13,876 matches
-
faptul că dispunea fără opreliști de și mai mulți bani de cheltuială decât Înainte Îl satisfăcea pe deplin. Nu se știe ce anume l-a determinat să-și schimbe opțiunile În materie de studii, dar, Într-o bună zi, a abandonat dreptul și s-a Înscris, la ce crezi? la facultatea de istorie, nici mai mult, nici mai puțin. Nu doar s-a Înscris, ci a și urmat cu destulă conștiinciozitate cursurile. E adevărat, n-a fost un student eminent; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
relații mai mult decât distante. Această Întâmplare măruntă avea să fie preludiul unui șir de evenimente incredibile, al căror ecou, Încă, nu s-a stins cu totul. Nu va ști nimeni, niciodată, ce a determinat-o pe bătrâna doamnă să abandoneze solitudinea severă În care se claustrase timp de trei decenii și să accepte apropierea unor străini de acele locuri și, mai cu seamă, de ea Însăși. Fapt este că În vara anului următor, În iulie 1946, Noel (fost Nicolae) Corbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o În colaborare cu soțul său, Antoine Captier, carte publicată În 1985 și reeditată zece ani mai târziu. De ce m-am oprit la ea, e ușor de ghicit: numele autoarei Îmi suna al naibii de cunoscut, chit că, Între timp, personal, Îl abandonasem deja În două rânduri. Trebuie să-ți spun că, după vizita din 1968 În Franța a bunicului și, mai ales, după moartea fratelui său, survenita În același an, legăturile de familie au fost ca și inexistente. Adică, ce mai „ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
superficialitate, comisesem o eroare de strategie a căutării. Mă dusesem Întins la numele care Începeau cu litera Z, iar apoi luasem la rând toate prenumele bărbaților din subterană. Printre ele nu se găsea nici un fel de Zoran. Inspirația de a abandona onomastica În favoarea studiului fizionomiilor s-a dovedit a fi salutară. Poză cu poză, am parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit, În fine, pe nesuferitul de Redford Charles, căruia, aveam să aflu ulterior, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rând. În al doilea: experimentul durează de câteva mii de ani. De-ai noștri, tereștri, e drept, dar ceva-ceva probabil că Înseamnă și pentru ei. Dacă rezultatele de etapă n-ar fi corespuns așteptărilor, firesc era ca proiectul să fie abandonat până acum, ceea ce nu e cazul. Nu, după părerea mea, logica lui Zoran este corectă. În acest punct, cel puțin... - S-ar putea să ai dreptate, nu știu, n-am privit chestiunea din acest unghi... Mergem mai departe. El ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era tot mai des muncit de gândul că greșise alegând să-și abandoneze cariera academică În favoarea ralierii la o cauză asupra căreia se trezea punându-și din ce În ce mai multe Întrebări. Nu mergea până la a-i nega necesitatea și importanța, Însă ceva Îl oprea să mai creadă În ea cu aceeași putere. „Postura de salvator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mine (n-am vânat niciodată, am oroare de sânge și de ideea de ucidere a oricărei ființe vii) trăia clipa fremătătoare a victoriei. N-am idee ce mă propulsa către ea, cine Îmi teleghida mâna să Închidă copertele unui catalog, abandonând setul de documente pe care logica Îl recomanda drept cel mai probabil depozitar al actului pe care speram să-l găsesc și o Îndrepta către altul, nesemnificativ și anodin, pentru ca acolo, tocmai acolo, să aflu ceea ce căutam de luni, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aveau la capătul dinspre coridorul principal câte o inscripție de identificare - profund inutilă din punctul meu de vedere. Nu cu cifre, ci cu litere de la A la G, tipărite pe cartoane mari și așezate la loc vizibil. Pentru că În subconștient abandonasem deja probabil orice speranță de a descoperi, fie și Întâmplător, ceea ce căutam, am luat de la locul lor câteva dosare și am Început să le răsfoiesc. Eram curios ce puteau conține atât de important și de secret Încât să-și merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și Între U și X. Vezi vreo logică aici ? Eu n-am reușit să descopăr vreuna și știi cum e: când dintr-un motiv sau altul nu vezi ceva, ești tentat să conchizi că acel ceva nu există. Drept care, am abandonat căutările În această direcție, aruncându-mă fără parașută În altele. Iar de aici a Început nebunia. Mi-am adus aminte că, În toate cele trei variante care apar În lucrările lui Henry Lincoln, unul dintre autorii celebrului Holy Blood and
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimic, știam și eu asta. Din perspectiva rezultatului, cel puțin. Numai că remarca mea privind utilizarea calculatorului viza altă țintă. Vroiam să știu dacă Eveline Își păstrase capul pe umeri și acționase profesionist ori se lăsase copleșită de mirajul comorii, abandonându-se Într-o căutare irațională și dezlânată. Nu era cazul. Atunci, de ce insistase totuși să joace pe terenul geometriei, deși, după primele Încercări, ar fi trebuit să-și dea seama că drumul ales nu duce nicăieri, atât timp cât fiecare dintre rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel Mare, Stăreția Sionului, templieri, catari și tot neamul lor. Mă ajutau câteodată să-mi amintesc anumite detalii din povestirea profesorului Adam care mi se estompaseră În memorie. De multe ori Însă, documentarea reprezenta doar un pretext pentru a mă abandona fără remușcări frecventării gratuite, din pură plăcere, a paginilor respective. N-aș spune că devenisem dependent de aceste lecturi; fapt este Însă că și după Încheierea romanului, căutările pe Google au continuat, zestrea mea de cunoștințe În materie de enigme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea să plutească în aer. — Socot că nu mi-o veți lua în nume de rău - începu Barzovie-Vodă cu ochii în pământ - dacă voi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a șoarecele și pisica cu interlocutorul său. Și nu era mai normal și mai practic să-i aduci pe nefericiții ăia în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și zâmbetul ironic. Sper că nu mă consideri atât de tâmpit încât să cred că organizația pune în pericol viețile a șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să nu te influențeze în clipa când le vei hotărî soarta. Nicicând nu-l va putea considera dușman pe Pino Ferrara, nici măcar un simplu ostatic în schimbul vieții căruia să obțină ceva - iar dacă până la urmă ar fi obligat să-l abandoneze în mijlocul deșertului, vocea și cuvintele lui i-ar răsuna în urechi toată viața. Când te înfrunți cu un om cu o sabie în mână, nu trebuie să-l privești în ochi decât ca să vezi care-i va fi următoarea mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nené Dupré scutură de câteva ori din cap cu un gest de profund pesimism. — Adevărul e că ești mult mai tâmpit decât pari... - murmură. Nu ți-a trecut prin cap că m-aș fi putut înțelege cu Fawcett să te abandonez într-un loc unde nu te-ar fi găsit nimeni nici peste ani de zile? — Sigur că mi-a trecut prin cap - recunoscu ziaristul. E primul lucru la care m-am gândit... — Și atunci? Nu ai față de asasin. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Aisha. Tu ești șeful familiei și întotdeauna ți-am respectat hotărârile, dar fratele tău are dreptate, și să lași aici toți banii ăștia n-ar ajuta pe nimeni... Sunt mânjiți de sânge. — Dacă toți banii mânjiți de sânge s-ar abandona în deșert, n-am mai vedea deloc nisipul... - spuse buna femeie, zâmbind ușor. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face ca să-i „spălăm“ nu e ceea ce face tatăl lui Pino Ferrara, ci să-i folosim bine. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Milosevic reacționă după mult timp. Rămăsese întins pe jos, ținând strâns plosca, orbit de praful pe care-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă după el. Culcat pe pământul negricios și bătătorit și sprijinindu-se de una din nenumăratele roci ce păreau că fuseseră împrăștiate pe acea întindere din capriciul unui uriaș semănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acele pietre e identică cu următoarea și fusese pusă acolo mai degrabă ca să-l încurce pe călător decât să-l ajute să se orienteze. Rămase acolo ca o piatră între atâtea alte pietre, cu speranța că sufletul celor ce-l abandonaseră se va înmuia. Rămase acolo mai bine de o oră. Dar totul era de prisos; și în cel mai adânc ungher al ființei sale știa că până și piatra de care se sprijinea ar putea ajunge să fie mai umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane ale lui Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-un gest, o lume care avea timpul. Sună la ușă. Iar. Înnebunesc. Du-te tu și vezi, cine e. — Eu sînt, vecina de jos. — Bună ziua, vreți să vorbiți cu soția mea? Vino că a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochii. În cameră e liniște deplină. Pe masă au rămas cîteva farfurii cu resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avansau ei. În timpuri de dictatură este nevoie să recurgi la instinct. Da, trebuie să ne păstrăm integritatea instinctului pentru că doar așa reușim, să ne punem În mișcare violența cînd ne este primejduit echilibrul vital - e singura salvare cînd rațiunea abandonează lupta dîndu-și seama că a devenit inutilă. După teoriile astea ar Însemna că ghilotina și lagărele de exterminare să fie mereu reactualizate. Nu, prefer o pasivitate absolută, mi se pare oricum mai pașnică. Și apoi am impresia că uiți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și pentru tot și ei acceptaseră fără revoltă, era sigur că așa va continua veșnic. Ieri Benedetto vorbise despre Aldrovandi, despre plonjarea în apele oceanului ca un exercițiu de stil. Cuvinte goale, pe care el le luase în serios. Benedetto abandonase visele lor pentru două picioare lungi de fată. Beppo începuse să râdă isteric, un râs învecinat cu hohotul de plâns. În tipografie totul era bine ordonat de mâna lui Benedetto. Numai hainele tinerilor dispăruți atârnau ca niște drapele de doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nabokov, E. Zameatin, N. Berberova, îi răspunde printr-o operă de introspecție care își construiește discursul pe infinitezimalele percepției, simțirii și gândirii individului. În acest discurs, recluziunea dialogală cu sine străbate mai multe etape, situate între visarea căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă și delirul lucid al cocainomanului Maslennikov, izolat într-un spațiu necunoscut lui, dar propice marilor întrebări: ce caut eu aici? Cine sunt eu? Vocea „din subterană“ care, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încercase să o ascundă îngrămădind bolovani și câțiva bușteni la intrare. Nu se mai ostenise însă să scoată și șinele ori poate nu mai apucase?... Miner cu experiență, Crișan înțelese imediat peste ce dăduse. Găsise o veche mină de aur, abandonată cu multă vreme în urmă. Taică-său îi povestise în copilărie despre lucrurile astea, iar prin părțile lor circulau legende cum că, de mult, înainte de război, mai mulți prospectori umblaseră pe acolo scormonind măruntaiele muntelui în căutarea metalului prețios. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare, iar pe jos se vedeau resturi de rocă spartă. Cel ce le deschisese nu găsise filonul căutat și le abandonase, încercând apoi în altă parte. Se apropie de ultima galerie, cea în care intrau șinele. Privi cu atenție în interiorul tunelului. La o primă vedere, pereții și tavanul păreau stabili, așa încât intră înăuntru. Înainta cu atenție examinând stânca, căutând fisuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]