt Petersburg, au izbucnit În urale și-au pus pe lunga masă a Întrevederii o puzderie de conserve de icre roșii, pachete de țigări și sticle de votcă, rîzÎnd și sporovoind Întruna; drept răspuns, m-am apucat să cînt la ghitară, lucru ce-a sporit considerabil bucuria Între popoare, așa că unii s-au apucat să fredoneze textele lui Dylan Împreună cu mine, ținîndu-mi isonul și umplîndu-mi cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de atîtea ori, Încît pentru prima oară de cînd Îl citesc pe maestru am Început să casc, sărind paragrafe Întregi, se auzi glasul de bas al lui Șapte-Sori, Ca să nu mai vorbim cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-ar trebui să aibă măcar un rid lîngă gură, de la beletristică. Mai ales că-i belgiană. Fiică de ambasador, de mică, a străbătut multe țări. Pe urmă a devenit anorexică. Apoi a-nceput să scrie. De 15 ani scrie-ntruna, apărîndu-i cîte un roman În fiecare an, toamna. Și fiecare roman devine imediat bestseller. Amélie este un fenomen aproape planetar. În multe locuri din lume au apărut cluburi de fani, oamenii (mai ales fetele) Îi imită modul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea o atmosferă stranie de căldură și panică ― soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat în aur și cu picioarele goale, tălpile și unghiile roșite. Doamna nu știa aproape deloc englezește și zâmbea întruna. Probabil că mâncase în acea după-amiază mult pan, căci avea buzele sângerii. Când am privit-o, am rămas uimit; n-aș fi crezut că e mama Maitreyiei, ci mai degrabă sora ei cea mare, într-atît era de tânără, de proaspătă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și neînțeleși. Mă dureau cele ce spunea Maitreyi. Mă dureau cu atât mai mult, cu cât o simțeam în stare să iubească totul cu aceeași pasiune, în timp ce eu voiam să mă iubească veșnic numai pe mine. O ființă care iubește întruna, pe oricine; poate fi chin mai insuportabil pentru un amant? Mi-o închipuiam goală și adolescentă, încleștîndu-se de pom cu toată nebunia pasiunii ei. Era o imagine care mă turbura, mă irita, căci mi se părea că voluptățile cunoscute de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era și a cerut să se plimbe cu mașina la Lacuri, către seară, când știa că aproape toată lumea era ocupată. Singura Chabii a voit să ne întovărășească, dar cum ea nu prea se afla tocmai bine de câteva ziîe (tăcea întruna, fără să spună ce are, privea fix în gol, cânta fără nici o noimă), d-na Sen n-a lăsat-o și ne-a dat drept tovarășă pe sora lui Khokha, o văduvă tânără și timidă, care muncea ca o roabă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de zilele mele cu Maitreyi) și m-am dezbrăcat, chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot îatîmpina nici o rezistență. Zadarnic mușcam perna, zadarnic mă loveam să nu țip. Spuneam întruna: "Maitreyi, Maitreyi, Mai-treyi"... până ce nu mai înțelegeam nimic din acest nume de fată, sunetele lui nu-mi mai evocau nimic și rămâneam năuc, cu fața între perne, fără să știu ce s-a întîmplat cu mine, ce s-a rupt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în satele dimprejurul orașului și trece prin Belur. Când am intrat de-a binelea în șoseaua umbroasă, m-am simțit mai puternic, mai liniștit și m-am așternut înverșunat la drum. Nu mă opream deloc, nici să fumez, ci mergeam întruna, cu pași mari, hotărâți. Treceau pe șosea mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se opreau lângă mine, căci ]i se părea ciudat sa vadă un european mergând pe jos pe un drum afară din oraș. M-am oprit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împărți lumina ca un cristal... O sumă de întrebări stupide, fără nici o legătură cu filozofia, îmi treceau atunci prin cap. Nu-mi luasem nici o carte cu mine și gândeam, la întîmplare, tot ce-mi plăcea, tot ce mă consola. Tăcând întruna, vorbeam foarte mult cu oameni pe care îi închipuiam eu, toți semănând eu mine, dar mult mai profunzi, mai bărbați, mai liberi. Tânjeam după libertate cum niciodată cred că n-a tânjit un prizonier. Mă simțeam atât de legat din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a rămas tristă, tăcută, cu o lacrimă la colțul genelor. Am întrebat-o, într-o doară, de ce plânge. N-a răspuns. M-am apropiat de ea, i-am luat mlinile, am întrebat-o din nou, i-am strâns brațul. Tăcea întruna. Și atunci mi-am apropiat fața mai mult, răsuflarea mea aproape de gura ei, întrebînd-o tot mai încet, mai insinuant. A oftat o dată lung, a închis ochii și și-a încolăcit brațele de umerii mei, sărutîndu-mă pe buze, mușcător, sălbatec. Am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-o dea afară. Vor s-o facă poate filozoafă, mai știu eu ce... O păstrau pentru o partidă bună, dar acum se știe aproape tot... Cine are s-o mai ia? Și, totuși, nu vor s-o gonească. Maitreyi țipă întruna: "De ce nu mă dați la cîini? De ce nu mă aruncați în stradă?!" Eu cred că a înnebunit. Altminteri, cine ar fi făcut una ca asta?... Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ales la o femeie ca ea, nu prea contează... În orice caz, reluă, după ce umplu paharele, cine n-a văzut-o atunci, n-a văzut-o. Nu i-a văzut adevăratul ei zâmbet, vreau să spun. Căci, altminteri, Leana zâmbește întruna, și zâmbește în atâtea feluri - când tace, când te privește în ochi și te ascultă, chiar când cântă cântecele ei cele mai triste... Dar începusem să-ți vorbesc de "Floarea-soarelui" pentru că, pe atunci, Leana cânta acompaniindu-se cu vioara. Da
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
convingă că numai negru îi sade bine. A vrut să vadă dacă Leana se teme de negru, de doliu. Și i-a dăruit câteva superbe, somptuoase rochii de mătase neagră. Leana le-a purtat cu încîntare, și le-a purtat întruna, câtva timp, deși până la urmă le modificase pe toate, le adaptase propriului ei gen de eleganță... Cladova îl ascultase zâmbind, pe gânduri. - Deci, asta a fost la Veuve, l'inconsolée... - Și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
La Vedova, auzi Adrian pe vecina lui din dreapta. Apucă paharul plin și începu să soarbă. - Accident! Și tot la douăzeci și unu!... i se păru că mai aude tocmai în clipa când Il Comandante se întoarse, ștergîndu-și fruntea cu batista și zâmbind întruna. - N-a fost nici un accident, interveni el, încruntîndu-se brusc. S-a oprit iar ascensorul între etaje, s-a oprit la douăzeci și unu. Asta a fost tot... Era gata să se așeze pe scaun, când Orlando se ridică și, fără să privească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, ce ne facem acum, în cazul acesta: e vorba de o fetiță bolnavă pe care câinii tăi ar face-o să râdă, și poate i-ar grăbi însănătoșirea. Și, totuși, uite, numai pentru că ninge întruna de aseară, nu putem face nimic! Iar dacă va ninge toată noaptea asta, chiar dacă ți se va da camionul teatrului, tot nu vei mai putea ajunge până la ea... Stă departe, doamnă? întrebă întorcînd capul. - Destul de departe, răspunse Marina. Dar nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nou în fundul șanțului. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, o găsim în noaptea asta, spuse dascălul. Că nu e comoară fermecată. N-are flacără albastră... Lixandru scoase piatra și o așeză pe marginea șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât. - Poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le spun. - E o poveste lungă, am început eu în cele din urmă. Avem aici, cu noi, în sat, un bătrân de peste nouăzeci de ani. El a visat întîi la comoară. A visat pe când era copil, și de-atunci visează întruna. Ne-a spus: La început, au fost cinci căldări pline cu aur. Așa a fost, pentru că am visat cinci cruci. Dar patru căldări s-au pierdut demult, înainte de moșii și strămoșii noștri. De aceea am tot visat o cruce de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevărat. Îl impresionase informația pe care o citise în La Fiera Letteraria: că Papini e aproape orb și nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze. Pentru un cititor lacom și neobosit ca Papini, tragedia era fără pereche. De aceea vorbea întruna despre ea. Dar poate că și Vaian avea dreptate: "încep să mă ramolesc..." Atunci îi auzi din nou vocea: - Și ce altă tragedie ți s-a mai întîmplat? Ai renunțat la limba chineză. Și apoi? - De fapt, n-am renunțat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiecare dimineață, până la ființele nevăzute pe care, din fericire, numai el le poate vedea. Eglantina, cu ochii de sticlă și buzele de porțelan, și chiar Mironclai, deși umblă pe picioroange cât casa de înalte, dar altminteri e prietenos și râde întruna, și cine nu l-a auzit râzând la douăzeci, douăzeci și cinci de metri deasupra lui nu cunoaște bucuria râsului...; da, poate unii din aceștia le-ar plăcea, dar când vor da cu ochii de Maremore, care nu e nici șopârlă, nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
genunchi, pentru că-i obosiseră brațele tot ținînd-o pe poziție. Și pentru că obosise să țină piedica la mulinetă, o desfăcuse cînd nu mă uitam. Habar n-aveam c-o desfăcuse. Nu-mi plăcea cum ținea undița, dar nici să-l cicălesc Întruna nu-mi făcea plăcere. Și, pe lîngă asta, fărĂ piedică firul putea să se tot ducă, așa că nu era nici un pericol. Dar nu așa se pescuiește ca lumea. Eram la timonă și trăgeam pe marginea curentului Înspre fabrica aia veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și maroniu, ridicîndu-se din apele mării exact În locul În care trebuia să fie. — Trebuie să ai Încredere cînd cîrmești, Îi spuse negrului. — Am Încredere. Da’ după cum a mers drumu’ Ăsta, nu mai am deloc. — Cum mai e picioru’? — MĂ doare-ntruna. — N-ai nimic. Tu ai grijă să fie curat și Înfășurat În ceva și o să se vindece de la sine. Acum mergea spre vest ca să ajungă la Woman Key și să stea În mangrovele de acolo, unde nu se va vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de chei. Erau deja În vad și, pe măsură ce intrau pe canal, vizibilitatea era tot mai redusă, din cauza soarelui care se reflecta În apă. Negrul baîși ieșea din minți, ba devenea religios din cauza faptului că fusese rănit - În orice caz, vorbea Întruna. — De ce mai fac contrabandă cu băutură acum? Întrebă. S-a terminat cu prohibiția. De ce continuă cu traficul Ăsta? De ce n-aduc băutura cu feribotul? BĂrbatul care ținea cîrma era atent la canal. — De ce nu sînt oamenii cinstiți și respectabili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]