4,027 matches
-
că, închizându-se în sala motoarelor, puseseră la punct un plan, pe care acum îl îndeplineau cu hotărâre. Ixtl le urmărea, cu ochii strălucitori, orice manevră. Pe coridoare, oamenii trudeau aplecați peste niște cazane turtite, de metal negru. Flăcări albe țâșneau cu furie prin găurile din capacele acestor cazane, aproape orbindu-i pe bipezi. Costumele lor spațiale, făcute dintr-un material altminteri transparent, ca sticla, deveniseră opace, pentru a atenua șocul luminii, dar aceasta era încă destul de puternică. Din cazane ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că nici un grup nu va ști când anume va fi în primejdie un alt grup. În "momentul critic" - momentul în care mica pilăa atomică începea să producă o cantitate enormă de energie, fără a exploda - din țeava tunului, avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spațiului. Începu să alerge pe coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el întreaga lume a acestei nave, atât de plină de făgăduieli până mai adineaori, devenise un cazan drăcesc, ale cărui flăcări puteau să țâșnească în orice moment. Răsuflă ușurat când văzu în fața lui o ecluză pneumatică. Trecu fulgerător prin primul ei compartiment, apoi prin al doilea, prin al treilea - și se pomeni din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se lansă cu putere în spațiu. Pe măsură ce se depărta de navă, se simțea tot mai ușor. În urma lui, luminile hublourilor păliseră, acoperite de o văpaie albăstruie, nefirească. Flacăra asta albastră, care țâșnea parcă prin toți porii imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou, interzicându-i pentru totdeauna lui Ixtl accesul la navă. În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în fire. Nu-i nimic grav. Cred că au să-și revină și ceilalți în curând. Dar ce-i cu monstrul? Căpitanul Leeth îi răspunse: - Doi oameni din navetele de salvare pretind că au văzut un fel de flacără rosie țâșnind prin principala ecluza pneumatică, în clipa când noi supuneam întreaga navă unei energii oarecum necontrolate. Trebuie să fi fost monstrul, fiindcă nu i-am găsit nicăieri cadavrul. Totuși Pennons și echipa lui scanează toate compartimentele navei, așa că în curând vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îi apărea fără limite. Trupul i se putea întinde la nesfârșit în spațiul galactic. Anabis crescuse, așadar, cu exuberanța unui organism inferior, dar sortit unui destin ieșit din comun. Căci era, totuși, inferior. La început, nu fusese decât un gaz țâșnind dintr-o mlaștină învăluită în neguri. Un gaz inodor, incolor și insipid, însă ale cărui elemente aveau să se combine, printr-o întâmplare, în așa fel, încât să dea naștere vieții. Mai întâi, sub forma unui vălătuc de ceață, perceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
speranță - că va putea să acopere cu păduri suprafața planetelor, și de un singur gând - ca spațiul nu avea limite. Pentru oameni era totuna dacă lucrau pe lumină sau pe întuneric. Nava se așezase pe o întinsă suprafață metalică. Lumina țâșnea prin toate hublourile. Reflectoarele își proiectau razele asupra șirurilor de agregate care săpau gropi enorme în această lume de fier. La început, o singură mașină fabrică din fierul acesta torpile, câte una pe minut, și le lansa, numaidecât în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
când o vedeai atât de războinică. Vocile li se împletiră cu tandrețe, se uitau unul la altul de parcă nu se văzuseră de mult și, pentru prima dată în seara aceea, formau un cuplu fericit, cu gurile deschise deodată, din care țâșneau aceleași cuvinte. Costache bănui că muzica e una dintre cauzele care i-au ținut atâția ani împreună și se uită cu milă la Elena, care suferea și se cocârjase toată, cu o expresie de durere pe chip. După ce se terminară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scoată pistolul dintr-un toc atârnat de umăr. Îl izbi pe cartofor cu toată greutatea trupului și din momentul acela avantajul era de partea lui. li luă arma și lovi sălbatic cu ea mâna cu care acesta bâjbâia până îi țâșni sângele. Îi smulse un strigăt de durere, care fu urmat de o luptă nebună pentru a se elibera. Cayle se răsuci pe picioare la timp pentru a-l vedea pe Seal cum se ridică de jos. Individul se frecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
necunoscută, râsul unei femei și, probabil, o muzică de la radio. Era umbletul lui Godun, care apăsa ca un taur pe podeaua de la parter și părea că se ceartă cu cineva. Cum Omar nu plecase de lângă geam, o văzu pe Eleonor țâșnind în zăpadă, ca o virgulă mare în mijlocul unei pagini. Și acum era sigur că pisica îl privise cu o uitătură răscolitoare, de femeie surprinsă când făcea baie. „Sunt de-a dreptul nebun!“, îi trecuse prin cap, dar felina se oprise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de apă și număra orele până la asfințit. Dar parcă fusese în altă viață. Azi, Omar - cavalerul atâtor neliniști trimise să moară în locuri străine - rămăsese în câmp, adormit, cu fața sub platoșele albite ale norilor... Dintr-odată, în vis, îi țâșni sucul roșu de ash-e anar, care îi fusese ca o supă de nuntă. — Ce știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la timp. Te rog încă o dată să-mi accepți scuzele... Fusese umil și Max-felcerul atât aștepta. Își îngustase pupilele precum două linii în cap, dar nu apucă să-și răstoarne vorbele pe care le încălzise în gușă, că o făptură țâșni pe lângă Omar, înspre coridor. Era o femeie, îi simțise parfumul venind din urmă, apoi o auzise pășind pe tocurile pantofilor, dar nu apucă să îi vadă fața. Dar îi văzu părul, buclat și greu, de un negru strălucitor, revărsat peste
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bine, însă dintr-odată i se păru că-i privește de foarte sus, că ei sunt copii și că el pur și simplu îmbătrânise. Cum aveau să priceapă cât îl durea? Cum stătea răstignit pe bordura de cărămidă a digului, țâșni în picioare și le propuse: „Să ne mai jucăm doar o dată de-a prinselea, până vine căldura! Mă pun eu!“. Începu să alerge ca un zănatic, desfăcând în fuioare neclintirea uscată prin care trecea și torpoa rea de dinaintea orelor de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu făcu niciun gest, îmbăiat în seninătate, și în acea limpezime, coborâtă sub pleoape, auzi prima oară, după lung timp, vocea mult iubită a maică-sii. O emoție nouă îl arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii închiși, dar nu și puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sine și strânse ochii. Pentru o clipă, retina lui se blură ca lentila unui ochean întors de-andăratelea. — Ce s-a întâmplat? zise omul. Parcă ți-ar fi luat fața. E prea tare căldura, așa e? Omar abia atunci realiza că țâșnise în picioare și apoi cine știe ce mai făcuse în secunda aceea de întuneric. — Pentru ce n-ați venit mai de dimineață? îndrăzni să-i întrebe. Păi ți-am spus că e capătul lumii! Până am găsit locul... Omar pricepu că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din nou: — Oameni milostivi, vă implor și întreb pentru ultima dată: o iertați pe Shahla Jahed? N-o putem ierta pentru moarte, să primească ce merită! Era vocea tatălui lui Laleh și, de sub acoperământul cu care se apărase de frig, țâșniră îndată doi puști asemănători, care aveau cel mult zece ani. Condamnata îi recunoscu și-ncepu să dârdâie din tot corpul și să-i implore: Sunt nevinovată, vă jur, nu eu am ucis-o pe mama voastră, ci v-am mângâiat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grafice sau picturale și elemente ale corpului uman - prin stilizare devin simboluri, având menirea de a indica sau de a sugera un anume sens, în contextul dat. Știința gesturilor se numește și chinetică, iar aceea a distanțelor, proxemică. Lumea a țâșnit dintr-un gest al unui Creator divin, originar, gest povestit de către ființele umane în narațiuni; multe dintre religiile lumii conțin un mit, o legendă, un basm, o poveste, o nuvelă, un roman, „formă simplă” de gestă, căutare, care se referă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Unde ești tu acum, când citești aceste rânduri! Mă urmărești sau deja imaginația te poartă prin alte locuri? “Un tânăr director executiv, conducea pe strada, puțin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut țâșni de după mașinile parcate, și a încetinit atunci când a crezut ca a văzut ceva. Pe măsură ce mașina sa trecea, nici un copil nu a apărut. In schimb, o cărămida a lovit una din portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
crezut că din cauza lui Șerbănică... Nu, nu i-am vrut răul niciodată. L-am pizmuit doar. Astăzi, dumneata și cu el... E tot ce mi-a mai rămas. Toată viața mea s-a adunat în... Brusc, ceva negru, viu, le țâșni de sub picioare, sări peste ei cu un urlet lugubru apoi dispăru sub bufet. Doamna Miga scoase un țipăt și sări în picioare. Scarlat trase piedica revolverului. ― Ce s-a întîmplat? ― Doamne Dumnezeule! bolborosi Melania Lupu. Nu vă speriați, e prietenul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-l vezi pe Șerbănică făcând balet..." Se uită la Dascălu." Ce gusturi fistichii poate să aibă, e nemaipomenit!" Miga abia mai răsufla. Atinse într-o piruetă urechea motanului care sări pe bufet, dând jos un maldăr de farfurii. Dascălu țâșni de pe scaun urlând. ― A! Descărcă arma în direcția cotoiului fără să-l nimerească. Gloanțele se isprăviseră și cârnul scoase din buzunar alt încărcător. ― Gata! interveni Scarlat, luîndu-i de umeri. Ne-am distrat destul. Șerbănică Miga se prăbuși moale pe lângă perete
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică nu-și ridica privirea din covor. Lacrimile i se uscaseră lăsând dâre mate, lipicioase." Un laș! Un laș de când îl știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă lângă bufet și atinse superstițioasă crucifixul. * " Ce se întîmplă cu Florence! Vreau să știu ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cap: ― Mă mulțumesc cu romul. Șoferul duse ceașca la gură încercînd să-și stăpânească tremurul mâinilor. Își simțea spinarea vibrând ca un arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre privitori, avertizat și pregătit cumva de celelalte săli ale muzeului. Pe pereții tapetați cu brocart greu, albastru-electric, păsări uriașe brodate în aur, argint și purpură păreau să fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o lumină caldă, uleioasă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce e vorba, nu cunoștea pânzele, nu le întîlnise în nici un catalog, un lucru însă i se părea cert: aici se aflau piesele cele mai de seamă ale muzeului. Întinse mâinile tremurânde spre tabloul lui Goya. Un glas aspru, amenințător, țâșni pe neașteptate în spatele lui: ― Sus mîinile! * Arma alunecă de pe genunchiul lui Scarlat căzând cu zgomot. Melania Lupu tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]