8,709 matches
-
dureros de dulce” din somul eminescian, luat ca model: „În urmă,/ lac, pădure, castel și castelani/ s-au risipit sub ani, doar fata cu scrisoarea/ în amintiri plutesc,/ pe aripi de visare/ sub umbrele-nserării/ ca doi luceferi triști/ la țărmurile mării...” (Îndrăgostita) Așteptarea iubitului trezește natura și ființa iubitei la viața autentică: „Așteptând să vii/ îmi cântă în sânge mii de ciocârlii/ lucrurile din casă parcă sunt vii -/ Au suflet și cântă toate/ bucuriile inimii înturnate...” (Ferestre deschise...) Ca și
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
seri Am fost nebun să te iubesc. Și-atâtea seri de farmec pline Au fost de-atunci,dar s-au sfârlit. Azi plâng și tei-n seri senine Când pe sub ei pășesc spășit Și gându-mi zboară către tine. Spre țărmul tău străin de mare Grăbită pleci. Mi-ai rupt din cer Râzând cea mai frumoasă floare Și-n urm-atâtea vise pier Cu-a ta iubire-nșelătoare. Emil Șușnea Iunie 2015 Referință Bibliografică: Ce mult visam / Emil Șușnea : Confluențe Literare, ISSN
CE MULT VISAM de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379557_a_380886]
-
Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am iubit din totdeauna Noaptea, stelele și luna. Umbra teiului și floarea, Vara, codrul și răcoarea. Cântul de privighetoare Și copii zburdând la soare. Ceasul blând al înserării Petrecut la țărmul mării Și potecile de munte. Stânci, pârae-nvolburate, Gânduri calde și curate, Cerbul cel cu ramuri multe, (Nu trofeul, el în viață). Soarele de dimineață, Pe omul blând și iubitor, Doina,cântece de dor, Ploaia care dă bucate, Flori și păsările
AM IUBIT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379555_a_380884]
-
Tocmai când e luna nouă Ciupim coardă de teorba . Te-nțeleg atunci de ce Îmi pătrunzi în mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele Molcoma, îmbietoare. Noapte bună , noapte albă, Adună-ți stelele și pleacă Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Citește mai mult Noapte bună, noapte albăTe-aduni din hăuri,noapteși strângi forfota din jur!Te strecori că o stafieși-mi spargi cu vicleniePaharu` plin cu-azur.Și te-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-ncumetăm la vorbă,Și prin semne-amândouăTocmai când e luna nouăCiupim coardă de teorba .Te-nțeleg atunci de ceîmi pătrunzi în mădulareCa un duh vrăjit de ieleîn alcovul cu danteleMolcomă, îmbietoare.Noapte bună , noapte albă,Adună-ți stelele și pleacăSpre alt țărm,spre alt popasCăci soarele de prinde glasCu raze calde te-mbracă.... XIII. IUBIREA, O-MPĂRȚIM LA DOI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. Noaptea cu penel de pâsla, Doar speranțe-mi zugrăvise. Ca să trec
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
în mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note umile, gingașe, ar vrea să domine tot trupul și sufletul prins în calote. Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune... pe țărm, albatroșii-s uciși sistematic. Azi, marea își plânge-n adâncuri necazul, copiii uciși de cruzimea stăpână, spre cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul să-ntindă o mână. Referință Bibliografică: CÂNTARE PRIBEAGĂ / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri, doar Alfa- Omega.../ și Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au.../ La țărmul doririi să-i poarte mai lesne,.../ Cometa se face când Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău, 1992) Lacrimile Suferințelor sunt izvorul haric ce brodează pe veșmântul sufletului creștin taina suferinței și a bucuriei Neamului în
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > APOCALIPSĂ Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului APOCALIPSĂ Se-ndreaptă spre țărmuri ce nu au destin Corăbii purtate, hai-hui, de furtună Prin ape-nnegrite ce-n ele adună Doar resturi macabre din jalnic festin. Timonele-s rupte și n-au timonier, Iar punțile-s goale, lipsesc mateloții, În față, la proră, comandă netoții
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
Jurnal cu și fără Nae Ionescu. Ed. Vremea, București, 2015, p. 46) „Am fost pe hellespontice ținuturi/ eu, poate, Daphnis, tu suava Chloe,/ sau Hero tu, eu Leandru, smulși în voie/ de ale mării dorice săruturi...// Dar ce ne pasă țărmul încotro e,/ când nu avem sfârșituri și începuturi?/ Ca timpul curgem dincolo de luturi...// Tu, veșnic harfă, pururea eu strună,/ eu treaptă, tu covor ce-o veșmântează,/ tu, floare neculeasă de furtună,/ iar eu tulpina ta precum o rază,/ tu ramura
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
lacrimi sărutul tău se-așază, Toți prinții din povești în umbre se ascund, Miresele iubirii, prin flori de crini valsează, În zări, fluturi de rouă se-aud din zori venind. Cu valuri purpurii, prin cercuri nevăzute, Destinele iubirii întind spre țărmuri brațe, Lăstare de lumină prind crengile căzute, Căci marea fără tine e-un cer fără speranțe. Eu te iubesc cu infinitul dăltuit în mine, Vei fi castelul veșnic cu punțile de fum. Ca un luceafăr tandru voi alerga spre tine
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POEMUL HIERATIC IV-ȚĂRMUL BLÂND Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Poemul Hieratic IV de David Sofianis reeditare 18.10.2015 A.D. Țărmul blând Înbujorată de atâta frică sfântă copila stă pe vârfuri să nu cadă întemnițate-s filele de apă blândă în colivia gândurilor ca să vadă Pe undeva pe la apusul iernii un corăbier cu fața ca de stâncă împlântă Arca lemnului de
POEMUL HIERATIC IV-ŢĂRMUL BLÂND de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381225_a_382554]
-
de atâta frică sfântă copila stă pe vârfuri să nu cadă întemnițate-s filele de apă blândă în colivia gândurilor ca să vadă Pe undeva pe la apusul iernii un corăbier cu fața ca de stâncă împlântă Arca lemnului de plută în Țărmul Sfânt al ancorei ce plânge Chiar dacă urma lamurită-n lacrimi se pierde lin ca o nalucă într-un târziu de jar și de cucută o nebunie ca din cer strămută Întreaga față a iernii bătrâncioasă a înflorit odată cu venirea apusului de
POEMUL HIERATIC IV-ŢĂRMUL BLÂND de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381225_a_382554]
-
tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la marginea lumii Ce-ntinzându-și năvodul, uneori fără rost, Se gândea filosofic că bogați sunt doar unii Și că lumea-i croită
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > CERȘIND IUBIRE Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Știu de ce, lămpile de noapte, s-au aprins și orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela către tine, cu
CERȘIND IUBIRE de COSTI POP în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381424_a_382753]
-
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' - IMPRESII DE CITITOR, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017. Pe internet, poeții noștri domină oceanul virtual hotărnicit între țărmurile limbii române, observă cel ce s-a născut în spațiul carpato-danubiano-pontic. Prozatorii au și ei culoarele lor de navigare, dar mereu sub rezerva discriminării, în raport cu poeții. În era vehiculului Google, contemplatorii nu mai au timp să urmărească parcursul lung al
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
de aceea s-au înmulțit poeții! Ba nu! Știm (de la Alecsandri încoace) că la români poeții nu se înmulțesc, ci se nasc necondiționat ca poeți: “Românul s-a ... Citește mai mult Pe internet, poeții noștri domină oceanul virtual hotărnicit între țărmurile limbii române, observă cel ce s-a născut în spațiul carpato-danubiano-pontic. Prozatorii au și ei culoarele lor de navigare, dar mereu sub rezerva discriminării, în raport cu poeții. În era vehiculului Google, contemplatorii nu mai au timp să urmărească parcursul lung al
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
calea, cătând mirosuri prielnice... Ajunși spre capătul banchizei, cei trei se opresc. Din loc în loc, petece de gheață desenează pe liniștitul albastru al apei broderii albe, devenite surii cu cât depărtarea crește. În dreapta, mult mai aproape, brunul dungii ce-ntruchipează țărmul... Țărmul?! Poate însăși salvarea?! Cu-ngăduință mintea îi întinde ursoaicei momeală: vreo focă ranită... vreun pui rătăcit... ceva lichieni și mușchi... chiar și-o tufă uscată... Scăpată de mrejele visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-apuce spre gheața și
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
cătând mirosuri prielnice... Ajunși spre capătul banchizei, cei trei se opresc. Din loc în loc, petece de gheață desenează pe liniștitul albastru al apei broderii albe, devenite surii cu cât depărtarea crește. În dreapta, mult mai aproape, brunul dungii ce-ntruchipează țărmul... Țărmul?! Poate însăși salvarea?! Cu-ngăduință mintea îi întinde ursoaicei momeală: vreo focă ranită... vreun pui rătăcit... ceva lichieni și mușchi... chiar și-o tufă uscată... Scăpată de mrejele visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-apuce spre gheața și frigul
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
îi întinde ursoaicei momeală: vreo focă ranită... vreun pui rătăcit... ceva lichieni și mușchi... chiar și-o tufă uscată... Scăpată de mrejele visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-apuce spre gheața și frigul lui miazănoapte și se-ndreaptă spre țărm! Se-avântă în apă înadins lopătând mai vârtos. Se face distanță între ea și marginea banchizei, nu glumă. Opriți din giumbușlucuri, puii se-agită în urmă. Nu le vine a crede că mama, da, ea, merge pe apă și-i
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Glasul aspru, poruncitor al dorinței de viață o mână să nu-l vadă pierit și pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai departe... Dunga brună se-ngroașă. Ăsta-i țărmul?! Puiul, simțindu-se ieșit din primejdie, i-o luase-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
avusese de-ales. Viața devenise din ce mai anevoioasă... Ziua cea lungă deja înstăpânită alunga înspre nord animalele în căutarea zăpezii, a frigului... Cum și ce mai era de vânat? Ghețarii îngustați, subțiri își luau adio, alunecând repejor către sud... Țărmul însuși, cândva cotropit de albul zăpezii, devenea secătuit de viață... Îl îneca nefireasca zăpușeală în molime și în moarte... Rubinele i-ar fi ajutat să se așeze mai spre sud, într-unul din satele cu peste o mie de suflete
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
mie de suflete, de care auziseră nu de mult. Se dădu mai aproape de fiul ei, privindu-l cu ochii înguști umeziți de iubire. Copilul adormise degrabă. Îi lua seama cu grijă. Nu voia să-l piardă. Dac-ar ajunge la țărm, ar fi rost de ceva pește, înnădind speranța de hrană... Ori poate că zăpada și gheața mai stăpâneau cu-adevărat locurile acelea, ușurându-i și ei trecerea înspre Kullusu? Ce bine-ar fi s-apuce într-acolo! Să-l afle
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ASFINȚIT Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stau și privesc soarele cum dispare, pe țărm sunt stânci și alge, cochilii părăsite, năvodul de lumină lin așternut pe mare încet scufundă astrul în străvezie criptă. O linie tremurândă s-a format în zare și fiecare val cu o mână nevăzută îmi scrie pe nisip un rând
ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381501_a_382830]
-
ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu ... VI. CLASIC ȚĂRM ELEN, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu ... VI. CLASIC ȚĂRM ELEN, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]