3,115 matches
-
care ne venea ca turnet nouă, celor care supraviețuiserăm „anilor întunecați“, cum era numită, pe ocolite, vremea domniei național-socialiste; ne ajuta să adoptăm poze tragice. Te vedeai, în funcție de cât de tulbure îți era starea, ori la o răspântie, ori în fața abisului. Într-o poziție la fel de precară trebuia să se afle și omenirea întreagă. Pentru starea de spirit finală, poetul Benn și filosoful Heidegger livrau citatele potrivite. Restul îl rezolva moartea atomică, temeinic experimentată și care ne aștepta cât de curând. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care tocmai de aceea respira prin scurte semnale și lăsa să se recunoască ceva încă nearticulat, ceva care nu voia, încă nu voia să iasă la lumină. Scriind sau desenând, punând la bătaie toate trucurile care-mi erau accesibile, evitam abisurile evidente, le ocoleam în pas de dans, nu-mi era niciodată greu să fug din calea lor și îmi însușeam materiale care celebrau încremenirea: proză care, alimentată de Kafka, suferea de subnutriție; scene de teatru în care limba se îndrăgostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primejdia pe care acesta îl conține, cînd voința e pe cale de a dispărea odată cu eul, acesta explodează în mii de fărîme care se iubesc și se contrazic una pe cealaltă. Cînd tînăr, cînd matur, gîndind la trupul meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e groaznic!” Are dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor, Isus mă alină atunci când mi-e dor, Pe frunte-mi coboară cunună de vis Și gându-mi ridică spre zări din abis. De când Îl cunosc privesc des în mine, Atunci când mi-e greu colind zări senine, Speranța mă urcă, nu cad la pământ, Ascult și mi-e bine, rămân în Cuvânt. Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig, Am clipe
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez În abisul celor fără drept de cavou tipizat, cel care a mai găsit cîte ceva de salvat, cît de mic, prin prozele mele, a fost Ioan Bogdan Lefter. Alegîndu-se astfel, nevinovat, cu gratitudinea mea pe veci. În fața lui Îmi voi scoate pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pui de-o parte pe Shakespeare și Ionescu, poți constata uneori că dramaturgia din toate timpurile nu poate egala proza fiindcă nu operează decît cu un singur mijloc de transport ideatic, dialogul. Stărilor induse de scenă, chiar intense, le lipsește abisul dintr-o carte, din textul dintre replici. Poate mă Înșel. Dar cred că așa susțin și psihanaliștii care interpretează totul, scrisul, mersul, filmul, mașina de spălat, societatea, Star Treck. Teatrul. Obsesiile. Într-o zi, Freud căuta ceva nou În psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și treizeci de răniți. Între timp, lucrurile se agravează: bătăi fioroase pe stradă, Împușcături, nu se vede bine, e Întuneric, nu poți distinge prietenul de dușman. Dar cine e dușmanul? Întreaga piesă seamănă cu o nouă punere În scenă, În abis, Însă nu pare a fi neocomunism. Mai degrabă neokafkianism. Fiindcă adevărul doarme Într-o cameră rece, la subsol. Se dă foc sediilor Poliției și Ministerului de Interne. Fumul plutește deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a lăsat o liniște de acvariu prin care simțeam trecînd tot felul de fluide mentale colorate, pești Cortzar săgetînd prin aer Într-o ploaie de arabescuri circulau cu mare viteză Între scenă și noi, ceea ce ascultam era o muzică de abis, de azvîrlire-n el, muzica apelor străbătute de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin magie curată swing de o puritate cristalină, printre atacuri Jarrett alternînd cu armonii revărsate cu impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au decît păsările, și nici ele toate, trebuie găsită inițial pasărea potrivită, apoi o gîdili. Cică rîzi de te prăpădești. Adică exact cea ce nu faci după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate sughițuri și Înlăcrimări, această pentru totdeauna viitoare poetesă de o mare simțire ne spune că „a fost odată... un singur loc În care puteai să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe În memoriam Poetului A.P. 20 iulie 2011 Cântecul meu Clopot în noapte Ploaie de șoapte Strigăt de moarte Trupul meu Lanul întins Focul nestins Dor necuprins Gândul meu Zbor în abis Abur încins Inima mea Far în furtună Brațe ce-adună Cântec sub lună Sufletul meu Coardă atinsă Torță aprinsă Zare întinsă
Poemul nescris by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83276_a_84601]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma dorințele în vis Și albul tău în magică splendoare. Ne vom plimba ascunse-n adieri, Din când in când oprindu-ne pe cale Să mângâiem cu gândul primăveri Și s-o pornim pe-alei
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
Și în mod sigur, înaintea ei, Domnița. Dar despre Domnița, adică despre tine, e bine să nu vorbesc încă. Pentru că acum îi vorbește Ioanei Sandi - sau ar vrea să-i vorbească, nici măcar eu nu mai sunt sigur - despre alunecările în abisuri și bâjbâielile obositoare după sensul lucrurilor, iar ea se pierde, nu reușește să-l urmărească, se sperie, intră în panică, vrea să arate că înțelege tocmai pentru că nu înțelege nimic și se trezește vorbindu-i despre ea însăși. Convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deslușească schimbările lui, bruște aproape, de comportament, neștiind cum să le interpreteze și socotindu-le aproape femeiești schimbări de umoare. În numai câteva săptămâni se închisese cu totul în el. Atunci probabil că n-ar fi vorbit chiar nimănui despre abisurile în care aluneca și s-ar fi putut crede că nu mai bâjbâia după sensul acela al lucrurilor pe care îl căutase întotdeauna, deși mai mult ca oricând atunci ar fi vrut să afle nu numai sensul, ci și rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-i așa? că vorbele mele sunt una și privirile mele sunt alta și că prin astea din urmă sunt de partea dumneavoastră? gândind - și lăsând de o parte tot ce construise, teorii filosofice despre viață, moarte, sensul vieții, metempsihoză, abisuri și vorbindu-i despre starea ei, a bătrânei doamne, de acum, și nici măcar despre asta, doar umplând aerul, în vreme ce ea își abandonase bețișorul în poală, își ridicase palmele în dreptul pieptului, apropiindu-le una de cealaltă, mișcându-le în lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu‑ți pasă? Dar e ridicol! Trebuie să facem ceva, am zis eu, după care m‑am ridicat de pe scaun și m‑am Întrebat, ca Întotdeauna, dacă nu cumva mișcarea asta avea să producă desprinderea balconului și prăbușirea lui În abis. — Andy, stai liniștită. Omul, În mod clar, nu e un criminal. A răsfoit revista și a continuat: O fi el un punkist și‑un ciudat, dar nu e criminal. — Grozav, asta e chiar al dracului de grozav. Și acum, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu asta atât de atrăgător? Am intrat În joc. Am Început o conversație amuzantă și În câteva minute călătoria la Paris, urâtul nărav al lui Lily de a bea votcă și ochii triști ai lui Alex s‑au pierdut În abisul pălăvrăgelii mele vădit‑nesănătoase‑și‑periculoase‑din‑punct‑de‑vedere‑emoțional‑dar‑extrem‑de‑sexy‑și‑plăcute cu Christian. 16 Conform planificării, Miranda urma să se afle În Europa vreme de o săptămână Înainte ca eu să vin. Acceptase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
MI-EȘTI TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
care plutește ca fumul printre porțelanurile japoneze din mansarda lor din Clerkenwell. Când mergem În vizită la familia Bing, Îmi petrec mult timp strigând la Ben, care se târăște În sus pe scara fără balustradă, privind curios și vesel În abis. Există o tensiune mută Între cei care nu au copii și aceia dintre noi care suntem cocoșați de odrasle. Înainte ca Emily să se nască, am Închiriat o vilă lângă Siena cu Kirsty și Simon, iar relația noastră care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bucurat de o mare publicitate, mai repede decît autorul însuși și-ar fi putut dori. Abandonată în acest chip oricărui fel de cititori, judecata făcută de public a fost variată: unii au ridicat-o în slăvi, alții au coborît-o în abis. În pofida acestei întîmplări, autorul s-a bucurat de un adevărat avantaj. Unii ecleziaști pioși și culți i-au făcut observații de bun-simț, acestora autorul le este recunoscător și, pentru a demonstra cu fapta cît de mult îi apreciază, s-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de barbari, mînați de îngerii Domnului. Imperiul Roman a fost distrus și pînă și ruinele sale au fost măturate de invadatorii care au pregătit, astfel, locul pentru înălțarea unei noi societăți a credincioșilor. În istoria omenirii, Evul Mediu este un abis care desparte lumea nouă de cea veche, separate una de cealaltă precum două continente de o mare nesfîrșită între ele. La scara înțelepciunii divine, cele două nenorociri, a necunoașterii și a pierderii limbii latine, care au lovit omenirea în aceste
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pierd, luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de care se deschide abisul. Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă din răsputeri să urce pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
au luat gol în ultimele minute ale prelungirilor meciului cu Croația: "Luați mingea din poartă și dați-le gol!" Jucătorii lui. care mușcau iarba cînd au primit acest îndemn fără nici o schemă tactică, s-au ridicat de la pămînt și din abisurile disperării și au băgat mingea în poarta croaților. Nu văd aici un miracol, ci efectele unei excelente pregătiri fizice care le-a dat voie turcilor să fie mai buni și decît croații, și decît suedezii în final de meci și
Momente paralele. Pițurcă și Fatih Terim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8345_a_9670]