11,260 matches
-
grindă felinarul începu a scârțâi. Lăsându-se cu totul în prăjină, omul împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dau drumul. - Știi multe întâmplări, Mamă Nor! - Ține-ți ochii deschiși, Norișor Spumos, și vei vedea și tu multe. Curiozitatea învață omul. Puii de veveriță Pit și Pet, doi pui de veveriță, se ascund în adâncul scorburii de stejar. Când aburii denși ai nopții se strecoară dimineața, mama lor pleacă după hrană. Abia se cerne lumina prin călimara albastră, când cei doi micuți își deschid ochii și văd așternută la picioare, o lume prea complicată pentru înțelegerea lor. Totuși își scot
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
distribuție, atașându-l la un bloc motor (douăzeci de secunde). Simultan, alți bărbați iau elemente de pe benzile alăturate - carburatorul, delcoul, conducta de admisie - și le conectează la blocul motor. Deasupra capetelor lor aplecate, pe axurile imense, lovesc pumnii acționați de abur. Nimeni nu scoate o vorbă. Wierzbicki lărgește un rulment și Stephanides strunjește un rulment și O’Malley prinde un rulment de un arbore de distribuție. Arborele de distribuție se Învârte prin sală până când o mână se Întinde și-l dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își Încrucișează picioarele, bâțâindu-și un pantof din piele cu găurele. Lina și Desdemona se țin de mână, unite de un liant misterios. Cortina se ridică, stârnind suspine și câteva aplauze. Pe fundalul de carton erau desenate un vas cu aburi, două coșuri de fum imense și un fragment de punte, cu balustrada aferentă. O pasarelă se Întinde spre celălalt centru de interes al scenei: un cazan gri imens, cu un blazon pe care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la altul, În timp ce pe scenă apar acum profesorii de engleză. Au În mâini niște linguri lungi, pe care le bagă În cazan. Luminile se transformă În roșu și Încep să clipească, iar profesorii amestecă În cazan. Scena se umple de aburi. În cazan bărbații stau Înghesuiți. Își dau jos vestimentația de emigranți, Îmbrăcându-se cu costume. Brațele se Încâlcesc, picioarele se calcă unele pe altele. Lefty spune: ― Pardon, scuzați-mă. Și se simte cât se poate de american când Își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei lipit de cap. Piciorul apărându-i din când În când deasupra apei, ca o aripioară dorsală de rechin. Râdem, plutim, consumăm biluțele de baie ale mamei mele. La suprafața apei, aburul care se ridică e atât de des, Încât ascunde pereții, tavanul, umbra Întunecată din colț. Îmi cercetez căușurile din tălpi, Încercând să Înțeleg ce Înseamnă că „s-au lăsat“, când o văd pe Clementine venind spre mine În stil bras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atât de des, Încât ascunde pereții, tavanul, umbra Întunecată din colț. Îmi cercetez căușurile din tălpi, Încercând să Înțeleg ce Înseamnă că „s-au lăsat“, când o văd pe Clementine venind spre mine În stil bras. Chipul Îi apare din abur. Eu cred că o să ne sărutăm din nou, dar În loc de asta, ea Își Înfășoară picioarele În jurul mijlocului meu. Râde isteric, ținându-și mâna la gură. Ochii i se măresc și Îmi spune la ureche: ― Simte-te bine. Țipă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca o maimuță și mă trage Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și apoi facem piruete, răsucindu-ne În apă, eu deasupra, apoi ea, apoi eu, chicotind și țipând ca păsările. Aburul ne Învăluie, ne acoperă, lumina scânteiază pe apa agitată; și ne răsucim În continuare, așa Încât la un moment dat nu mai știu care mâini, care picioare sunt ale mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult mai puțin serios, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să-mi recapăt echilibrul... și apoi Îngheț, oricât de caldă ar fi fost apa. Căci exact acolo, stând În colțul Încăperii, e bunicul meu! Îl văd preț de-o secundă, stând aplecat Într-o parte... râde? e supărat?... și apoi aburul se ridică și Îl estompează din nou. Sunt prea Înmărmurită ca să mă mișc sau să vorbesc. De când e acolo? Ce a văzut? ― Făceam doar balet În apă, spune stins Clementine. Aburul se dă la o parte din nou. Lefty nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aplecat Într-o parte... râde? e supărat?... și apoi aburul se ridică și Îl estompează din nou. Sunt prea Înmărmurită ca să mă mișc sau să vorbesc. De când e acolo? Ce a văzut? ― Făceam doar balet În apă, spune stins Clementine. Aburul se dă la o parte din nou. Lefty nu s-a mișcat. Stă exact ca Înainte, cu capul Într-o parte. E la fel de palid ca și Clementine. Preț de-o clipă mă gândesc că face gluma noastră din mașină, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai ales În vestiare. Senzația de mlaștină și nuditatea aduc Înapoi condițiile originare. Îngăduiți-mi să realizez o taxonomie rapidă a vestiarului nostru. În imediata apropiere a dușurilor erau Brățările cu Talismane. Trecând pe acolo, priveam pe coridorul plin de abur și le vedeam făcându-și mișcările lor serioase, de femei. O Brățară cu Talismane se apleca În față, Înfășurându-și un prosop pe părul ud. Se ridică brusc, apoi și-l Învârti În formă de turban. Alături de ea, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
conștientă de toate acestea. Privesc acum În urmă (așa cum m-a Îndemnat doctorul Luce să fac) ca să-mi dau seama exact ce simțea Calliope la doisprezece ani privindu-le pe Brățările cu Talismane cum se dezbracă În lumina plină de aburi. Simțea oare vreun fior de excitare? Îi reacționa carnea sub apărători? Încerc să-mi amintesc, dar la mine nu ajunge decât un ghem de sentimente: invidie, În mod sigur, dar și dispreț. Inferioritate și superioritate În același timp. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
școlare cu autobuzul Îi făcuse și pe alți părinți să Înceapă să caute școli private. Baker & Inglis, care avea active impresionante, dar fonduri reduse, n-avea nimic Împotrivă să accepte mai multe Înscrieri. Așa că În toamna anului 1972 veniserăm noi (aburul de la duș se subțiază Într-atât cât să-mi pot vedea clar vechile prietene): Reetika Churaswami, cu imenșii ei ochi gălbui și talia de rândunică, și Joanne Maria Barbara Peracchio, cu piciorul ei diform corectat și (trebuie să recunoaștem) apartenența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura aferentă: un sentiment leneș, de Învăluire, plutind peste toate, cu aburul rostogolindu-se din vasele cu ceară. ― Îmi fac numai fața, i-am spus eu lui Sophie. ― Vorbește de parcă ea ar plăti, glumi Sophie cu mama. Mama râse și celelalte femei i se alăturară. Toată lumea se uita spre noi, zâmbind. Venisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Barbra Streisand În Funny Girl. Divele triumfătoare cu nasuri mari. Acasă, mă furișam În baia lui Tessie. Adoram flacoanele cu Înfățișare de amulete și cremele cu mirosuri dulci, de Îți venea să le mănânci. Am Încercat și aparatul facial cu aburi. Îți puneai fața În conul de plastic și te lovea rafala căldurii. Mă feream de cremele grase, de teamă să nu-mi apară coșuri. De când Capitolul Unsprezece plecase la colegiu - acum era deja În anul al doilea - aveam baia numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Totul pare foarte albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul pământului, respirând aburii petrochimici care emanau de dedesubt. O adolescentă virgină, Oracolul prevestea viitorul, vorbind În primele versuri rimate din istorie. De ce pomenesc de asta? Pentru că și Calliope era virgină În acea noapte (pentru Încă puțină vreme măcar). Și inhalase și ea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cel mai tare simțeam că mi-e greață și nu voiam să mă gândesc deloc la ceea ce se Întâmplase. La duș am Încercat să spăl toată experiența, curățându-mă metodic, cu fața sub jetul de apă. Aerul era plin de aburi. Oglinzile și ferestrele șiroiau. Prosoapele se umeziseră. Am folosit toate felurile de săpun pe care le aveam la Îndemână: Lifebuoy, Ivory, plus o marcă rustică, locală, care era ca șmirghelul. M-am Îmbrăcat și am coborât scările În liniște. Traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
despre el. În acea noapte nu am avut visul cu bătrânul din peștera aia ciudată, ci am avut altul. Se făcea că stăteam pe un vârf de munte. În jurul meu era zăpadă și fulguia ușor. Era frig, căci îmi vedeam aburii respirației mele, dar eu nu îl simțeam. Alături de mine era o colegă de care eram îndrăgostit lulea, Ana-Maria, dar nu îndrăzneam să îi mărturisesc sentimentele de teama de a nu fi refuzat sau umilit. Era îmbrăcată într-o ținută neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eram atât de nervos încât nu am băgat de seamă când am ajuns înapoi în subsolul colegiului. Știam însă că undeva în străfundurile pământului, un tată își jelea singurul fiu, scufundându-se încet, încet în abisurile nebuniei, înconjurat fiind de aburii beției. Mi-era milă de el. E teribil să-ți pierzi singurul fiu, zise călăuza noastră în momentul despărțirii noastre. Nu-l judeca prea aspru. În trecut a fost un om de treabă. Altfel, n-ar fi făcut parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un străin pentru mine, dar acum îl simțeam ca un prieten la fel de bun ca Velail și Soliteraj. Ce ciudate sunt cărările vieții! Cum ai vrea să continui cartea? zise el. Era cald afară, chiar dacă trebuia să fie începutul iernii. Nici aburii respirației nu se vedeau. Care carte? întrebai eu neștiutor. Cea pe care o ascunzi de ceilalți. Am "citit" despre paginile în care-ți consemnezi lucrurile ce se petrec, să știi. Vorbea despre cartea asta... paginile astea. Cea în care scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încet, toți și-au reluat îndatoririle. Unii, mai sceptici, nici nu se mișcaseră din locul unde încremeniseră. Credeau că va mai fi ceva. În timp, și ei își aduseră aminte că aveau treabă de făcut. Majoritatea era mirată să vadă aburii respirației lor în interiorul colegiului. Din când în când, se mai auzeau trosnete prin diferite părți ale clădirii, iar cei care erau prin acele locuri se dădeau în spate câțiva pași, temându-se, dar de fiecare dată se îngrijorau din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se uită cu milă spre el. — Dacă spune într-adevăr astfel de lucruri înseamnă că și a pierdut mințile și e demn de milă, nu bun de judecată... Pe Trio îl cuprinde consternarea. Are impresia că pe nări îi ies aburi, atât îl arde fierbințeala. Vrea să-l scoată basma curată pe fecioru-său vitreg cu orice preț. Și-l va scoate. Chiar dacă Scribonius Libo e găsit vinovat de o instanță inferioară, puterea tribuniciană pe care o deține împăratul îi conferă dreptul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că-sa. La fel a făcut și cu mine. Sughite nefericit. Dar poate că tu nu ai iubit-o totuși pe Pomponia Caecilia așa cum o mai iubesc eu încă pe fata ta. Își șterge fața cu un colț al păturii. Aburii beției încep să se risipească. Ciudat, își aduce perfect aminte ce au discutat el și ră posatul lui socru cu mulți ani în urmă, însă nu reușește să smulgă din întunericul minții ce a făcut aseară. Oftează descurajat. Cu tatăl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată n-au dat dovadă de vreun pic de clasă. Stând în ușă într-un abur de auriu, maro deschis și crem, Jemima este drăgălășenia însăși. ― Este bine, spune Lisa în sfârșit. ― Ți se potrivește, zice și Sophie în cele din urmă, și ambele își îngroapă capetele înapoi în revistele lor, iar Jemima simte cum coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]