2,732 matches
-
tare. De atunci nu a mai fost singură nici o secundă. Ori eu, ori Timeea stăteam cu ea. Lângă canapeaua ei în sufragerie am așezat un fotoliu pat. Eram atât de obosită încât mi se închideau ochii de somn. Beam cafea întruna numai ca să nu adorm. Îmi doream enorm să fiu prezentă când pleacă. Într-o noapte, s-a ridicat în picioare pe canapea, practic lipită, o sprijinea canapeaua, vroia să meargă la bucătărie. M-am speriat când am văzut o în
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
proaspeților căftăniți, „toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente. «- Bine te-am găsit, bre comis! - Să trăiești, chir paharnice! - La mulți ani, arhon spatar! - Și cu bine, cilibi aga!» erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru.“ (Amintiri din timpurile Unirii) În memorabila ședință din 29 octombrie 1857, odată cu desființarea privilegiilor de clasă, Adunarea ad-hoc a Moldovei vota „așezarea dreaptă și generală a contribuțiilor în proporție cu averea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o iubesc frumos și teribil pe soția mea; e integrată în ființa mea"10. Mâhnit, rănit în orgoliul său de opiniile nefavorabile sau rezervate ale criticii despre scrierile sale, declară undeva chiar că numai femeile îi pot înțelege literatura. Scriind întruna epistole, pe care le expediază în cele patru zări, Ion D. Sîrbu trăiește de fapt, ca într-un univers virtual, iluzia conversației libere, a dialogului viu cu ceilalți. Singurătatea o suportă greu, el, cel obișnuit a străluci acolo unde apărea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scindarea eului între real și imaginar, între profan și etern, între banal și ideal, e ceea ce pare să caracterizeze creatorul care iese din sine pentru a cunoaște ("Rămân între voi, cei din jur, dar sunt plecat;/ Cineva din mine e întruna plecat/ Și nu se va mai întoarce./ Ochii prăfuiți au rămas cu voi/ Dar ochii adevărați au fugit", Cetățile albe). Privirea este cea care cercetează, prin care cunoaștem și ne însușim lumea, ochii lipsiți de viață se închid, simbolul oglindirii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
refuz de a găsi o cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din șanțuri și intră în cetate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ei, care ripostau dur oricăror critici și se manifestau orgolios, ostentativ, ca niște răsfățați, în toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un critic mort de curînd?... Altul, exasperat de niște parodii care i-au bagatelizat opera, n-a ajuns să-i facă sifilitici, într-o revistă, pe autorii acelor parodii?... Al treilea, scriind
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acesta, destinul Otiliei este dinainte hărăzit neîmplinirii, datorită luptei crâncene dintre moș Costache și clanul Tulea, pe tema moștenirii. Aglae o scoate din competiție, de la bun Început, pe Otilia, o considerând-o un mare pericol pentru moștenire; de aceea supraveghează Întruna pe moș Costache, să nu facă pasul adoptării ei. În lupta pentru moștenirea averii bătrânului, se adaugă Stănică Rațiu, ginerele nelegitim al Aglaei. Clanul Tulea și Stănică Rațiu vor să pună mâna pe banii și pe averea lui moș Costache
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a născut în 1972, la Alba Iulia. Adolescentul supărat pe Dumnezeu, căutând în Biblie argumentele răzvrătirii, a ajuns, în 2002, preotul românilor din Paris. E în stare să stea de vorbă ceasuri întregi, uitând de Internet, de telefonul care sună întruna, de Paris. Dincolo de zidul biroului - biblioteca răsuflă doar lumânările. Sfinții Arhangheli Mihail, Gavril și Rafael, ocrotitorii bisericii, au ciulit urechea. Cum e să locuiești în Cartierul Latin, vecin cu Dumnezeu, la biserica românească din Paris? E un privilegiu să locuiești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cu ziarul“, participă și el la această așteptare. Oamenii nu se cunosc între ei. Nu îi unește nimic. Treptat însă, se țese o intrigă care îi va uni. Cei trei identifică un dușman comun în bărbatul cu violoncel. De ce cântă întruna? „Stau și mă întreb dacă nu cumva e plătit.“ „Credeți că e plătit?“ „Altfel nu-mi explic.“ „De cine să fie plătit?“ „De ăștia...“ „Eu nu cred că e plătit.“ „Atunci nu mai înțeleg nimic.“ „Precis că e plătit. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
mișcându-se în aer ca o bășică imensă și ținându-se ba de tavan, ba de țeava de gaz, încât Jane și Michael, deși se sileau din răsputeri să fie politicoși, nu se putură stăpâni să nu râdă. Râdeau, râdeau întruna. Degeaba își strângeau buzele ca să-și oprească râsul, căci se tăvăleau pe jos, hohotind și chicotind." (P. L. Travers, Mary Poppins) (d) "Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o pălărie. Înfățișa un șarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci șarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe și oamenii mari. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri." (Micul prinț, Antoine de Saint-Exupéry) Cerințe: (a) Precizați numărul de litere și numărul de sunete din cuvintele: acesta, atunci, pricepe, niciodată. (b) Transcrieți din text un cuvânt care conține diftong, un cuvânt derivat și două cuvinte compuse
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
privit la sudură, dar asta părea că ne-a legat pentru totdeauna. Când am ieșit, pata multicoloră ne juca în fața ochilor și noi ne prăpădeam de râs. Până să plecăm acasă ni s-au umflat ochii și ne curgeau lacrimile întruna. Am stat vreo câteva zile în pat, cu un bandaj din cartofi în jurul ochilor. Idila n-a durat prea mult. Din păcate, părinții fetei s-au mutat repede înapoi la oraș. Nici o iubire nu-i veșnică. Cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
-se caraghios de pueril: „acum sunt șoricelul!“) al iubitei docile, credincioase, mai colțunaș, mai papanaș ca niciodată... Bănuiesc că până la un anumit punct, să-i zicem „punct critic de fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm, lux și voluptate“ sunt adunate Împreună doar În versurile nostalgice ale lui Baudelaire... Rechinițe tulburătoare, zbătându-se Între aripioare de velur, rup necruțător din sufletul nostru vulnerabil, adăpostit degeaba la umbra promisiunilor Înfocate... Posibil ca gelozia să fie precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă, lustruită de dulgherii geloși, înșiri povești clocind de mult timp în tine... Copilăria îți apare iarăși firească... joci țurca și poarca la Belcești, te scalzi în găuri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
la Unirii 2 printr-un tunel îngust, scări rulante ce nu funcționează, cerșetori care nu s-au mai spălat de douăzeci de ani, vânzători improvizați de ziare - și, deasupra tuturor capetelor noastre înfierbântate, anunțuri panicate ale unor oficialități feminine lansând întruna avertismente. „Nu vă apropiați de marginea peronului!“, ne șuiera azi dimineață o voce glisând către isterie, în timp ce marea de oameni umpluse peronul, în așteptarea unui tren care nu mai venea. „Un alt tren va veni peste 30 de secunde“, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
hotărâți, Isi și Wolfgang părăsesc casa tatălui, unde primeau numai mustrări. Pleacă să-și găsească mama adevărată. Aceasta se recăsătorise cu complicele ei, tatăl lui lui Wolfgang. Avea acum alți copii, care nu-i primesc bine pe nou-veniți. Se ceartă întruna. Wolfgaang, intrusul, este acuzat că a semănat zâzanie și este închis la un colegiu. Isi o găsește pe mama ei foarte indiferentă, dedicată cu totul ultimilor născuți. Ca și mamei vitrege, acesteia îi pare prea înaltă. O face să pară
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
vocea lui Dzsáta și am scris Sfârșitul lumii, povestirea care urma să devină al treilea capitol din cel de-al doilea roman al meu, Regele alb. Vocea lui Dzsáta este un fel de monolog ținut cu respirația întretăiată; personajul vorbește întruna, vrea să ne povestească toate aventurile prin care a trecut. Atât de puternică a fost vocea lui, încât am continuat să o aud și, după ce am scris și cea de-a treia povestire, în care Dzsáta vorbește cu aceeași încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
Dzsáta rămâne problematică. De ce, spre exemplu, orașul anonim din carte nu se numește Marosvásárhely? De ce să nu-i spunem «Secretarului General de Partid» pe nume: Ceaușescu? De ce nu se pomenește de România? Aceasta este, până la urmă, țara care a difuzat întruna la televizor execuția dictatorului și a soției sale în ziua de Crăciun. S-ar putea să existe o explicație destul de bună. Regele alb din titlul cărții este o piesă de șah pe care Dzsáta o șterpelește din casa unui oficial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
nu mai știu unde. Eu și cu soldat Nistor am urcat-o într-un camion mare de război. O păzeam să nu fugă. Mare noroc am avut. Glumeam cu rusoaica, făceam cu sprânceana la ea. Nu știa românește, dar râdea întruna. Și-odată a dus mâinile la spate, și-a desfăcut cocul și a scos din el un pistol. Și l-a împușcat pe soldat Nistor. Și-a fugit. Eu m-am aruncat pe burtă, în camion. Dacă eram eu în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
multe, mi-au încurajat mereu sufletul spre geana aceea de zare visată de orice scriitor... Și parcă, în timp, poezia îi capătă o și mai hrănace greutate. Majoritatea poeților tineri merg pe drumul inaugurat de el. Faptul că se vorbește întruna despre premiul Nobel în preajma numelui său este evident de îndreptățit. Și a tradus imens. Un om de aleasă, incredibilă cultură. Cum să-i mulțumesc că datorită lui am citit Kafka (mai ales Corespondența, absolut fascinantă, și Jurnalul), Faulkner, Joyce, Musil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
grea de care suferă maestrul italian, este însă greu de spus. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Impresii de călătorie: Londra BOBO » Rețeaua de metrou are 10-12 magistrale și se întinde până hăt departe la aeroport săpând întruna ca o cârtiță (flămândă de parcele subterane). Stațiile de legătură între magistrale sunt structurate pe cel puțin 3 nivele. Metroul în sine e un pic mai îngust, cam cu 1 metru (cum se zice asta în feet?), dar nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
almanah pentru stuparii profesioniști)... fiindcă eu veneam din urmă... și dânsa mă ocolea cu respect, cu delicatețe, mda... cu grijă... când... atingea cearceaful cam murdar al plapumei... și eu, haț!, opream scamatoria!!! Priveam ușa. Dăinuia acolo, cum am tot spus, întruna am repetat, loco... nu se clintise, fusese o părere, o halucinație a ochilor mei dedați ochelarilor cu dioptrii grele, bombate... se odihnea pe tăblia de placaj, cu pistoane, cu aburi, cu biele, manivele, cârme sferice, pupa, prova, tribord, babord... mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
a ajuns decât peste o oră, timp berechet pentru ca Panțiru Aurel zis Relu să moară nederanjat de sirenă. Fără onoruri, fără bocete, ci discret, așa cum îi stă bine unui burlac bătrân. Inima lui, care de 70 de ani se zbătea întruna, experimenta acum o dulce senzație de odihnă... Panțiru Aurel zis Relu nu a avut copii, iar ca familie, o singură soră, moartă de frig în 2001, divorțată, cu un copil - Toadere Dumitru, singurul moștenitor al minusculului ram genealogic. Panțiru Aurel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ca aliați întinsele ei provincii, până și capitala ei, până și treptele tronului. Dezastrele de la Praga au încununat această oribilă prietenie...” (subl. a.) Războiul nu fu norocos pentru turci, cetățile din Basarabia se predară fără luptă și rușii îi bătură întruna. În același timp, Napoleon, după ce strivise cu desăvârșire Prusia în toamna anului 1806, bătu pe rușii aliați cu ea la Pultusk, Eylau și Friedland, silind pe împăratul Alexandru să primească pacea de la Tilsit (7 iulie 1807). Prin articolul 21 al
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
mai multă mobilitate a inteligenței decât adevărat spirit de invenție: în rest, nu se poate determina gradul de fecunditate pe care îl presupunea pasiunea lui de a sta de vorbă. Nevoia lui cea mai imperioasă era aceea de a vorbi întruna și nu încape îndoială că socotea drept prerogativa cea mai importantă a rangului suprem aceea de a nu putea fi întrerupt și de a vorbi ce a poruncit Alpilor să se facă mai mici, Simplonului să se niveleze, mării să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]