3,746 matches
-
Și nici de „prostie”, care, pentru a glumi doar pe jumătate, este o nebunie mai slabă, o „nebunie” care trece aproape neobservată. Ea, prostia organică, devine nebunie doar dacă i se dă importanță sau forță, vezi Prostul care devine, oarecum abrupt, persoană importantă În ordinea socială, mare financiar sau chiar om de stat. Ce să mai zicem de „proștii” care ne conduc - pentru a face aluzie la o celebră carte Bolnavii care ne conduc... Hitler a fost cu siguranță un asemenea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Un alt avantaj al guvernării Năstase a fost caracterul său monocolor, după ani de zile de coaliții guvernamentale, cu inevitabilele lor disfuncționalități. De aici, cel puțin În principiu, mai multă coerență și eficiență. Consolidarea puterii a fost Însoțită de declinul abrupt al opoziției. Cota partidelor „istorice“ a scăzut În urma alegerilor din 2000 aproape de nivelul din 1990: o Întoarcere cu zece ani, o Întoarcere la punctul de plecare. Puterea a devenit prea puternică. Jocul democratic s-a dereglat. țărăniștii s-au prăbușit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fie așa. 2 1 a c t o r u l Porscheul plonjă în garaj. Râsul scriitorului încetase. Scriitorul era un ghid orb dispărând încet-încet. Eram singur acum. Tot ce făceam îmi aparținea în exclusivitate. Treptele mi se păreau mai abrupte acum. Am deschis ușa camerei lui Robby. Computerul era închis. (Fusese deschis când fusesem întrerupt.) După ce l-a restartat am rămas în fața monitorului vreme de trei ore. În momentul în care am tastat parola ca să deschid fișierul MC ecranul computerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe Nadine Allen stând în dreptul intrării lor din granit negru, în halate de casă identice și făcând gesturi spre el, Boyle ne-a rugat să „nu ne mișcăm“. Lumina din casă păli. Cineva găsise combina stereo și muzica se stinse abrupt. Liniștea a fost pe moment terifiantă. L-am întrebat pe scriitor: ce le spune ofițerul Boyle celor doi Allen? (Da, scriitorul reapăruse. Nu vroia să fie lăsat în afara acestui episod și începuse deja să-mi șoptească tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am fost. Am construit comunismul, n-am avut timp pentru călătorii. Îl invit să vadă cum arată visul lui Lenin în Republica Moldova... Ziaristul îmi zâmbește, vădit încurcat. Nici eu nu pot să-mi explic nervozitatea mea veselă, derutantă și destul de abruptă. Că doar nu mă „răfuiesc” cu primul ziarist francez ieșit în cale numai că mi-am însușit prejudecata cum că majoritatea dintre ei împărtășesc vederi de stânga, socialiste, iar mie mi se acrește când aud de socialism și comunism. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
CIOBANU: Microbuzul ne lasă aproape de țărmul mării, pe o șosea invadată, la ora aceea, de coloane de copii și tineri, echipați ca pentru paradă. Ca să ajungi pe faleză, trebuie să străbați o fâșie de pădure, și marea problemă este panta abruptă și alunecoasă. Dăm de alți câțiva scriitori din Trenul Literar, aduși de pe la „paneluri” la fel de halucinante ca al nostru. Fatos Kongoli, colegul albanez, înjură în rusă, i se pare că va trebui să iasă la mare înconjurând foarte mult. Mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
hangare vechi și epave abandonate. VITALIE CIOBANU: Vesela și efervescenta noastră adunătură se sparge în grupuri, de îndată ce simțim teren tare sub picioare. Traversăm o zonă de poteci împădurite și ajungem într-o poiană largă, mărginită spre nord de o pantă abruptă. Încerc să înțeleg scopul pentru care am fost aduși aici. Fac ochii roată. Niște ospătari frig carne pentru un picnic în onoarea oaspeților, la o bucătărie de campanie. Vom fi fost noi aceia?... De sus, de pe colină, răsună niște voci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
istoria tragică a unei familii de letoni, risipită, de împrejurări dramatice, în necuprinsul Uniunii Sovietice. Filmările alternează, caleidoscopic, secvențe alb-negru și color, se reiau anumite scene și se confruntă prim-planurile eroilor. Renunț la postura de spectator și urc panta abruptă, unde dau peste surpriza cea mare a scenariului: Marea Baltică! - priveliștea ei ne vindecă dezamăgirea de a fi acostat prea devreme. Totul fusese gândit în alt fel. De fapt, nu știu cât de mult mi-ar fi surâs o ieșire în larg pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sa, Islanda, a fost prima care a recunoscut independența țărilor baltice. Îi răspund că știu lucrul acesta, pentru că mi-a spus-o tot el, la Riga. E drept că atunci, pe vaporul Liepaja, era și mai grizat. Islandezul ne părăsește abrupt, spunându-ne că pleacă să caute un local mai vesel, unde să stea până la ziuă, căci nu vrea să se culce în seara aceasta. VITALIE CIOBANU: Hell Hunt, în estonă, înseamnă „Lupul gentilom”. Data trecută când vizitasem localul, citez: „era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fabricat o imagine de paria. Colegii belaruși ne spun că noi, scriitorii din Literatur Express, am putea ajuta cauza libertății dacă am vorbi în lume, cu autoritatea de care dispunem, despre situația din țara lor. Cehul Pavel Verner îi întreabă abrupt pe scriitorii belaruși dacă își doresc, pe lângă renașterea culturii belaruse o democrație de tip occidental. Pentru că Lukașenko nu a fost ales de Dumnezeu, ci de popor. La Moscova, de pildă, adaugă Verner, scriitorii ruși i-au spus că își doresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de cultură fizică - șefii de cadre în anii cincizeci erau personajele cheie ale regimului! -, măritată cu Segall, căpitan de miliție la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii, molcomi ovrei din Dărăbani, mărunți comercianți, și tinerii, instrumentele tipice ale stalinismului, mutați abrupt în București din „lipsă de cadre”. „Tinerii” erau atât de lucizi de impostura și puterea lor, încât la moartea tătucului Stalin, la începutul lui martie ’53, le-am auzit pe cele două fete-femei Ostfeld plângând și rupându-și părul cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și protestul față de „Tezele din Iulie” - începutul dictaturii personale a lui N.C. —, secondat și sfătuit de D. Țepeneag, Gh. Pituț, dar și de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Mircea Eliade, în forul meu intim voiam, în acest fel, prin părăsirea abruptă și simbolică a poziției mele sociale, să arăt „dezinteresul” meu real față de „succes, glorie” și semnul încă o dată clar că acord literaturii, creației, un rol dominant în viața mea ca și în cea socială. (Deoarece, într-o țară de tip
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
publicat o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea elogiul omului și scriitorului - și cu Harry Burns, doi ambasadori ai celor mai influente state occidentale în România, îl intriga și interesa. Goma comentează undeva, în stilul lui abrupt, abhorând orice nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi „am fost trimiși de securitate să-l vizităm pe Bernard”. Pe mine însă nu m-a trimis nimeni și nici nu putea s-o facă nimeni. O dată ce mi-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce purta, ca și mine, nevăzută, pe creștet, vina, vina genealogiei sale: nepot, după mamă, al unui cneaz rus și general alb-gardist fugit de revoluția și hoardele lui Lenin și Stalin... Dar, nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare cotitură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în stat.Ă Vorbind despre cuvântul „carieră” și revenirea acestuia în limbajul curent actual, trebuie să observăm cele două atitudini esențiale pe care factori importanți ai statului și ai suprastructurii culturale române le-au „adoptat” față de prezentul social liber, instalat abrupt prin demolarea URSS și eliberarea statelor din estul Europei: unii, destul de numeroși, din țară, dar și o parte din emigranții politici care s-au întors, bucuroși de noua libertate a României, s-au situat oarecum în psihologia „postbelică”, cu aerul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și, de curând, într-adevăr celebru prin Animale bolnave. Pe Adrian îl consideram prietenul meu, ne legau ani buni de complicitate ideatică și sentimentală; după un coup de foudre cu Matei (se întâmplă și în prieteniile masculine „îndrăgostiri platonice și abrupte!”Ă, apoi cu Nichita - Nichita a și locuit câteva luni în apartamentul soților Păunescu, Constanța și Adrian -, Adrian s-a apropiat, se pare, decis, de mine și mi-a fost „fidel locotenent” în luptele literare pe care le inițiasem împotriva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literare, în sensul de a o sprijini. (De altfel, în același fel a înțeles-o și Geo și, într-un moment de real cutremur al aparatului redacțional bucureștean, edituri și reviste la un loc, momentul în care Dumitru Popescu avansat abrupt din postul de redactor-șef al Scînteii, ca secretar al c.c., iute, brutal și spectaculos, a „eliberat” „din funcții” trei șefi ai unor importante redacții: pe Ion Bănuță, ilegalist, directorul monstrului editorial numit ESPLA, pe Nicolae Dragoș, șeful celei de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să fie nevoie, s-a dezis de tânărul său protejat N. Manolescu, a cărui antologie de poezie fusese de curând atacată și retrasă de pe piață. La sfârșitul ședinței, când toți cei de față își așteptau verdictul, temându-se de soarta abruptă a lui Bănuță, Dragoș și Băieșu, l-am auzit pe individul tânăr, înalt, cu ochelari cu lentile întunecate ce-și câștigase deja porecla „Dumnezeu” - se știa că-i face discursurile „Șefului”! - pronunțându-mi numele și invitându-mă să iau cuvântul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ajuns în dezacord, atunci când e vorba, cum s-a întâmplat în vara fatidică a lui ’72, când Breban, un ins ce părea atât de de „excesiv” de bine adaptat „sistemului!” - nu puțini dintre colegi vorbeau de carierismul lui insolent! -, face, „abrupt” un gest de revoltă, „iresponsabil”, crititicându-l pe șeful statului ce se bucura de un ajutor și o protecție rar întâlnite în istoria modernă a României din partea marilor state occidentale, arabe, chineze, izraeliene, central-africane și când majoritatea colegilor din elita culturală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ideologică” -, dorește puterea totală pentru cine știe ce „planuri grandioase și umanitare”, ins ce plănuia, în ciuda regulilor oarecum rigide pe care Moscova sovietică le instaurase pentru acoliții ei, șefi de state comuniste europene, o renaștere a unei „monarhii comuniste”, o feudalitate ciudată, abruptă, strident anacronică, ce se baza cu un picior pe nostalgia maselor după adevărata istorie a Românilor, iar cu altul, pe o poliție din ce în ce mai rigidă, mai insolentă. 14 ...Cum îmi spunea, parcă, cineva, odată: - Poți să fii ori martor, ori complice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu. Dacă nu cumva tovarăși de drum care, odată ajunși la destinație, au uitat harta locurilor pe unde au trecut. Înțeleg perfect că evangheliștii nu vizau nici premiul Goncourt, nici doctoratul în geografie. Iar dacă sunt însumi șocat de caracterul abrupt al acestei asociații de idei, faptul se datorează anacronismului: efectiv, nu regăsesc, la relectură, linia melodioasă, suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de parabole în care morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai ușor să vorbești de el decât să-l vezi. Fie din cauza interdicției de a te apropia de el malul israelian e zonă militară, cu grilaj continuu și garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o mică panglică argintie nu se arată ochilor. În dimineața asta, încerc imposibilul. Ies din Amman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spațiul intra muros, Old City numără treizeci și patru de mii de suflete pe un singur kilometru pătrat, împărțit în patru cartiere înghesuite, izolate dar lipite unul de celălalt (evreiesc, creștin, musulman și armenesc). Voința de a nu ști capătă un relief abrupt, deși nimănui nu-i pasă, fiecare din aceste lumi luându-se drept singura lume. Se pare că, atunci când cineva debarcă în cetatea lui David, este considerat un privilegiu faptul de a putea alege să locuiască în secolele al XII-lea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine să-l ia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]