4,345 matches
-
imense fluturând în vânt și strălucind în lumina soarelui. Pe unul din ele se putea citi „Cirque Fantastique”, iar pe celălalt era înfățișat un om îmbrăcat într-un costum alb cu negru, foarte asemănător ca aspect cu o tablă de șah. Cu toate că personajul păstra un aspect prietenos invitând trecătorii să intre la spectacol, avea ceva deranjant, după cum observă Sachs. Poate masca neagră ce îi acoperea jumătate din chip sau poate aspectul său ușor grotesc. Te făcea să te gândești imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe care NYPD și agențiile celelalte i le puneau la dispoziție și de toată înțelepciunea lui acumulată pe stradă, ca și tenacitatea lui caracteristică. Era cea mai interesantă muncă din lume, spunea adesea. Trebuia să fii actor, politician, jucător de șah și, uneori, lunetist sau luptător corp la corp. Și una din cele mai frumoase părți era jocul interogării, să-i facă pe suspecți să mărturisească sau să dea în vileag numele asociaților sau locul în care au ascuns prada sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
coridoare, plictisiți sau jenați să îl vadă cum ratează chiar și cele mai simple trucuri. Robert-Houdin se simțea atât de prost la primele sale spectacole încât ajunsese să ofere publicului jucării mecanice, de exemplu turci care se rotesc și joacă șah. Dar, privind în spatele scenei, la sutele de artiști care erau în branșă de mici copii, vocea fermă a lui Balzac îi năvăli în minte: Nu încă, nu încă, nu încă... Ascultă cuvintele cu dezamăgire, dar cu o oarecare liniște. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bang. Mulțimea amuțise instantaneu. Bang... Bang... Bang. Toba bătea rar. Se simțea în piepturi. Bang... Bang... Lumina strălucitoare a unui reflector izbucni în mijlocul ringului, luminând actorul are îl interpreta pe Arlecchino, îmbrăcat în costumul său cu model de tablă de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată averea lui: o insignă japoneză de șapcă pe care i-o dăduse soldatul Kimura; un joc de șah și un exemplar din cartea lui Kennedy, Manual de latină pentru Începători, Împrumutată de la doctorul Ransome pe termen nelimitat; haina lui de uniformă de la Cathedral School,o amintire Împăturiră cu grijă despre tinerețea lui; și o pereche de saboți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pregătit tema la latină pentru doctorul Ransome, comisioanele pentru Basie și soldatul Kimura și, apoi, raidul aerian de după-amiază - În ansamblu, un program Încărcat pînă la stingerea de seară, cînd, probabil, va umbla pe coridoarele Blocului G cu setul de șah, gata să primească pe oricine. Ținînd manualul de latină În mînă, Jim ieși din cămăruța lui. Al doilea cartof Îi umfla buzunarul pantalonului, dar, de mai multe luni, prezența doamnei Vincent Îi producea uneori o erecție neașteptată și se baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
butoni de la bîlci și catarame din vestul sălbatic - o colecție de nimicuri care, În ochii lui Jim, aveau stilul și magia avioanelor de luptă Mustang. Hei, ăsta-i Jim din Shanghai... — Copile, Basie e furios pe tine... — Vrei să jucăm șah, băiete? — Jim, am nevoie de apă caldă și de un bărbierit. — Jim, adu-mi o șurubelniță pentru mîna stîngă și un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
caldă și de un bărbierit. — Jim, adu-mi o șurubelniță pentru mîna stîngă și un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul cu mingea și fanatic al șahului; Tiptree, mașinistul solid, blînd, care era regele cărților cu benzi desenate; Hinton, alt steward de cabine și filozof; Dainty, telegrafist și cel mai viril bărbat din Lunghua - bărbați amabili care Își jucau rolurile În beneficiul lui Jim și se veseleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
răbdător, dîndu-și bine seama că Basie Îl exploata, punîndu-l să muncească În fiecare zi, În schimbul revistelor vechi. Acești marinari comerciali plictisiți Își dădeau seama că era obsedat de tot ce era american și, În felul lor prietenos, Îl țineau În șah, raționalizîndu-i vechile exemplare din Life și Collier’s de care Jim avea nevoie tot atît de mult ca și de cartofii suplimentari. Revistele hrăneau o imaginație disperată. Acest schimb inegal, muncă pentru reviste, făcea parte tot din Încercarea conștientă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din nou pista de aterizare. Lumina ce izbucnise din trupul arzînd al pilotului de pe Mustang fusese un avertisment pentru el. Atîta timp cît le făcea servicii lui Basie, lui Demarest și lui Cohen, mergînd la bucătărie, cărînd apă și jucînd șah, Jim Își putea păstra iluzia că războiul va dura la infinit. Cu revista Reader’s Digest În mînă, Jim se așeză pe treptele de la intrarea Blocului E. Se uită cu ochii mijiți la soare, abținîndu-se să răsfoiască paginile. Grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-l reînhuma. Înțelese că era timpul să meargă Înainte. După-amiază tîrziu, stratul acela de praf de pe picioarele și brațele lui Jim Începu să strălucească În lumină. Soarele se lăsa spre dealurile Shanghai-ului, iar orezăriile inundate deveniră o tablă de șah lichidă de pătrate iluminate, o masă de război pe care erau așezate avioane prăbușite și tancuri abandonate. Luminați de apusul de soare, prizonierii stăteau pe taluzul liniei ferate care ducea la depozitele din Nantao, ca un grup de figuranți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Lunghua În acea dimineață rămăseseră pe drum. Chiar Înainte de a ajunge la porțile docurilor, cîțiva prizonieri se Întoarseră. Un scoțian mai În vîrstă din Blocul E, un contabil pensionar de la compania electrică din Shanghai, cu care Jim jucase adesea șah, ieși brusc din coloană. De parcă ar fi uitat unde fusese În toți anii de război, se Învîrti prin curtea pietruită, apoi merse prin ploaie spre taluzul căii ferate. La o oră după căderea nopții, ajunseră la un stadion de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o urmă care sfârâie, asemeni cailor pe care i-ai văzut Într-un western. Să știe toată lumea să nu mai angajeze un asemenea brutar. Cu urlete, sari din somn și din pat și Începi să explici visul tău năucitor. „Ce șah, băi, bucureștene, băi, ce crezi, că dacă ai lișeul, fași pi dișteptul cu mini, las’ că-ți arăt eu ții”. După ce te tăvălește prin iarba udă a nopții din fața pichetului de gardă, caporalul de schimb te trimite În post. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când se sting ultimele lumini În ferestre și atunci el se simte foarte puternic Într-un oraș pe care Îl bănuiește undeva pe dedesubt, obosit și Înfrânt de somn. Cică liniștea orașului obosit devine la rândul ei muzică. Apoi joacă șah, pentru că Îi oferă nenumărate posibilități de acțiune, la alegere. Un tip, Ion Cristoiu, laudă o carte a lui Dumitru Ghișe, numită Contrapunct. Îl compară cu unul Tertulian. Un alt student, de la Facultatea de electronică a Institutului Politehnic, unul Horea Murgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mea; cealaltă, cea a portăresei, sau a cui o fi! Vom lupta! Vom lupta și voi învinge. Posed secretul victoriei. Ah, Eugenia, draga mea Eugenia! Și se pomeni la poarta Clubului, unde Víctor îl și aștepta ca să joace partida de șah cotidiană. III — Azi ai cam întârziat, băiete - îi spuse Víctor lui Augusto -. Tocmai tu, mereu punctual! Ce vrei..., treburi... — Treburi, tu? — Da’ ce crezi, doar agenții de bursă au treabă? Viața e mult mai complexă decât îți închipui. — Sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pionul regelui cu două câmpuri și-n loc să fredoneze ca alteori fragmente din opere, tăcu, zicându-și: „Eugenia, Eugenia, Eugenia, Eugenia mea, scop al vieții mele, dulce sclipire de stele gemene în ceață, vom lupta! Aici, în jocul de șah, da, avem de-a face cu logica, și totuși ce nebulos, ce neprevăzut, în definitiv! Nu cumva și logica o fi ceva întâmplător, un rod al hazardului? Și apariția Eugeniei mele n-o fi oare logică? Nu s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a face cu logica, și totuși ce nebulos, ce neprevăzut, în definitiv! Nu cumva și logica o fi ceva întâmplător, un rod al hazardului? Și apariția Eugeniei mele n-o fi oare logică? Nu s-o fi supunând oare unui șah dumnezeiesc? — Păi cum, dom’le - nu ne-am înțeles că nu se poate reveni asupra mutării? Piesă atinsă, piesă jucată! — Da, așa ne-am înțeles. — Păi dacă-i pe-așa, îți iau pe gratis nebunul ăla. — E-adevărat, e-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nebunul ăla. — E-adevărat, e-adevărat, eram distrat. Păi nu mai fi distrat, ori joci, ori castane coci. Și rămânem înțeleși: pièce touchée, pièce jouée. — Ce să zic, e sfârșitul lumii! — Așa trebuie. Asta-i valoarea educativă a jocului de șah. „Și de ce să nu fii distrat când joci ceva? - își spunea Augusto -. Dar viața e sau nu e un joc? Și la ce bun să nu te răzgândești la mutări? Asta-i logica! Poate că scrisoarea a și ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
intrat în horă, trebuie să joci. Și mâine? Ziua de mâine e-a lui Dumnezeu. Și ziua de ieri a cui e? O, ziua de ieri, comoară a celor puternici. Sfânta zi de ieri, substanță a ceții de fiecare zi!“ — Șah! - îl întrerupse din nou Víctor. — Așa-i, așa-i... Ia să vedem... Păi cum de-am ajuns în situația asta? — Ai fost cu gândurile aiurea, dom’le, ca de obicei. Dacă n-ai fi atât de distrat, ai fi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-mi prea amintesc. Se vede treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc. Și-acum... Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu un cal. Și sfârși prin a pierde partida. Când se despărțiră, Víctor, punându-i dreapta ca un jug pe ceafă, îi șopti la ureche: — Vasăzică Eugenita, pianista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc. Și-acum... Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu un cal. Și sfârși prin a pierde partida. Când se despărțiră, Víctor, punându-i dreapta ca un jug pe ceafă, îi șopti la ureche: — Vasăzică Eugenita, pianista, ei? Bine, Augusto, bine; vei stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi cunoscut mama... Dar stai, ai să vezi când o să dormi în poala Eugeniei, sub mâna ei caldă și dulce. Și-acum ce ne rămâne de făcut, Orfeule?“ Prânzul din ziua aceea fu melancolic, plimbarea melancolică, melancolică partida de șah și melancolic somnul de peste noapte. VI „Trebuie să iau o hotărâre - își spunea Augusto, plimbându-se prin fața casei cu numărul 58 de pe bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise unul din balcoanele de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Căci își făcuse iluzia că biata micuță se îndrăgostise de el. Când, în cele din urmă, se despărți de don Avito, Augusto se îndreptă spre Club. Voia să-și risipească ceața din cap și din inimă jucând o partidă de șah cu Víctor. XIV Augusto observă că prietenul său Víctor trece prin ceva neobișnuit; nu nimerea nicio mutare, era apatic și tăcut. — Víctore, se-ntâmplă ceva cu tine... — Da, domnule, da, mi se-ntâmplă ceva grav. Și cum simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Tudor City, unde femeile stăteau lângă aragaz în timp ce bărbații citeau ziarul de seară, și casele de cărămidă din Brooklyn, unde familii întregi își vedeau de viețile lor individuale, dar totuși legate între ele în clădirile ca o tablă de șah cu pătratele iluminate. Uneori stăteam în metrou în timp ce acesta huruia și scârțâia și hurducăia la curbe, și voiam să deschid gura și să dau glas deșertăciunii din sufletul meu într-un strigăt prelung. Dar chiar și așa, era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chiar pe el Îl Însărcinaseră să redacteze cărțulia. Apoi Bonfanti i-a adăugat semnături mari cât oul de struț. Și așa ajungem În 1941. Ricardo se credea liber, ca fiecare dintre noi, dar Îl manevrau ca pe o piesă de șah. Îl logodiseră cu Pumita, o tânără merituoasă din toate punctele de vedere. Totul mergea ca pe roate, când tatăl, care Îndrăznise să imite destinul, a descoperit că, de fapt, acesta Îl manevra pe el; a avut probleme cu sănătatea; doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]