2,919 matches
-
aceste domenii se feminizează și sărăcesc? Motivul principal este acela că femeile nu se percep ca agenți politici, în calitate de femei nu-și conștientizează suficient interesele ca interese politice, nu fac lobby pentru apărarea intereselor. Cu alte cuvinte, nu pot fi învinuiți bărbații în mod unilateral. Orice categorie care are anumite avantaje, tinde să și le păstreze. În timpul campaniei electorale ați atras atenția asupra unor atitudini misogine la adresa femeilor care au candidat pentru posturile de primar, atitudini care ar fi contribuit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Securități nu aveau competența materială de a efectua urmărirea penală în cazul infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei: în cauza la care mam referit în treacăt anterior, cu acel...cățărător la bordul navei, a fost implicat și un cetățean român, învinuit de refuzul înapoierii în țară, ceea ce ne-a atras competența pentru cercetarea întregului grup, iar în cazul de la Timișoara, cetățeanul străin a fost inculpat nu doar pentru instigare și complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, ci și, în primul rând
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
din centrul financiar, s-a oferit Tom să răspundă. —Unul dintre acelea non-stop, unde totul trebuie trecut printr-un grilaj de fier? Sebastian îmi povestise despre ele. Băncile astea exagerează cu sistemul de securitate, a spus Saul. Nu le poți învinui. Scoatem documente despre vânzări și cumpărări de companii care valorează mii de lire. Tonul lui era obișnuit, dar ochii lui s-au îndepărtat de mine pentru prima oară. — Dar cine ți-a spus despre tipul care a fost omorât? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a întâmplat. Și, dacă nu aș fi purtat acea rochie, m-am gândit, James nu ar fi pus pariu cu Sebastian să mă scoată în oraș, fără de care nu ar fi avut curajul să o facă. Așa că ar trebui să învinuiesc magazinul din care o cumpărasem sau pe creator? Sau amândouă? Este un lucru extraordinar, spunea Janey. Un mod impresionant de a muri. Exact, i-am zis. Ar fi nevoie de o persoană foarte specială ca să omoare pe cineva în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fața expusă aerului nopții și ghimpilor lui glaciali. Și dacă trebuia Învinuit cineva, atunci acela nu eram eu, ci saké-ul. Doar neprețuitul și grijuliul ei complice m-a determinat să nu mă dau bătut. Dacă ea avea de gînd să Învinuiască pe cineva pentru rea intenție, apoi numai el putea cădea sub acuzația ei... Ce-i cu zgomotul ăla? Se pare că venea din apropierea bucătăriei, chiar de dincolo de draperie... Printre zgomotele acelea Înăbușite se auzea și clinchetul ușor al recipientelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ancheta va lua calea Întreprinderii „Daninen”... Acolo iar vor da de bărbatul din mașina mică... fie că-mi convine, fie că nu. Dar asta nu Înseamnă neapărat că o să dau de bucluc. În primul rînd n-aveau motive să mă Învinuiască și dacă voiau neapărat un suspect, erau destui alții. Dacă se putea Însă, preferam să nu mă amestece și pe mine... Nu cred că era cazul să mă Îngrijorez Într-atît. Nu zic că nu sînt polițiști destonici, dar chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
contrazic. Este vorba de Iustin... Doresc să-l ajut să-și recapete vederea, ori el nu a ajuns aici pentru asta. Simplu... În plus, știi bine că m-am răsculat de câteva ori din cauza bugetului insuficient și am atacat-o, învinuind-o de pasivitate... Nu m-a uitat, bineînțeles... Om vedea! - Da, da, da! Înțeleg... Cu pași mici și fără gălăgie poți urca Everestul, dacă-ți propui. Lucreaz-o cum știi mai bine, dar nici nu exagera. Știi că are un cuvânt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îi judecă pe cei celebri și bogați prin prisma a ce citesc despre ei în presă. Aștept să continue. Sunt intrigată, dar și puțin speriată. Amy e cumva sora ascunsă a lui Adam sau așa ceva? Adică nu poți să-i învinuiești pe oameni. Vreau să spun că și eu mă fac vinovată de asta, știi? Am văzut poze cu supermodele și m-am gândit automat că sunt superficiale sau afurisite... Doamne, nu mai ajunge odată la subiect!? Dar apoi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu l-am văzut. Și nici nu vreau. Oricum, pentru mine piloții arată toți la fel. Și de ce ar trebui să-mi pese cine pilotează avionul? Singurul bărbat pe care îl găsesc atrăgător acum e Adam Kirrane. Dar nu o învinuiesc pe Lydia că e entuziasmată. E tânără și nouă și de-asta e așa naivă în privința piloților. Va învăța ea totuși, îmi spun. O, Doamne, da, cred că o să se învețe. Deodată îmi aduc aminte că am o scrisoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de rupere de viață, care prin interpretare pot părea a avea un caracter dușmănos față de regim, așa cum este poezia Noul arhitect. Și altele, așa cum sunt poeziile Neagra labă, Cerșetorul și altele”. Față de cele obținute, anchetatorul, chiar nemulțumit, îl punea pe învinuit să încheie: „Declar că în afara celor declarate n-am mai desfășurat altă activitate dușmănoasă regimului din R.P.R”. Avea el ce avea cu... activitatea dușmănoasă ! La al doilea interogatoriu anchetatorul a rămas nevoit să accepte răspunsuri de genul: „La început
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își făcură apariția doi deținuți de drept comun, purtând pe targă o făptură
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
rușinat : "Mino-dora !" Am înțeles că în fetița adormită te regăsise mai întâi pe tine, pe tine Dora, primul lui copil, copilul legitim care îl așteptai și tu, și mai ales femeia de care îi era legată viața. Nu l-am învinuit, ci l-am iubit și mai mult pentru această confuzie, știam cât suferă din cauza acestei duplicități. Povestea lor, a celor trei fugari care au bătut în plină noapte la geamul unei slugi a bolșevicilor era o poveste obișnuită pentru vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a dormit prea grozav, uneori cred că e necesar să i se întâmple așa. Fana zâmbea, parcă dădea o rețetă culinară bună de urmat. Carmina se temea că o face deliberat, că indirect îi reproșează lipsa de perspicacitate feminină, o învinuiește pentru motivul că nu folosise trucuri, nu se luptase în mod conștient să-și păstreze bărbatul. Vezi, Doamne, părea să spună, uite-te la mine, țin cu succes cârmele căsniciei, nu-ți trebuie decât un pic de înțelepciune ca să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat crezare. Și eu aș fi crezut-o pe păpușica aceea frumoasă cu limbă de diavol. Îmi imaginez că a ajuns acasă plângând, că a refuzat să spună imediat ce s-a întâmplat pentru că i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se îmbăta, dar în seara aceasta atacurile lui erau îndreptate spre Hatsumi, nu spre mine, ceea ce mă făcea să mă simt și mai prost. — Spune-mi și mie, insistă Hatsumi. Sun\ interesant. Eram beți, am spus. — Stai liniștit, nu te învinuiesc cu nimic. Vreau doar să-mi spui ce s-a întâmplat. — Ne-am dus să bem într-un bar din Shibuya și am intrat în vorbă cu două studente de la nu știu ce colegiu. Erau și ele cam amețite, așa că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
caz! Explicați-i singur! Ce fel de bărbat sunteți? E treaba dumneavoastră, așa că descurcați-vă! Văzând că nu-mi acordă nici o șansă, i-am mulțumit și am pus receptorul în furcă. Îmi dădeam foarte bine seama că nu o puteam învinui pe Midori pentru că s-a supărat, dar pur și simplu am uitat de ea... fiind prea ocupat cu mutatul, aranjatul, cumpărăturile și apoi cu munca de zugrav, pentru a face rost de bani. Nici măcar la Naoko n-am avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iluzia că o să-i voteze Blandiana“. Dar cel mai sus a sărit Iliescu când a auzit de lustrație, este ca și cum PSD ar spune „am rupt-o cu comunismul“. Și în plus, tocmai în ziua aceea fusese chemat la Parchet ca învinuit în dosarul mineriadei din ’90. Cu mânie proletară, Iliescu a înfierat „coloana a V-a din PSD care face temenele dreptei“ și a chemat la recâștigarea încrederii muncitorilor și țăranilor. „Bine că nu mai suntem în ’50, să fiu trimis
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ultimii ani nu m au întrebat dacă subscriu la alocările bugetare pentru Catedrala gigantică din București (în timp ce atâtea biserici de patrimoniu sunt gata să se prăbușească!). Nu pot să tac nici atunci când persoane cu funcții înalte în Stat 149 sunt învinuite oficial de furt intelectual (plagiat), pentru că eu cred în vorba țăranului: „Cine fură azi un ou mâine va fura un bou”. În loc să demisioneze, plagiatorul a așteptat să fie pus în neplăcuta situație de a concedia un subordonat (o doamnă secretar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ultimii ani nu m au întrebat dacă subscriu la alocările bugetare pentru Catedrala gigantică din București (în timp ce atâtea biserici de patrimoniu sunt gata să se prăbușească!). Nu pot să tac nici atunci când persoane cu funcții înalte în Stat 149 sunt învinuite oficial de furt intelectual (plagiat), pentru că eu cred în vorba țăranului: „Cine fură azi un ou mâine va fura un bou”. În loc să demisioneze, plagiatorul a așteptat să fie pus în neplăcuta situație de a concedia un subordonat (o doamnă secretar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bumbac, ce-mi trebuie. Mirarea lui Culi sporea: — Dar nu mi-ai spus niciodată nimica despre asta. Dacă aș fi știut, mă opream acolo, întrebam și nimeream. Vinovat, mamă, nu mă simt cu nimica. —Vai, Culi, dar eu nu te învinuiesc pe tine. Vinovată sunt eu că nu ți-am vorbit înainte de a te coborî tu la Sebeș. Rămâne pe altă dată. Ori va trece prietinul nostru badea Toma și mi-a aduce el ceea ce-mi trebuie. De asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eram singurul stăpân. Nu mă mai contesta nimeni. Adevărata mea copilărie s-a petrecut, poate, sub soarele deșertului și al junglei, pregătindu-mă, fără să știu, pentru sala cu oglinzi de la azil. Tata venea uneori să-mi facă morală. Mă învinuia că-mi pierdeam timpul și mă amenința că mătură "gunoaiele" de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: "Îndrăznește". Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punîndu-i în cauză, crezi în el." Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-am răspuns prompt: "Mila lui Dumnezeu mi se pare nesigură. Există una de care nu mă îndoiesc și are îmi e foarte accesibilă: a mea." Pe scurt, nu contestam existența lui Dumnezeu, dar îi acceptam existența ca să-l pot învinui eu. Bravadă? Mai mult decât atît: dorința mea pustiitoare de a nu fi limitat, stingherit de nimic și, poate, mai ales de sentimentele pe care le observam la alții. Imaginîndu-mi că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și el că nu-l ajutasem să obțină colivia canarului. "Și l-am rugat în genunchi, fraților. I-am zis: "Domnule scluptor, eu fără o pasăre nu mai sânt om". Și ce credeți? A rîs." Ba și Leon m-a învinuit, pe drept, recunosc, că-mi mirosea neputința lui, iar Dominic, din prietenie pentru Mopsul, o pândea pe Moașa pe coridor, încercînd să deslușească pe figura ei soarta mea. "Prea are fumuri, n-ar fi rău să i se dea puțin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fac mea culpa pe pieptul altora, sânt gata să înfrunt și zvonul lansat de Mopsul, că vina o purtam totuși eu. Fiindcă mă purtasem cu Laura cum mă purtasem. Numai că răul într-o asemenea situație nu e să fii învinuit, ci să crezi că ai puțină dreptate. Prin vinovăție te mai poți mântui. Arzi rana cu fierul roșu și, dacă nu mori, se vindecă. Dar mie nu mi-a fost dată, se pare, decât infecția. N-am fost în stare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]