2,700 matches
-
buchete de gratii împodobeau grădina. Ploua libertatea, de se rupeau norii ignorând anotimpurile; păduri de gratii creșteau până la cer. O grădină vară se învecina cu o grădină iarnă, fără ca florile să înghețe, fără ca țurțurii să pălească. O grădină toamna se învecina cu o grădină primăvara și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
rezervă, unde totuși nu se putea simți în siguranță, de aceea plângea încontinuu, apoi, rapiditatea ei cu care încerca să se țină de Cristina. Până nu dispare în orizont, o urmărim, suntem curioși ce va face. Trecând prin primul sat, învecinat cu orașul nostru, pisicuța uitându-se după noi cu multă jale, își dă seama că nu ne mai poate ajunge și ca din pușcă schimbă direcția spre primele case din apropiere. Afirmația Ștefaniei ne liniștește în sfârșit și pe noi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prietenă, o sirenă, Îl tot bătuse la cap. O lăsase apoi pe fătucă să se bălăcească singură, el descoperise motocicleta; ani de-a rîndul, cu banda lui de rockeri pe roți, terorizase - mult spus - un cartier, uneori chiar Încă două, Învecinate; vreo cincisprezece inși, nici poliția nu le venise de hac, pentru că, de fapt, În afară de zgomotul motoarelor forțate la refuz - amestecate cu strigăte ce te duceau cu gîndul la atacurile corăbierilor de odinioară, strămoși - și de ritmuri ale unor muzici nebune
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care acum plutește în aer, se va fi așezat, și e posibil să fie gata imensa groapă unde se vor turna fundațiile și vor fi plantați pilonii noii construcții. Apoi se vor ridica cei trei pereți, unul care se va învecina cu strada pe care Cipriano Algor va coti în curând, doi care vor închide de-o parte și de alta terenul câștigat pe seama străzii intermediare și a clădirilor dărâmate, făcând să dispară fațada încă vizibilă a edificiului, ușa de acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doar curios, spuse Marta. Fără îndoială, Cipriano Algor n-a vrut să-i facă rău câinelui, l-a mânat forța instinctului, pe care, împotriva credinței generale, ființele omenești nu l-au pierdut nici nu-l vor pierde prea curând. Se învecinează cu inteligența, dar e mult mai rapid, de aceea biata de ea se face deseori de râs și este desconsiderată în atâtea împrejurări, așa s-a întâmplat în acest caz, olarul a reacționat la teama de a vedea distrus ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu se poate altfel.“ „Nu știu ce-a fost“, continuă Aspasia, „dar cert e că doamna Pancratz nu a mai apărut. Dar nu numai că nimeni nu a mai văzut-o, dar a dispărut și apartamentul ei. Nu mai mă învecinez cu nimeni. Deschid ușa și vizavi e doar perete. Și un tablou mare, cu macarale și buldozere, cum se lucra pe șantiere până nu demult. Și tabloul acela, ce curios, îl pictase unul, Condrat Focan. Nu cred că ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a răposat fiindcă și-a umplut prea tare stomacul... Numai când boala a izbucnit cu o violență și furie nestăpânită s-a simțit nevoia de a se căuta pricina răului". Primul cartier afectat a fost Văpseaua de negru, care se învecinează cu piața Podului Târgului de Afară, unde se face negoț de două ori pe săptămână. Venind aici oameni din tot principatul, a apărut în acest punct "un focar de infecție din care a provenit primul germene contagios". Deși molima n-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
reprobabile. Iată ce a avut bucuria să aștearnă pe hârtie la 31 august: "Aflu la Turnu, de la primar, de la medicul comunal și de la agentul său că vaccinul a dat rezultate excelente în oraș. Au fost vaccinați, la mahala, toți locuitorii învecinați cu casele contaminate. În toate centrele vaccinale (cu 2 și 5 cm.), epidemia a dispărut cu totul de zece zile. Astfel de exemple devin din ce în ce mai frecvente, și astăzi sunt convins de utilitatea vaccinului antiholeric, cu condiția ca dozele folosite să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din administrație care le facilitau toate acestea. Ceea ce auzea era pe placul său și întrezări imediat potențialul ce i se deschidea acolo. Nu putea spune că nu mai auzise până atunci de România, în definitiv era statul cu care se învecina Republica Moldova, țara sa de baștină, la apus. Nu o privise însă niciodată ca pe un posibil mediu în care să-și desfășoare el activitatea. O considera prea aproape de Occident și, în consecință nepotrivită pentru el. Asta ca să nu mai punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tocană de legume (după o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiți cazoni (îi numeam ca atare) și ceai de zahăr ars. Râdeam de cozile la oase - afumate -, care adunau zeci, poate sute de oameni pe trotuarul din fața Filologiei, care se învecina la acea dată cu o Gospodina. Făceam cozi doar la țigări și la cafea, invariabil în amestec (sau cu înlocuitori), uneori la fructe. Îmi amintesc de ciocolata pe care mi-a dăruit-o, în primăvara în care lucram la teza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dintre vasalii rămași în viață, de ce să se bată pentru a scormoni prin cenușă. Iar acum, avea o motivație și mai substanțială. De câtva timp, urmărise, cu nerăbdare, o ocazie de a cuceri provinciile Kai și Shinano, cele două provincii învecinate cu a lui. Nu-și putuse juca atuurile cât timp Nobunaga trăia și, după toate probabilitățile, un prilej mai bun ca acela n-avea să se mai ivească. Omul care deschisese prostește o cale spre împlinirea acestui scop, oferindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și exotice, cu alaiuri pitorești, vorbind limbi de neînțeles. Din punct de vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sublim artist al politicii, se arăta modest și discret în ce privea reședința sa privată: încăperi puține, nu foarte mari, care îi aparținuseră senatorului Ortensius, pardoseli austere cu mozaic alb și negru, fresce simple, cu structuri geometrice. Încăperile acestea se învecinau cu ceea ce arheologii numesc astăzi „casa Liviei“ și care în realitate a fost casa lui Claudius, primul ei soț, pe care l-a părăsit. Acolo se închisese Augustus în zilele războiului din sânul familiei; de acolo, nesimțitor la rugăminți, hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care, au făcut, ca, până seara târziu, participanții la benchetuială să-și rupă multe pingele. Odată cu înserarea, fiecare s-a dus unde i-a poftit inima. Soții Văduvoiu s-au retras, la casa de vacanță, din partea de sus a parcului, învecinat cu frumoasa pădure de la Adâncata. Au urmat decontările de rigoare. După alte câteva zile, trăznitului i-a fost înmânat filmul realizat, evident,în cadru festiv, la același restaurant, la care avusese loc și praznicul. Când și acest mic bairam era
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe la primărie, prin care o ruga să se ocupe de această lucrare importantă. De când se apucase de lucru făcea numai greșeli. Era cu gândul în altă parte, astfel că abia scrisese câteva pagini. Primarul fusese plecat cu șareta în localitatea învecinată cu treburi administrative. Pe drumul spre primărie auzise de electrocutarea lui George și nu știa cum să-i spună. -Bună ziua, Frusina, ce faci? i se adresă cu o voce blândă, când intră pe ușa biroului unde lucra ea. -Încerc
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Le Bihan nu cunoștea limite. În realitate, Gwen reușise s-o convingă pe maică-sa să mărească Întreprinderea, ceea ce necesita fonduri și terenuri. Primele fuseseră obținute cu ușurință de la bănci, celelalte așteptau aprobarea primăriei. Votul pentru - sau Împotriva - clasării terenurilor Învecinate În zona constructibilă trebuia să aibă loc peste două zile. Yvonne tocmai Închidea telefonul cînd fiică-sa Închise ușa În urma ei. Doar văzîndu-i gura strîmbată Într-o expresie plină de dispreț, Gwen știu deja că avea să-i vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din liceu când se striga catalogul, ca și cum i-ar suna un cor de îngeri. Catalogul, în care numele lor erau unul sub altul, întâi al lui, apoi al ei, este singura construcție viabilă în care ei vor rămâne uniți sau învecinați pentru totdeauna. Și existența ei se desfășura mai mult sau mai puțin intens între două astfel de întâlniri, între care se puteau scurge luni de zile de spleen și amărăciune. Cert este că fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În acea adunare de personalități reci și pedante. — Știința vânturilor și a mărilor se Învecinează cu aceea a mișcării astrelor. Ca și aceasta, se nutrește cu calculul precis și cu dreapta măsură a lucrurilor, Îi spuse surâzând, pe când celălalt Îl măsura cu ochii săi limpezi. Ca În științele mai faimoase, dar, cu siguranță, nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi fost vestită de obișnuitele ploi, și douăzeci de elevi care locuiau în satele răspândite pe podiș nu mai veneau la școală. Nu-i rămânea decât să aștepte timpul frumos. Daru nu mai făcea foc decât în singura lui cameră, învecinată cu sala de clasă și având ferestrele către răsărit, înspre podiș. Una din ferestre dădea, ca și cele ale clasei, către miazăzi. Privită din partea aceea, școala se afla la câțiva kilometri de locul unde podișul începea să coboare spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la Betty Short sau Charles Issler și nici unul dintre numele scrise nu se regăsea în dosarul principal al cazului sau în mica agendă neagră a lui Betty. Au trecut cinci minute și mai aveam încă cinci. Camera de zi se învecina cu o bucătărie, o nișă pe post de sufragerie și un dormitor. Am stins lampa, am mers pe întuneric spre ușa pe jumătate deschisă a dormitorului și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am găsit unul și l-am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se afla, fără îndoială, limanul despre care vorbise Sispy, așa că era în mod cert locul care îi fusese destinat. Doamna Cramm spusese că destinul lui era să fie condus de alții, iar sufletul îi era plin de ceva ce se învecina cu ura față de Sispy, cel care, cu mult timp în urmă, îi stricase întreaga viață cu un singur gest. S-a trezit că dorește nu numai eliberarea din lanțurile nemuririi, ci și un fel de răzbunare. A doua zi dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
albise. Era de-acum chipul lui, pe de-a-ntregul chipul lui, cu capul lui pe umerii mei. Eu am fost Vultur-în-Zbor. O a doua ușă secretă ducea către camera în care dormea Media. Această cămăruță, plasată chiar în mijlocul casei, se învecina cu majoritatea celorlalte încăperi. Grimus îcare era parțial Vultur-în-Zbor) o duse pe Media de mână până în locul unde mă aflam, lângă sicriul care conținea Trandafirul. — Rămâneți aici, a zis. Aveți grijă unul de celălalt. Voi veni în curând. însă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
portul de mare pe sub un pod În consolă care susținea drumul de coastă. Mai sus de port se ridica impunătoare clădirea unui club, dar terasa Îi era pustie și umbrarele fîlfîiau pe deasupra meselor goale. Clubul de sport cu care se Învecina era la fel de nepopulat, cu terenuri de tenis prăfoase și cu piscină secată și părăsită. Intrarea În mall găzduia un supermarket, iar alături un salon de frumusețe, cu ușile și ferestrele Închise. Crawford parcă În apropierea unui magazin de echipament sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]