2,667 matches
-
l-a zămislit și pe care l-a slujit și l-a plâns alături de atâtea minți luminate născute din plămada lui. „A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ spunea Nicolae lorga în necrologul său - Moartea unui învățat - din Neamul Românesc, 131. Făcând abstracție de ceea ce întinează grandoarea operei sale și care astăzi nu mai interesează pe nimeni (excepție fac autorii cărții), Paulescu rămâne cea mai luminoasă personalitate a științei în toate ipostazele sale. El se alătură astfel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Bisericii Hristos exercită puterea legislativă și executivă. Cea legislativă, prin caritate dă omenirii legea iubirii între nații și popoare, însărcinând cu puterea executivă pe cei 12 apostoli pe care i-a ales; nu dintre suverani, nu dintre bogați sau dintre învățații lumii, ci dintre oamenii simpli, pentru că „Domnul stă mândrilor împotrivă’’. Prin cuvânt și învățătură Hristos îi pregătește pe cei 12 apostoli pentru a propovădui evanghelia la toată făptura „cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci al Tatălui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Hristos nu putea trimite în lume pentru a propovădui evanghelia oameni pătimași, neinstruiți și nepătrunși de adevărurile sale. Prin cuvânt și exemplu personal el reușește să facă din cei 12 apostoli (ucenici și discipoli ai săi), cei mai mari filosofi, învățați și binefăcători ai Omenirii, curățindu-i de patimile de proprietate și dominație care au frământat omenirea în toată istoria sa, transformându-i astfel în cei mai mari sfinți care au existat pe pământ. Iată cum Hristos reușește să combată cupiditatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
simbol național în galeria marilor noastre valori, întocmai ca Eminescu pe tărâmul lingvisticii, jurnalismului și artei poetice. “A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ scria Nicolae Iorga în necrologul ce il dedică sub titlul “Moartea unui învățat” publicat în Neamul Românesc, 131. Dar poate cele mai potrivite cuvinte pentru spiritul acestui mare om, cu care doresc să închei acest periplu în gândirea și trăirea creștină a lui Paulescu, aparțin tot lui Nichifor Crainic “Ce pildă covârșitoare de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
operei paulesciene ,,ce probă de naționalism creștin a putut să dea acest om care-și îngenunchea imensa-i știință în fața sfântului Potir și a dorit să i se înfășoare trupul în tricolorul românesc!" iar Nicolae Iorga în evocarea ,,Moartea unui învățat” publicat în Neamul Românesc, încheia prin afirmația ,,A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt”. A doua personalitate de excepție în domeniul științelor medicale și sociale pe care doresc să o evoc este Grigore T. Popa (182-148
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mare și învățatu Domn, dară și el ținea la Domnie, ca și Lupu, statu în calea planurilor acestuia". Duelul dintre cei doi domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea sa, apostolatul creștin întreprins de români în Balcani: "Mulți învățați care aveau interes la aceasta au scris că noi am căpătat legea creștină târziu dela Bulgari. O mai mare rătăcire decât asta nu se poate. Întâiu că un neam mai vechiu și mai cult nu poate să capete astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în limba vorbită, cu excepția lui Dante Alighieri și a lui Francesco Petrarca, acesta din urmă însă declara direct că operele elaborate în italiană sunt inferioare marilor sale realizări din limba latină, cu toate că trecerea timpului a dovedit exact contrariul. Dacă un învățat medieval hotăra să scrie ceva durabil și dorea să fie receptat de un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina era considerată grammatica, limba care nu se schimbă, care nu poate fi distrusă. Cicero scrisese în latină cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale epocii în care au trăit, deși nu li s-a recunoscut pe deplin sau la adevărata valoare meritul indiscutabil pe tărâmul literelor, au desfășurat misiuni diplomatice, având astfel posibilitatea de a călători și de a se întreține cu alți învățați ai vremii. Boccaccio a fost ambasador florentin la Avignon, pe lângă curtea papală refugiată în sudul Franței, precum și în alte misiuni diplomatice, una dintre acestea având o importanță aparte, este vorba despre călătoria la Ravenna, la curtea lui Ostasio da Polenta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nume izolate ale literaturii patristice, pe care va încerca să le combată cu o hotărâre demnă de apreciat.52 Marele regret al târgoveței este acela că nu sunt și în rândul femeilor scriitori care să răspundă criticilor antifeministe aduse de către învățați. Eroina chauceriană, o donna demonicata, este un tip de personaj care acționează mult mai insistent și mai direct în spațiul public, ideile ei inovatoare sau libertine răstoarnă o ordine socială vetustă, impunând un climat al libertății, al posibilității de alegere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
S. H. Rigby, op. cit., p. 128. (trad. n.) 34 imaginii femeii, ca unică cauzatoare de rele, misogamia convertindu-se în misoginism 66, mariajul fiind tolerat doar ca modalitate de reproducere legitimă, de menținere a unui echilibru în societate. Femeile, potrivit învățaților medievali, nu aveau voie să vorbească pentru că, de cele mai multe ori, ele pălăvrăgeau, complotau, cicăleau, supărau verbal, dădeau sfaturi rele, nu erau demne de încredere și grăiau fără a se controla.67 Credem că în descrierea locvacității feminine, a faptului că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și în familie. Târgoveața concurează în discurs și predică, în 453 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 454 Ibidem. 455 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 109. 456 Elaine Treharne, op. cit., pp. 101-102. 457 Ibidem. 127 interpretarea Sfintei Scripturi, cu învățații (de exempu, cu diacul), „invadează teritoriul masculin al discursului”458 pentru că își arogă dreptul de a face exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asupra modestei pensii de 250 lei, pe care i-a acordat-o nu de mult Camera. Pe de altă parte, e vorba de a se readuce nenorocitul bolnav la Botoșani, unde se făcuse deja o dată bine, subt cura veteranului și-nvățatului nostru medic d. dr. Isaac. În acest scop, sora poetului va pleca zilele acestea la București.” (Informația din urmă este confirmată de corespondența Henrietei). 6/18 mai 1889, România liberă. V. S. semnează reportajul „O vizită la Ospiciul Mărcuța”: auzind
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ceea ce se petrecea cu Beldiceanu, par lucruri extraordinare; și Gruber, om inteligent și cu o voință și o putere de muncă neobișnuită, a știut să-l puie la contribuție pentru a-și crea o situație de invidiat în lumea celor învățați. După ce Beldiceanu a recunoscut că are audiție colorată, se făceau ședințe la care asistau numai puțini și dintre cei mai intimi, și când Gruber se arăta, adeseori, ingenios. Beldiceanu percepea o culoare pentru fiecare literă din alfabet: distingea, prin urmare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
portret al destinului: "Scump ca argintul,/ Dulce ca mierea, / Bun ca pâinea, / Sănătos ca oul, / Rumen ca bujorul,/ Atrăgător ca busuiocul, / Și alb ca laptele" sau "Să fie sănătos / Și norocos / Și mintos / Și voios / Și frumos / Și drăgăstos / Și-nvățat / Și bogat / Om de treabă." 202 Prin apa de la botez se stabilesc legăturile cu lumea profană, dar și cu lumea sacră; apa de la botez se aruncă întotdeauna într-un loc curat, lângă un pom sau pe straturile de flori,,iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă mai lase, / Ea intră fulger în casă, / Se oprește drept la pat / Cu cuțitu descleiat / Și, așa slab cum eram, / La dânsa nu mă lăsam / Și pe dânsa junghiam, / Că nici doctorul din sat, / Cât o umblat n-o-nvățat / La moarte otravă de dat, / Și nici dumnealui nu poate / Ca să-i deie morții moarte. Da eu așa amărât / Și pe moarte-am jupuit / Ș-am pus pielea la uscat. / Ciubote din ea să fac, / Să-mi trăiesc viața cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lat / Despre noul împărat, / Care-acum s-au născut: / Steaua lui noi am văzut / Și-am venit din depărtare, / Să-i aducem închinare. / Iar Irod împărat, / Auzind, s-au supărat, / Pe crai iute i-a chemat / Și în taină i-a-nvățat: / Iute-n Vifleem plecați, / Pe Isus să mi-l aflați / Și, aflându-l, să-mi veniți, / Tot aicea să-mi vestiți, / Căci și eu voi să mă duc, / Închinare să-i aduc! / Craii, auzind, s-au dus, / Steaua-i îndruma
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Arborele cosmic: "Colea jos, Doamne mai jos; Florile dalbe lemn de măr! / În prundurile mării dalbe, / Născutu-mi-ai, crescutu-mi-au, / Măr înalt și minunat; / Face florile vineșoare, / Și-ncă mere roșioare. / Dară Dulful mării-ei, / El mai rău că s-a-nvățat / Florile că le-a stricat, / Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ne situăm În mod ideal În aceleași condiții În care s-a aflat cel ce a luat o anumită hotărîre, putem să judecăm dacă aceasta a fost morală sau imorală” (B. Croce). * „În fiecare știință este o parte numai pentru Învățați; ea nu e Însă nici cea mai folositoare, nici cea mai Înaltă.” (N. Iorga) E partea care ține, desigur, de laboratorul propriu de creație al omului de știință, care-și apreciază succesul după măsura Îndoielilor și frustrărilor interioare, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prilej pentru cei care au rămas de a trăi mai bine și mai frumos. * „Suprafața cea mai plăcută la privit pe acest pămînt este pentru noi cea a figurii omenești.” (J.W. Goethe) Credem totuși că această reflecțiune a marelui Învățat se potrivește mai mult pentru ceea ce ar trebui să ofere omul privirilor semenilor săi, și anume o imagine luminoasă a sincerității, și nu o imagine a performanțelor tot mai mari pe care el le dovedește astăzi În arta simulării și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
geniului Însă este cert că ea (răbdarea) are neprețuita calitate de a ne convinge că nu există idee, oricît de Înalt ar fi fost ea gîndită la un moment dat, care să nu merite să mai fie gîndită o dată. * „Un Învățat e acela care a Învățat mult, un geniu e acela de la care omenirea Învață ceea ce el n-a Învățat de la nimeni.” (A. Schopenhauer) Este, desigur, o exagerare, deoarece chiar și geniul cel mai autentic este beneficiarul cunoștințelor acumulate de „omenire
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mare sensibilitate, știe multe.” (Vauvenargues) Desigur, este vorba de a ști multe În probleme de suflet, deoarece „sensibilitatea” este principala condiție a capacității „empatice”. * „Tare aș vrea să aflu școala În care se Învață a simți.” (Denis Diderot) Curiozitatea marelui Învățat francez este legitimă, Întrucît cea mai importantă capacitate a psihicului uman ar trebui s-o reprezinte nu atît aceea de a esențializa și de a stiliza, cît aceea de a conștientiza tot mai mult importanța iubirii În viața omului, În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
niciodată vine binele curat și neamestecat, fără să fie Însoțit de vreun rău care să-l tulbure sau să-l neliniștească.” (Miguel de Cervantes) La această coexistență a valorilor opuse, care se presupun și se determină reciproc, se referă mulți Învățați: „Nu se poate numai bine sau numai rău, ci un amestec din amîndouă” (Euripide); „E imposibil de găsit ceva bun, unde să nu fie și ceva rău.” (W. Shakespeare) „Nu există vreun bine În viață care să nu răsară ca
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
toți, decît Înțelept de unul singur.” (B. Gracian) E mai sănătos să servești un adevăr comun decît un adevăr În care să crezi numai tu, sau care să-ți servească doar ție. * „Totul Învață oamenii prin relațiile dintre ei.” (Euripide) Învățatul Theognis dă un exemplu: „De la oameni de treabă vei Învăța lucruri bune; dacă Însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde și mintea pe care o ai”. * „Omul este prin natura sa o ființă socială.” (Fr. Fenelon) Văzînd Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
momentului“ (trad.n) Beneficiind de o educație aleasă, regina Cristina a înțeles importanța culturii și a vieții artistice pentru un stat. Din acest motiv a oferit mai multe burse, a achiziționat cărți pentru bibliotecile suedeze și a devenit patroana unor învățați deosebiți, precum Rene Descartes. Această implicare în acte de caritate culturală i-au adus numele de„Minerva Nordului“. Cu toate acestea, temperamentul reginei Cristina era mult prea excentric pentru gusturile secolului al XVII lea. Proaspăta regină nu dădea de înțeles
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]