3,329 matches
-
la fiecare zece secunde, apoi din ce În ce mai repede, pe măsură ce vasul prindea viteză. Pasagerii țineau de ghem cât puteau de mult, menținând legătura cu fețele de pe mal, care dispăreau. Dar În cele din urmă, unul câte unul, ghemele se terminau. Firele de ață se eliberau, luate de vânt. Din două locuri diferite de pe puntea Giuliei, Lefty și Desdemona - și acum, În sfârșit, pot s-o spun: bunicii mei - priveau covorul Înaripat Îndepărtându-se. Desdemona ședea Între două tuburi de aer care arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și ia rămas-bun. În șenal, sirena de ceață se auzi din nou, iar vasul coti spre vest și prinse și mai multă viteză. Fuste tiroleze, basmale și sacouri fluturau În briză. Câteva pălării zburară de pe capete, stârnind țipete și râsete. Ațele atârnau pe cer ca un năvod abia vizibil. Oamenii l-au privit cât au putut de mult. Desdemona a fost printre primii care au coborât sub punte. Lefty a mai zăbovit sus Încă o jumătate de oră. Și asta făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se odihnească. Îi place să fie proaspăt dimineața. ― Asta-i bine. Bine. Amândoi deodată, Își puseră pălăriile pe cap și plecară. Și așa ajungem la săptămânile premergătoare serbării de absolvire. La Desdemona, care coase o vestă palikari, brodând-o cu ață roșie, albă și albastră. La Lefty, care pleacă de la lucru Într-o seară de vineri și traversează strada Miller ca să fie plătit din mașina blindată. Și iar la Lefty, În seara serbării, care ia tramvaiul până În Piața Cadillac și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai cingătoare, nu, Callie?“) sau fiind aruncat fără temei În gropi cu șerpi, fără vreo explicație textuală. Dar preferatul nostru era minotaurul... ...Pe ecran apare un actor cu o perucă strâmbă. ― Ăsta-i Tezeu, explică Milton. Are un ghem de ață pe care i l-a dat prietena lui, Înțelegi? Și-l folosește ca să găsească ieșirea din labirint. Acum Tezeu intră În labirint. Torța lui luminează pereții de piatră făcuți din carton. În drumul lui sunt oase și cranii. Pe imitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu picioarele goale, s-a uitat În jos. Dar apoi a părut să treacă peste asta. Tot drumul pe hol, până când infirmierii i-au spus să se oprească, m-a ținut de mână. Ca și cum ar fi fost o bucată de ață din Pireu. ― Nu puteți intra, domnișoară, i-au spus infirmierii. Trebuie să așteptați aici. Și așa a făcut. Dar tot nu mi-a dat drumul la mână. Cel puțin nu Încă. Targa a fost Împinsă pe coridor și brațul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un fel de grajduri abandonate, la etaj cu depozite de fin, și urcam acolo pe o scară... îmi luam cărțile mele, cele mai multe SF, și citeam acolo, în fân, privind cum se cațără pe mine păianjenii sferici pe picioroange subțiri ca ața... Mă sileam să mă gândesc la Sanda, însă - lucru care mi s-a întîmplat apoi atât de des, oricât de mult aș fi iubit o fată sau alta - mi-am dat seama, contrariat, că nu-mi mai aminteam deloc figura
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-mi ciuruise de zeci de ori fundul cu baterii de penicilină și streptomicină pentru orice strănut, și care încă nu se obișnuise cu numele mamei: tot doamna Cărtănescu îi zicea... Nu mai țin minte decât că numele doctoriței, cusut cu ață pe buzunarul halatului alb, a făcut atunci asupra mea o impresie cât se poate de neplăcută: era viu, se mișca încoace și-ncolo pe pieptul ei ca un fel de șerpișori înfometați... Mi s-a făcut rău deodată, iar remediul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mată. Camera lui Jerry se afla la etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea de viață. Scrisese titlul de mînă pe fiecare exemplar, cu cariocă albastră și litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simți ca bolnav, ca doborât de ele ca de un prea-plin... Apăsat de o imensă tristețe, ca o ruptură cu ființa ta, cu iuțeala gândului, întâmplările, multe triste și amare, începură să se înșire cap la cap, ca mărgelele pe ață, purtându-l prin anii aceia de demult... Cum să uiți ziua aceea de Mai, când Vasilica, ca o rază de soare a pătruns în casa cu nr. 3 din str. Cetinei... umplând-o de lumină... și, cum să uiți ziua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sănătos, de la mine nu a ieșit nimic În legătură cu procesul. Nicu și Horia sunt În viață și vă urez tot binele.” Cos petecul În vatelina din umărul stâng, după ce o desfăcusem În straturi Între care așez pânza mea, o fixez cu ață, recos la loc haina. Nu se simțea și nu se vedea nimic suspect. Paule, aci ai scrisoarea. Când ajungi acasă, desfaci umerii, că-i În ei, o rescrii și o trimiți ca pe o carte poștală sau orice scrisoare, pe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
boltite, provocatoare, de pe ușoara încrețire a slipurilor între pulpe, de pe fesele cumva candide, de puștoaice. Concursul a durat mult, vreo două ore, căci fiecare probă era urmată de muzică și dans. Mai întîi le-au legat de mijloc cu o ață câte o lingură, cu care trebuiau să-m-pingă pe podea un ghemotoc de hârtie. Apoi le-au pus să vină în mers cât mai grațios dintr-un punct îndepărtat al terenului, în timp ce un "membru al juriului", chircit, privea printre picioarele lor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în jurul paharelor goale. La câteva mese erau așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru Nina și pentru el o bere. Nina scosese o cutie cu un cărăbuș de picioarele căruia legase o ață roșie. Se amuzau amândoi de încercările cărăbușului de a zbura și mai sus, așa legat cum era de picioarele de dinapoi. Nina îl arunca în aer, silindu-l să încerce să zboare sus, cât mai sus, și să atingă tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
decât că dacă, din cine știe ce cauze inexplicabile, Eva și-a pierdut toți dinții, o să urmeze o cheltuială al dracului de mare. N-o să mai termin niciodată cu ea. Are mania de a curăța lucruri și de a lipi bucăți de ață dentară în interiorul scaunului de toaletă. Habar n-ai de câte ori m-am temut că am făcut viermi. Inspectorul Flint oftă. Indiferent ce succes înregistrase sergentul Yates cu dinții, era clar că lui îi scăpa. Așa că trecu la alte probleme. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
turnător, care cu acesti judecători comândați politic m-au condamnat. Vom face recurs, daca pierdem la recurs la Curtea Drepturilor Omului și noi muncitorii avem drepturi. Înainte era mai bine. PREȘEDINTELE: Și administratorul, tot securist, ce zice că e de ață. Ne-a lucrat. El cu banii și noi cu închisoarea și dăm bani. Nu e dreptate. El ne-a îndemnat, tot spunea că știe legea, e legal, să îi mărim leafa că el muncește, se sacrifică. Un ticălos. Ăștia s-
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cu toate că nu mă bătea, ci, dimpotrivă, mă lua în brațe și se apropia și el cu mine de ferestruica rotundă. Un cap mare de tot, un cap mai mic și unul și mai mic (capul de carton, cu cozi de ață cafenie, al lui Zizi, păpușa mea - căci îmi plăcea s-o ascult la difuzor pe Zizi Șerban), trei capete, șase ochi rotunzi se înghesuiau să privească stelele. Apoi coboram în hrubele noastre. Foarte, foarte rar ieșeam din casă. Nu aveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpușile de toate mărimile, îmbrăcate în bucăți grosolane de pânză. Cele mai multe erau de cârpă, doar cu capetele dintr-un fel de ipsos care se ciobea foarte repede și cu părul de ață neagră, galbenă sau cafenie. Erau totuși și păpuși de cauciuc, înfățișînd niște negrese cârlionțate. Erau căluți albi, cu șa de pânză lăcuită, roșie ca flacăra, urși galbeni și cafenii, păsări mecanice de tablă. Mereu se aflau pe tejghea cinci-șase jucării
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru ,că învățasem să refac dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata ținîndu-se de mână, stilizați frumos, fluturele. Mereu ieșeam plângând de la Scufița roșie. Puțin mai sus, pe Mihai Bravu, se afla
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
refac dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata ținîndu-se de mână, stilizați frumos, fluturele. Mereu ieșeam plângând de la Scufița roșie. Puțin mai sus, pe Mihai Bravu, se afla un mare Ferometal de unde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acum vreo doi ani. Treceam pe Magheru, prin dreptul restaurantului Grădinița, când mă oprește o femeie cât un cal, cu vulpile pe ea grămadă, cu o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind tandre din ochii depărtați, fruntea bombată. Păcat că-și vopsise în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe. Ni se ridica acum în față un om jupuit, mai trist decât moartea. Carmina ceru sângele, și pe trupul acela musculos se împletiră frânghiile și ațele roșii și vinete ale venelor, arterelor, capilarelor, iar sala începu să vibreze surd de zgomotul puternic al inimii. Puia ceru nervii și simțurile, și omul își deschise ochii, ochii albaștri. Pe carnea încă vizibilă îi șerpuiră nervii gălbui, în tecile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea, iar acum o abandonasem ca o mamă vitregă, care își oropsește copilul. Am strîns-o la piept și m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de amețită și apăsată de un rău interior, încît nu mi-am dat seama decât a doua zi de ticăloșia pe care-o făcusem. Dar atunci am plâns degeaba. Cu mâinile îndoite la spate și legate cu un fir de ață, Zizi stătea în fața noastră, dreaptă, sprijinită de zid. Toate ne strâmbam la ea și întindeam ghearele s-o zgâriem. Posacă, Garoafa ne-a poruncit să rostim învinuirile. La fiecare învinuire, focul răbufnea violent, iar Zizi parcă se chircea, cu părul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se aprinse și ea si se rupse, iar păpușa se prăbuși peste rug, unde arse multă vreme, până se prefăcu într-un vălătuc de cenușă. Doar capul i se înnegrise și rămăsese ca o bilă murdară în mijlocul flăcărilor. Părul de ață i se carbonizase de mult. Deodată, ca și cum s-ar fi trântit cu putere o ușă, cele două focuri bufniră într-o explozie de scântei și se stinseră. Nici măcar jarul nu mai ardea. Totul era cenușă și fum. Sala dărăpănată se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la pipăit sub pernă. Ardeam toată, în capul meu era un vârtej, simțurile mi se întorseseră înăuntru. M-am sucit și m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]