3,081 matches
-
și unde ceru-i mai aproape de pământ. Era suficient să ies la câmp să văd cum plugul ară, pasărea măiastră se-ntrecea pe sine, concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce. Marea albastră, calea luminoasă din fașă o urmăresc și de multe ori mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta. Se întuneca, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Mistuharu și Saito Toshimitsu, care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja într-un colț al verandei și trăgea cu arcul în dușmani. În jurul lui se înfigeau săgețile care urmăreau să îl țintească chiar pe el. Privindu-i modul înfricoșător de a lupta, nici chiar femeile, care-și pierduseră complet controlul, nu erau în stare să plece de lângă el. Nu puteau decât să zbiere. „Omul are / Doar cincizeci de ani de viață sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sară în mijlocul trăgătorilor. — Pușcași, deschideți spre lateral! Nu-i blocați pe cei din linia întâi! Soldații lui Nakagawa aveau lăncile pregătite, cu vârfurile aliniate. Cei mai mulți dintre ei își luară acum avânt și loviră în jos de pe mal, în apă. Desigur, ținteau inamicul, dar, în loc de a-și retrage lăncile și de a izbi din nou, le era mult mai simplu să le țină ridicate și să lovească, într-un efort de a împiedica dușmanii să-și înceapă urcușul pe țărm. Apriga ciocnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dinainte lăncile și așteptau comanda. De cum li se dădu ordinul de înaintare, se repeziră spre Nagakute. Lui Shonyu îi plăcea să aleagă tactici de luptă neobișnuite, chiar și în asemenea situații. Unitatea trupelor de atac primi comanda, ocoli Nagakute și ținti trupele care rămăseseră, după ce aripa stângă a clanului Tokugawa năvălise înainte. Planul consta în a ataca rapid centrul inamicului și, cât timp formațiunea de luptă a acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa Ieyasu. Planul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
interesat de ea. Paul se gândi încă o dată cât de absurd fusese să creadă despre ea că era apatică de felul ei. În realitate, Geta trebuie să fi fost o fire mândră încă din anii de școală. Și poate că țintise de la bun început mult mai departe decât ei toți. Și în plus era femeie. Dar femeie fiind și văzând cu limpezime ceea ce bărbaților le scăpa, ghicea oare emoția pe care i-o stârnise propunându-i să vină s-o vadă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pătură. Unul din organizatori a împărțit repede muniția, la început cele trei gloanțe de probă, țintele de probă erau deja puse, eu am luat pușca în mână, cu toate că cehească, era în stare destul de bună, se închidea ușor, dinadins n-am țintit mijlocul, ci linia albă dintre cercurile cinci și șase, și când mi-am lipit de umăr patul puștii, simțindu-i greutatea, m-am liniștit și nici nu mai era nevoie să fiu atent la respirație, pentru că toate au mers ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la respirație, pentru că toate au mers ca de la sine, am tras exact în momentul când am dat drumul aerului din plămâni, iar când supraveghetorii au împărțit cele douăsprezece gloanțe și țintele de probă, am văzut că nimerisem exact acolo unde țintisem, și atunci am știut că dac-aș vrea, aș putea să trag perfect, și atunci s-au pus țintele pentru concurs, și atunci am rămas mirat, pentru că nu mai văzusem niciodată astfel de ținte, nu erau ca țintele simple, obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aflau în partea stângă, în dreptul inimii, și atunci mi-a venit în minte mulajul din material plastic al inimii, de-acolo, din dulap, zecele era tot acolo, sus, între cele două vene, cea roșie și cea albastră, și atunci, în timp ce ținteam, aveam în continuare în fața ochilor mulajul, și degeaba am încercat să țintesc la limita cercului șase, că tot numai cele două orificii le vedeam, cel roșu și cel albastru, și era de parcă cele două orificii ar fi fost ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
minte mulajul din material plastic al inimii, de-acolo, din dulap, zecele era tot acolo, sus, între cele două vene, cea roșie și cea albastră, și atunci, în timp ce ținteam, aveam în continuare în fața ochilor mulajul, și degeaba am încercat să țintesc la limita cercului șase, că tot numai cele două orificii le vedeam, cel roșu și cel albastru, și era de parcă cele două orificii ar fi fost ochii lui Vasököl, și atunci, când am apăsat prima oară pe trăgaci, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la ochi stropitoarea agățată de un cui din zidul garajului, eu am ridicat pistolul, însă nu l-am îndreptat spre stropitoare, ci spre una din statuile albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre stropitoare, ci spre una din statuile albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea s-o țintesc, pentru că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea s-o țintesc, pentru că nu se îndreaptă arma spre o ființă umană decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea s-o țintesc, pentru că nu se îndreaptă arma spre o ființă umană decât dacă avem de gând s-o ucidem, iar eu am vrut să-i spun că asta e doar o statuie, dar până la urmă, fără o vorbă, mi-am mișcat brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar o statuie, dar până la urmă, fără o vorbă, mi-am mișcat brațul, îndreptând țeava pistolului spre stropitoare, bunicul s-a dat la o parte, spunându-mi să las arma în jos, apoi să ridic din nou brațul și să țintesc, după care nu mi-a mai spus nimic, îmi făcea doar semne, sus-jos, sus-jos, arma era destul de grea și trebuia ținută cu totul altfel decât o armă cu aer comprimat, dar în cele din urmă am reușit să țintesc destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să țintesc, după care nu mi-a mai spus nimic, îmi făcea doar semne, sus-jos, sus-jos, arma era destul de grea și trebuia ținută cu totul altfel decât o armă cu aer comprimat, dar în cele din urmă am reușit să țintesc destul de bine, de vreo două ori am și apăsat pe trăgaci, dând în aceeași clipă drumul aerului din plămâni, așa cum învățasem la instrucție, și știam că, dac-ar fi fost încărcată, aș fi făcut stropitoarea praf și pulbere. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci am văzut, acolo sus, pe zid, o mâță mare și neagră, și atunci am știut care ne e ținta, pe cine-o să vânăm, îmi simțeam mâna încleștându-se pe armă, am vrut s-o ridic și să țintesc, dar bunicul m-a apucat de umeri, șoptindu-mi să mai așteptăm, și atunci mâța a plonjat și, cu coada ridicată și picioarele rigide, a făcut câțiva pași prin iarbă, s-a oprit de vreo două ori, și-a arcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ba chiar s-a și uitat spre noi o dată, dar ori nu ne-a văzut, ori ne-a luat în seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs pe trăgaci, și atunci bunicul a rostit, acum, și atunci am apăsat pe trăgaci, iar mâța în aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și atunci am lăsat arma-n jos, dar bubuitura mai stăruia printre zidurile de piatră ale grădinii, și atunci bunicul m-a luat din nou pe după umeri, spunându-mi că a fost o lovitură frumoasă, să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a unversului cultural. Conversațiile în societate, excursii și în varii înprejurări reclamă , mai degrabă o cunoaștere a creațiilor literare, alături de cele științifice: filosofice, fizice, mecanice etc. Astăzi, Apusul este, pe drept cuvânt, considerat portstindardul civilizației și toată lumea , dornică de progres, țintește, caută să afle noile descoperiri, realizări al acestei părți a lumii. Există un ‘’target’’. Dar a fost o vreme când apusul Europei zăcea în întunericul Evului Mrdiu. La ieșirea din dogmatismul acelor secole de după sfârșitul Antichității a contribuit și o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]