96,467 matches
-
Dumnezeu, prin Iisus Hristos, se unește cu omul în mod integral. Se unește cu el până la moarte, se coboară până la iad, pentru a-l ridica din această stare. Dumnezeu nu ne părăsește. El ne însoțește în întuneric, întrupându-se și acceptând moartea pe cruce. El este Atotputernic, dar nu în genul dictatorilor și al călăilor, nu în genul puterii pe care păcătosul o poate exercita prin ură. Atotputernicia Sa este aceea a iubirii, iar iubirea înseamnă respectul nesfârșit față de celălalt. Mântuitorul
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
de franceză și de engleză. Dacă te hotărăști să rămâi acasă, doar dau telefon la Inspectorat și țin postul ocupat până depui tu actele de angajare și transfer. - Este tentant. Tata ce spune? - Ce să spună decât că trebuie să accepți? Ai altă perspectivă aici nu ca într-o comună uitată de lume, prin Dobrogea, unde nu ai nici o speranță să promovezi. Nu spuneai tu că postul de profesor de engleză este blocat pentru a menține o suplinitoare ca profesor de
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
vicii, răvășit, dezamăgit. Azi filozofía lumii caută altfel fericirea, Imoralul și religia, în amestec, dă-mplinirea, Mult dezmăț, apoi căință, “Dumnezeu e iubitor!” Dar majoritatea uită că e și Judecător. Binecuvântat e omul ce se-ncrede-n Dumnezeu Și-L acceptă-n al său suflet, ca-Împărat pe Fiul Său, Mulțumirea, siguranța, pacea sfântă o găsește, Dacă bea din Apa Vie, în viață propășește. Toți își pot spune părerea, dar dreptatea n-o dețin, În dreptate, adevărul, doar în Domnul e deplin
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
de ani de la nașterea lui. Cu alte cuvinte, 14 iunie 1821. Dar atît anul, cît și luna și ziua sînt nesigure. Dicționarul Zaciu merge pe 14 iunie, dar preferă anul 1818, ca și Al. Piru în micromonografia lui. G. Călinescu acceptă 1821, dar 21 iulie, cum a pretins o dată poetul însuși. în alte locuri, găsim 1819. De exemplu la G.C. Nicolescu, biograful poetului: iulie 1819. în ce mă privește, n-am o părere formată, neocupîndu-mă în mod special de problema ca
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
de undă cu tovarășii săi de acțiune politică și de literatură. De la Ion Pillat la Ion Negoițescu destui critici l-au citit ca pe un contemporan al lor. Dar Alecsandri nu e contemporanul nostru. Aparține altui timp literar. Și, numai acceptînd ce ne separă, îi dăm șansa de a-și ocupa locul în istoria literară. Ca și lui Alexandrescu, Bolintineanu și celorlalți, de care e apropiat, întrecîndu-i prin talentul de a capacita la maximum poezia ocazională, oficială, ca ilustrare etic-sentimentală a
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
La fel de important mi se pare și că președintele Iliescu le adresează propriilor săi susținători invitația de a uita trecutul apropiat de dragul unui viitor care presupune o nouă linie e conduită. Fără a străluci prin îndrăzneală în această privință, dl Iliescu acceptă totuși riscul de a-și pierde o parte dintre susținătorii nesiguri, pentru a contura o opinie clară în rîndul adevăraților săi suporteri. În aceată privință, președintele Iliescu a formulat o opțiune înainte de vizita sa la Versoix. Mai exact în ziua
O invitație la ceai, la Versoix by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16043_a_17368]
-
o supapă nemulțumirii civice tot mai pronunțate. După falimentul proletcultului, oficializat în jurul anului 1965, autoritățile și-au dat seama că n-ar putea legitima o "literatură nouă", rod al "epocii socialiste" decît apelînd la unele valori autentice. Drept care i-au acceptat pe tinerii scriitori afirmați în acel moment de parțială "liberalizare", acordîndu-le o considerație care, din păcate, n-a întîrziat a-și arăta reversul negativ. Un grup de autori șaizeciști, "primii veniți", salutați de critica și ea regenerată și bucurîndu-se de
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
Iar ca urmare a spargerii monopolului partidului-stat asupra culturii, categoriile de autori ce pot aspira la alcătuirea unor astfel de sinteze s-au diversificat și ele. A formula nestînjenit acele judecăți critice care acum un deceniu cu greu puteau fi acceptate de un regim materialist, clientelar și înghețat în proiect, este, în fapt, premisa esențială de la care se pleacă. În consecință, unghiurile de abordare și criteriile de selecție s-au înmulțit și ele, adaptîndu-se presupuselor gusturi ale unor segmente de populație
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
Mircea Mihăieș Am privit cu uimire și cu un început de scârbă felul deprimant în care oamenii din răposata Convenție Democrată acceptau, cu ani înainte de termen, ideea că vor pierde alegerile. Și, mai apoi, resemnarea de miel dus la cuțit la știrea că vor fi dați afară din funcții. Fără îndoială, mulți dintre ei nici n-aveau ce căuta prin ministere, centrale
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
dintre puținii manageri teatrali familiar cu interiorul, cu problemele reale ale procesului pe care îl dirijează. Printre invitați - familia Dinescu, poetul, socrii și fiica - frumoasă ca o zână din povești. Piesa intră în categoria reacțiilor provocate de Noua politică economică acceptată de Lenin, la începutul anilor '20, pentru a lichida urmările comunismului de război. (Și comunism, și război!) Paradoxală convergența scriitorilor proletari cu cea a reprezentanților elitelor. Maiakovski și Bulgakov sunt pe aceeași baricadă: unul respinge rudimentele de piață liberă în numele
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
identitate în ruptură" își are clar originea în conceptul coincidența oppositorum, lansat de un fruntaș al "codului etic", Mircea Eliade. Una dintre caracteristicile românilor ar fi dorința de imitare necondiționată a Occidentului. Orice modă, orice teorie venită din vest este acceptată fără rezerve; spiritul critic ne părăsește imediat, nu putem concepe teoretic, filosofic pe cont propriu. Sorin Alexandrescu deplînge această situație. În schimb caută cu încăpățînare modele în trecutul autohton. Autorul încearcă să descopere antidotul în chiar organismul bolnavului (istoria românilor
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
atras. Victima care se confundă cu călăul. Dar Narcisul cel astfel reflectat și împietrit e la nivelul nostru, al oamenilor ce ne credem vii. Și care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii translucide, care au și limpezimea, și fragilitatea, dar și duritatea marmorei. Narcisul lui Cellini întruchipează o fantasmă și o imposibilitate. E o plăsmuire a imponderabilului; punctul său
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
ori răzgîind impertinența găunoasă, încurajînd impostura și cocoloșind țoapa, încît am sfîrșit prin a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce lipsă de orgoliu, într-adevăr, ce lipsă de inteligență, în fond, să accepți vecinătatea unui sfîrîiac. S-ar zice că trunchiul nu sare departe de așchie..." Legea și ortacii lui Funar Reacțiile de tot felul provocate de adoptarea la Budapesta a Legii statutului maghiarilor din țările vecine Ungariei țin încordată presa de la București
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
primarul scobitorilor tricolore face cu bună știință circ, provocînd poliția să îi aplice tratamentul aducerii silite. Dacă ne luăm după lipsa de reacție a clujenilor, vaccinați împotriva ciudățeniilor de tot felul ale lui Funar, Cronicarul ar fi mai înclinat să accepte ipoteza că și aceștia au început să vadă în primarul lor un stîrnitor de circ politic. Cu atît mai mult cu cît clujenii știau foarte bine că înainte de a fi fost dus la poliție cu mandat, Funar numai că n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
Barbu Cioculescu Rusia nu acceptă ca Statele Unite ale Americii să-și apere coastele de nimicitoare rachete, - de pe acum aflătoare în silozuri cunoscute -, printr-un scut ale cărui costuri numai ele îl pot suporta. Oricine ar avea o cât de cât limpede știință a modului de
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
în manifestanți sînt și ei victime, spune Michnik. De acord. Dar cei care au dat ordin să se tragă? Evident, prin justiție nu înțeleg nici răfuială, nici răzbunare, ci ceea ce, de la romani încoace, înseamnă cuvîntul "justiție": dreptate. Și dacă pot accepta că, imediat după revoluție, exista riscul să se procedeze ca la revoluția franceză, e greu de explicat de ce acum, cînd - cel puțin așa se pretinde, nu? - au fost instituite mecanismele statului de drept, crimele comunismului ar trebui să se bucure
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
dublă dramă se dezumflă instantaneu. E aici, în această nuvelă sau un succint roman de debut, bine dezvăluit harul scriitorului pentru portretica morală a personajelor, chiar dacă firești stîngăcii în surprinderea unor fapte de viață se arată vizibil. Despre acest, să accept, roman, s-a scris. Cei din afara cenaclului "Sburătorul" au apreciat iscusita creație a lui Tololoi, ca tipologie, sburătoriștii găseau însă că mai izbutit e personajul Mirel, sfătuindu-l pe autor să insiste pe această direcție a introspecției psihologice, altfel spus
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
-i place să vorbească de ce crede că se întîmplă dincolo. Dar mari nădejdi nu are". G. Călinescu, în Istoria literaturii..., apreciind finul examen psihologic original al bătrînei, aprecia că această nuvelă ar fi "mica operă memorabilă a lui Anton Holban". Acceptînd opinia lui Călinescu, nu uit că marele critic nu agrea deloc literatura de formulă proustiană modernă. Anton Holban, Opere, vol. 2, proză. Ediție îngrijită de Elena Beram. Editura Minerva, 2000.
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
suveran, cum ar fi acela din Petroșani. Și alături de el vin, în aceeași direcție, și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a și le păstra pe cele politice, acceptînd, însă, fără prea multe regrete, celălalt establisment, cel al ordinii și al dictaturii proletare. O altă categorie, cum este cea reprezentată de Vida Geza (luptător în Spania) sau de Vasile Kazar (proapăt eliberat de la Auschvitz), îi privește pe oamenii declarați
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
înrudite ca factură - Ura și Asasin(i)(1997), dar mai ales prin intenționalitatea declarată: "semnale de alarmă". Concepție consecventă care face inoperantă compararea Rîurilor cu Twin Peaks ori Tăcerea mieilor. Astfel se justifică și generozitatea scriitorului Jean-Christophe Grangé care a acceptat să i se folosească romanul de mare succes apărut în 1998 drept punct de pornire: "La Mathieu există ceva esențial care nu se întîlnește la mulți regizori francezi și anume dorința de a spune o poveste cu un puternic tîlc
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
studiu, încovoiat meditativ asupra ființei trăitoare în "orizontul misterului", aristocrat al gândirii asaltând în tăcere barierele aruncate de Marele Anonim în calea cunoașterii, autor al unui stil elegant și metaforic, împrumutat unei întregi școli. De aceea va fi greu să accepte că el, Tao, cum l-au supranumit elevii, ar fi putut trece de granițele academismului fără a-și compromite imaginea clasicizată. Și totuși, întors cu spatele spre zonele abisalului, Blaga coboară în arenă spre a-și caricaturiza pamfletar un adversar
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
un fel de făcător de fișe, un "critic bibliografic". Asta l-a iritat nespus și i-a păstrat, și după 1989, inconformismul d-sale luînd forme la limita scandalului și a sfidării publice. Astfel a refuzat, în trei rînduri, să accepte demnitatea de membru al Academiei Române pentru că "nu am afinități cu această instituție de tip sovietic" și pentru că "formarea mea ideologică respingea orice formă de cultură oficială, începînd cu instituțiile de tip sovietic. Iar instituții de tip sovietic erau Uniunea Scriitorilor
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
nu s-a terminat nici astăzi în România. Și, de aceea în spiritul neopașoptist al d-sale, dorește, ca Bălcescu în 1848, să ne construim o țară. Aceasta pe o a treia cale sau cu un termen pe care îl acceptă amîndoi interlocutorii, pe calea unui al treilea tip de discurs. "Atitudinea mea față de străinătate și față de Occident, afirmă dl. Marino, rămîne incontestabil pozitivă. Însă relațiile mele cu unele personaje, cu unele personalități occidentale" au demonstrat că, uneori, le-a fost
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
în 1965, fără a face concesii substanțiale cenzurii vremii. E o lucrare fundamentală, cu caracter istoric, despre o realitate care în secolele premoderne, crede Stahl urmîndu-l pe N. Iorga, a fost o stare generalizată pe teritoriul românesc, atîta vreme cît acceptăm ipoteza (Iorga, Stahl) că la noi n-a existat, în relațiile agrare, feudalism și că sistema acaparării, de către boieri, a satelor cu pămînturile lor cu tot, se petrece de abia în secolul al XIX-lea, ca urmare a tratatului de la
Un interviu incitant cu H.H. Stahl by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16098_a_17423]
-
abia în secolul al XIX-lea, ca urmare a tratatului de la Adrianopole (1829), cînd, dispărînd monopolul turcesc asupra comerțului românesc, grînele noastre încep să fie căutate în Europa și atunci boierii acaparează pămînturi, creindu-și mari latifundii. Indiferent dacă i se acceptă sau nu lui Stahl acest punct de vedere (preluat, repet, de la N. Iorga) rămîne faptul obștiilor devălmașe din enclavele rurale mai izolate, pe care Stahl are meritul extraordinar că le-a studiat și apoi comunicat public prin cartea amintită. Se
Un interviu incitant cu H.H. Stahl by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16098_a_17423]