65,481 matches
-
telefonică cu secretara mea pentru a contacta urgent triajul spitalului în scopul identificării adresei lui nea Tudor și așteptam nerăbdător să conversez cu acesta. Cam într-o oră, folosind o mașină cu care a sosit în trombă, secretara a venit acasă la mine, albă ca varul, neputând să articuleze nici un cuvânt... Îmi întinse telefonul mobil, tremurând ca varga. În zadar am încercat să aflu ceva de la ea deoarece nu făcea altceva decât să repete într-una să sun urgent la numărul
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
început mi-a sărit în ochi faptul că scrisul de mână nu mai era același fiind înlocuit cu un scris neglijent cu cerneală verde. În fața evenimentelor petrecute singura cheie de descifrare era studierea întregului conținut al celor două plicuri. Ajuns acasă am încercat să lămuresc misterul. Studiul întregului material m-a tulburat profund dându-mi teama încă de la început că sunt supravegheat pas cu pas și că probabil voi fi dirijat să acționez funcție de interese ale unor entități ce aparțineau altei
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
și mulțumire. Înainte să mă trezesc, cu ochii minții l-am văzut pe nea Tudor care îmi tot spunea ceva uneori chiar certându-mă, discuție din care eu nu înțelegeam nimic, doar la sfârșit am reținut că trebuie, să merg acasă și din bibliotecă să iau un... Plic! M-am trezit transpirat și într-o stare de agitație, urmărit fiind de gândul de a merge acasă și a recupera cel de-al treilea plic. Secretarea mă privea buimacă și numai sub
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
din care eu nu înțelegeam nimic, doar la sfârșit am reținut că trebuie, să merg acasă și din bibliotecă să iau un... Plic! M-am trezit transpirat și într-o stare de agitație, urmărit fiind de gândul de a merge acasă și a recupera cel de-al treilea plic. Secretarea mă privea buimacă și numai sub amenințarea încetării definitive a colaborării a acceptat să mă însoțească din nou la domiciliul lui nea Tudor. Mașina cu care mergeam aveam senzația că merge
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
spre casă. Mergeam pe stradă, pe jos, agale, într-o lume cvasinecunoscută parcă ireală, în care eram un intrus invizibil al unei alte lumi, satisfăcut că salvasem echilibrul universal fără totuși a ști cum, dar conștient de datoria împlinită. Ajuns acasă, așezându-mă la birou am aprins lampa și în razele scânteietoare ale luminii am văzut pe masă trei plicuri mari, unul galben, unul albastru și unul negru, care erau cheia pătrunderii în universul spiritual și transcendental, interdimensional, atemporal sau altfel
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
Supărătoare prea multele trimiteri culturale - etichete excentrice lipite uneori pe cine știe ce complexe, dar unde e poezie, e poezie, indiscutabil. Iată: "dacă aș putea mi-aș lăsa spatele exact unde este acum vreo mie de ani/ și-aș pleca fără spate acasă/ dona juana mi-ar naște în loc de prunc spatele meu rătăcit și uitat/ prin ierburile infernului". Nicolae Magnificul este cartea unei iubiri prădalnice consumată sub pînda neîntreruptă a morții, sub veghea grea a lui Dumnezeu: "ție ți-e ca un cancer
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
1935), secvența relatării onirice are o formulă de introducere ("Un vis pe care încerc să-l scriu chiar acum, trezin-du-mă din somn"); urmează o narațiune fragmentară, plină de puncte de suspensie, dominată de uzul prezentului ("citesc", "Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mâini un vas cu apă"). Povestirea visului e un text în care devin normale descrierea din afară a acțiunilor persoanei I (dedublate) și exprimarea unor dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
o vreme doar creiere, doar suflete de genii ale neamului nostru parcă mereurit-însomnorat, cum zice și imnul României, în fiecare dimineață, pe posturi de radio-tv...! Dă, Doamne, s-aud c-au adormit găile semănătoare de moarte, lăsând Poetul în viață, acasă, întru luminarea noastră de orizont metaforic, s-aud că Gaia-Thanatos de Gardă de pe via Pământ Alfa-Centauri, a fost cuprinsă de somnul profund, că zadarnic încearcă s-o resusciteze prietena-i roșie, Gaia-Fotograf, angajată de președintele Cioară să supravegheze drumul dinamitat
Dacã Poetul e-o mânãtarcã de vid printre constelaţii. In: Editura Destine Literare by Ion Pachia Tatomirescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_238]
-
literatura își trădează menirea, se banalizează, se împuținează ori se îndobitocește, că ea n-are a se justifica sau explica, sau că frecventarea camerei o coboară în simplificare și anecdotă, atunci s-ar cuveni ca scriitorii cu pricina să stea acasă. Și totuși, ce dispreț față de public! Ceea ce televiziunea ia de la lectură dă înapoi, chiar dacă nu totdeauna în măsura necesară, cărților ai căror autori acceptă să apară pe ecran. Dezertarea acestora ar fi pe de-a-ntregul în beneficiul televiziunii în gamă
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
au fost, într-un fel, deturnați de la destinul care li se rezervase, deci au rămas toată viața, indiferent de realizări, indivizi exilați - cu mulțimea de complexe aferente - și acesta este un lucru bun, reconfortant în orice caz pentru cei rămași acasă. Ideea nu este desigur exprimată direct, dar se observă de exemplu, în capitolul despre Virgil Nemoianu, mai multa admirație și mai puțina simpatie față de acest cetățean american care e drept că vorbește foarte mult despre literatura română în cărțile sale
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
importante ale misiunii sale diplomatice, poetul l-a informat, prompt, pe Cuza, sfătuindu-l, printre altele, să-l numească, în locul său, ca trimis diplomatic în capitala Franței, pe fratele său Iancu Alecsandri. Iar el s-a întors, încununat de triumf, acasă. Nu același lucru a obținut lealul Costache Negri. De același lucru a avut parte doctorul Ludovic Steege în misiunea sa în capitala Austriei, unde ministrul de Externe refuză să primească scrisoarea oficială a principelui Cuza. Alecsandri a publicat, în Convorbiri
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
și giostre, serbări florentine și pe/ Cosimo, Bătrînul, pictînd tinerețea fugară./ Le-am privit. N-am urmat sfatul de a/ încerca să le bandajez rădăcinile/ în folii umede/ și să încerc astfel să le trec prin mai multe/ vămi pînă acasă./ Am coborît în tăcere. încerc să le uit." Surprinzătoare sînt poemele cu rimă. Acestea par scrise cîndva într-un timp trecut și sînt într-un fel produsul unei estetici anterioare. Separația între poemele cu rimă și cele fără poate părea
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
în vis"). Ar fi voit mereu să se reîntoarcă în sat, apăsat de dezrădăcinare, știind bine că "astă lume de aici nu e de seama noastră". Dar orașul, cu tentaculele sale, l-a ținut ferecat, năzuind mereu să se reîntoarcă acasă. Undele înstrăinării și-au prelungit linia, trecînd în propria-i casă. A crezut că va putea constitui în familie o oază purificată în pustiul urban. Dar și-a dat fata în școli înalte "și te-am scos din lumea în
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
care verbul apare la alte moduri și timpuri, sau chiar fără pronume - "și-i dă, și-i dă...., o ține una și bună"; "tot dă, dă, dă, tot dă, dă, dă, pînă ce au ajuns într-o vreme de noapte acasă". Totuși, formula cea mai cunoscută este cea cu pronume expletiv sau neutru (fără referent identificabil, transformat în simplă particulă a participării intensive) și cu un verb coordonat. Modelul e cu siguranță menținut în conștiința vorbitorilor de o celebră sursă literară
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin alienantă, poezia ajungînd a semăna cu acele hanuri din Spania în care călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
protagoniștii sînt morți de mult, dar foarte plauzibilă. Și, acum, iată întîmplarea. în după-amiaza zilei de 14 august 1952, mama a venit la Rm. Vâlcea, unde fratele meu și cu mine ne aflam în vacanță, la bunici, ca să ne ia acasă, la Sibiu. Peste două săptămîni urma să înceapă școala. Am așteptat-o la gară, noi, copiii, și bunicul, de unde am urcat pe jos bulevardul, veseli, sporovăind, bucurîndu-ne de vara splendidă care se apropia de sfîrșit. Mama purta o rochie ușoară
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
o carte bună. Numai cărțile slabe au de suferit din pricina asta. Doar cu ele te poți șterge la fund. Una ca Micul Cezar, tradusă în franceză și scoasă în seria Pasiuni. Răsfoind-o, am neplăcuta senzație că sunt din nou acasă: citind titlurile de ziare, ascultând blestematele de radiouri sau călărind pe vagonete de tablă, bând gin ieftin, excitând fecioarele sau legând și arzând de vii negrii. E ceva ce-ți provoacă diaree. Și același lucru e valabil pentru Atlantic Monthly
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
din Danemarca?, țări socotite ca făcând parte din alianța occidentală... Logica ne spunea că un ins care a trecut prin Finlanda, Suedia, Danemarca, ar fi putut să intre și în Berlinul de Vest, în ciuda blocadei sovietice. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nici nu ne mai gândisem să prânzim în Berlinul de Est. Pe noi ne așteptau acum desfătările din Berlinul de Vest... În jurul orei douăsprezece, ne așezaserăm la coada din dreptul stației de metrou
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
aceste plăcute îndeletniciri îi mîncau o groază de timp. În Jurnal se căia neconvins. Din cînd în cînd însă își aplica și o penitență fizică. Lua "o curățenie", adică un purgativ, care îl obliga să-și petreacă o zi întreagă acasă. Scris pentru amuzamentul său de mai tîrziu, spune Stendhal, Jurnalul, ținut din cînd în cînd, e adesea asociat ca dată cu ziua cînd activul tînăr își lua "curățenia". Stendhal voia carieră în administrație, visa și la o cultură generală serioasă
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
Praga, atât de plânsă în Europa, este mai tot timpul pustie. Nu știu de ce, văzând-o, mă umflă un sentiment național... Că noi, românii, nu participarăm la ocuparea ei? Se poate. Deși lucrul se petrecuse spre mirarea și lauda Europei, acasă nu mă prea mândrisem. Aici, însă, totuși, la Praga, fără să vreau, din instinct, probabil, mă apucase una din crizele mele de naționalism, nu prea frecvente, ce-i drept. În epocă, asta mi se păruse un paradox: noi, care puteam
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
pe toți, victime și călăi, nu mai conta... Un fel de Havel? Posibil. Dar, oare, mai zicea, barbarii când intrau în Roma nu furau statuile, când ele reprezentau zeițe? Nu le ridicau, crezându-le muieri și pe care le duceau acasă, să le fie neveste?... Sau, când dădeau năvală în Senat și îi trăgeau de bărbi pe bătrânii romani neclintiți în măreția lor, purtându-se cu ei ca și cu niște jucării?... Cuvinte tipice ale unui perdant, de când lumea. Și care
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
nu se poate cita integral, dar începutul poate da o idee despre gravitatea unei atitudini poetice diferite de cele de pînă acum: "Creștem aici în borcanul ăsta de jurnal/ o sămînță amară de poeți care nu se mai pot/ întoarce acasă. Bărbați ce stau ciuciți/ în costume pătate de grăsime cu papioane unsuroase/ adunați în demisoluri obscure din Chicago/ cocoțați pe birouri pentru-a sări/ la Paris în călimări Biedermayer..." O discuție separată merită amestecul de poetic și politic din poezia
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
cu urmări tragice. Tineri adulți care se joacă cu motocicleta sau cu mașina cu care i-au cadorisit părinții, întrecîndu-se în curse nocturne ori pierzîndu-și viața pe șoselele patriei, în competiții imaginare. Sau adolescenți care se aventurează, cu banii de acasă, pe drumurile cîrciumilor sau pe cele ale drogului. Pentru psihanalist încercările pe care și le provoacă acești copii, unii trecuți binișor de douăzeci de ani, sînt tot atîtea probe de căutare a independenței personale și de frustrare în această privință
Ce vrea tineretul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15958_a_17283]
-
bine aminte, fiind în vacanță la Olănești, unde biblioteca publică era înțesată de traduceri din literatura sovietică (oroare indusă firesc din familie!) dar și rusă, am avut revelația lui Cehov și Gogol... Francezii au venit la început din biblioteca de acasă și mult mai tîrziu sistematic, cînd eram în facultate. Fiind la Română-Franceză, am urmat traiectoria unei școli încă destul de bune, devorînd Malraux, Gide, Maurois, Proust dar, mai ales atunci, noul val francez. Totuși, dacă stau să mă gîndesc la anii
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
dumneavoastră. Aveam, oricum, de gînd să vă întreb cum v-ați format ca intelectual. O parte dintre lucruri le-am spus deja aici, altele, în interviuri sau, mascat, în cărți (mai ales în Traversînd Washington Square). Pe lîngă atmosfera de acasă, se adaugă cercul magic al facultății, Ioan Petru Culianu, Victor Ivanovici, Șerban Anghelescu, Paul Drogeanu, Silviu Angelescu, toți colegi la filologie. Am avut norocul întîlnirii unor spirite înalte și cărora le păsa efectiv de "procesul pedagogic", mergeau, vreau să spun
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]