2,554 matches
-
fi casta căreia Îi aparțin, și a rămas figura emblematică a „nonviolenței active” (ahimsa). Trebuie să reținem și personalitatea lui William Carlos Williams (1883-1963), medic și estet care a căutat să scape de „angoasa civilizației” prin scris. Experiența sa nemijlocită, acuitatea percepțiilor sale, hazardul Întâlnirilor și reflecțiilor sale sunt sursele principale ale creațiilor acestui autor. Williams respinge „cultura tradițională” În favoarea unei culturi care ar fi doar acțiune și invenție, declamând liric că „locul poemului este lumea”. La numele acestor pionieri, se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
două tendințe în interiorul tuturor partidelor politice bulgare, fie ele comuniste sau anticomuniste. Forța clivajului pe care îl analizăm împiedică încă pe "modernii" extremității să lucreze în ansamblu. B. Expresia clivajului foști comuniști/anticomuniști 1. Raportul de forțe În cazul bulgar, acuitatea confruntării provine din forța partidului moștenitor și slăbiciunea opoziției anticomuniste în faza inițială a transformării. Trebuie să reamintim rolul Partidului Comunist Bulgar (BKP) în declanșarea tranziției într-un context în care dizidența și opoziția față de regim sunt departe de a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fiind publicate ultimele, în 1996, din necesitatea de a incorpora cât mai bine mutațiile amorsate. Titlul lor a devenit Europes orientales, Russie et Asie centrale. În afara imensei rezonanțe emoționale pe care o resimțeam în vâltoarea evenimentelor, m-am întrebat cu acuitate și asupra capacității unei discipline științifice de a gândi dacă nu de a prevedea un eveniment oarecare. Nu am trăit în direct niciunul dintre evenimentele sfârșitului de an 1989, însă le-am urmărit continuu prin intermediul media și al convorbirilor telefonice
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
față de cei care dețin cunoștințe specializate”. Nu și Ceaușescu, care În timpul regimului său, după cum nota Trond Gilberg În 1975, „a arătat În mod clar... că este dispus să sacrifice din creșterea economică pentru a maximiza controlul său politic”. Trebuie lăudată acuitatea cu care analistul din 1975 evidenția faptul că nu există o soluție dialectică pentru dilema „roșu” vs „expert” (În speță control politic vs performanță economică). Trebuie făcută o alegere simplă, dar plină de consecințe: „Se pare că șîn 1975ț țara
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
apar rar, tocmai pentru că este mai mult decât atât, un gânditor al esențelor, criticul condiției umane, de fapt, al insolubilelor Întrebări ale existenței, pe care literatura doar le reiterează prin clasicii, modernii, contemporanii și debutanții ei și pe care, În acuitatea lecturii, le asumă, le Însuflețește, le Îmbogățește și le face vii, imediate, personale, inconfundabile, persistente, Într-un fratern act de iscoditoare reanimare, de o irezistibilă forță persuasivă. Scrisul - substitut al rugăciunii, cum spunea Kafka -, imersia În propriul eu ca șansă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noi validează o viguroasă nouă etapă de creație. Ceea ce remarcase Paul Georgescu cu peste două decenii În urmă, anume „modernitatea relațiilor și a problematicii” ca amprentă prin excelență contemporană a scrisului său, Își află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și cea evreiască, de data asta) se revelează memorabil. Dincolo de diferențele tematice sau de anvergură, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
text juvenil al lui Paul Georgescu, solicita, firește, asiduu judecata și opțiunile sale ulterioare. Simpla Încrâncenare a „fidelității” făcea, după patru decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În flăcări”, așa definise Cioran corupta mascaradă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din țară, ca și a atmosferei culturale. Nu știam cât cunoaște despre sau ar fi interesat În existența mea americană, dar eu eram, măcar parțial, la curent cu prezența sa publicistică și editorială. După 1989, scrisul său câștigase libertate și acuitate, cum se Întâmplase, probabil, cu mai toți scriitorii români, din țară sau din exil. În revistele românești care Îmi parveneau, căutam, totdeauna, textele lui Z. Ornea. Îmi slujiseră nu o dată, ca și cărțile sale, pentru o corectă orientare În chestiuni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
larga bucătărie a casei de la Bard, Însă, la cafea, Într-o dimineață solară, am regăsit comunicarea. Tensiunea unor evocări surprinzătoare, livrate cu o invidiabilă detașare și o intensă participativitate, totuși, o readusese pe Gabriela cea dintotdeauna, la ora de maximă acuitate. Ne-am despărțit melancolic, prieteni de demult și de acum. Șocul nefericitei publicări a eseului Felix Culpa a fost neașteptat, chiar dacă isteria care urmase era previzibilă. Întâlnirea de la Viena restabilise doar formal comunicarea. * Revenit la New York, am aflat că În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
una dintre aceste cărți, valabilă pentru toate și intitulată „Spațiu cotidian”, Lucian Raicu remarca „lectura mai profundă a comportamentelor umane de aparență inofensivă”, ca și „puterea de a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea vag vibratilă, cețoasă și vaporoasă, aproape caricaturală În insignifianța ei, caracteristică unui Întins sector al literaturii zise feminine”. Balansul Înșelător
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și transmițător sunt consecințele iremediabile ale unei predeterminări care ne obligă să fim doar ceea ce suntem, fără să putem răsturna premisele. Cu cât devenim conștienți de această funciară precaritate, aspirând la alteritate și, prin extindere, la totalitate se agravează și acuitatea Însingurării. Alteritatea, a fi un altul, acest teribil efect de Înstrăinare de sine („eu sunt altul”, spunea Rimbaud), nu contrazice ipseitatea, ci mai curând pare să facă „parte”, dacă nu chiar pereche sau poate consecință acelei constatări Încă mai umilitoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nopți fără sfârșit, ani, ani după ani”. Eroismul său este, doar aparent, paradoxal, consecința condiției sale intelectuale. Blecher reiterează zilnic curajul de a fi om până la capăt, În pofida celor mai cumplite chinuri, reinventând, parcă, umanul Însuși, căruia Îi probează, cu acuitatea și luciditatea de care doar el era În stare, inimaginabile resurse de stoicism. Și nu doar atât... efervescența sa intelectuală rămâne creatoare și În aceste condiții. Absurdul existenței, Blecher l-a intuit mult Înaintea nenorocirii care l-a ales martir
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și că, de fapt, tot ce a scris Blecher este impregnat de o astfel de fervoare a eternului, a măreției În vulnerabilitate. Cum spune Pascal, „un copac nu-și cunoaște mizeria”... Tragica asumare a destinului, În deplină cunoștință, cu o acuitate mereu În alertă, veghea până la capăt, marea posesie strict și tragic omenească, spulberă instantaneu obiecțiile ce s-au dus dintotdeauna acestui tip de literatură și de spiritualitate, considerată pesimistă, excesivă sau chiar patologică În nestrămutata ei fidelitate față de adevăr, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
melodioasă, ritmată de surprizele atâtor volute inedite, este rezultatul aceleiași Încleștări, de fond, cu materia, cu „imitațiile” ei banale și statice. Citim aspirația estetică spre conjunct - negociat În contrastele care complicitează și se Înfrățesc, până la urmă, contradictoriu, contrariant - conjunctul dintre acuitate și adâncime, dintre prospețime și durată, dintre originalitate și adevăr. Metamorfozele și conflictele literaturii lui Bruno Schulz sunt flagrant deosebite de ale lui Kafka, În a cărui descendență este frecvent situat. Schulz l-a admirat, Însă, pe Kafka, al cărui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
străluciți, Își părăsise, brusc, refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește, limba pe care fusese bucuros, cândva, s-o abandoneze. O nouă formă a bolii Alzheimer, această revenire? Era, cu siguranță, cum avea să remarce, cu acuitate, Ion Vartic, o izbutită regresie. Un mod de a regresa Înspre starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Acum, când zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul zarvei și al ruinelor, răgușitul antisemitism post-Auschwitz este auzit din nou”. Imre Kertész arăta, la prima vedere, ca un gospodar maghiar, bonom, cordial, de o calmă și jovială convivialitate. Extrema seriozitate și acuitate, adâncimea, gravitatea și simplitatea „concentrată” a personalității sale au devenit evidente abia când ne-am desprins din grupul cu care luasem cina, pentru o scurtă plimbare În doi. Mi-a vorbit despre anii sub comunism, când trăia din traduceri, despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eu să nu mă schimb” - singura reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
năucitoare a timpului proustian al copilăriei pierdute și niciodată pierdute, cu care artistul părea pregătit să se legitimeze, curând, În fața Morții Însăși, Autoritatea Supremă. Deși a exprimat magistral Babelul și Babilonul modern, America, Saul Steinberg este un „refugiat” care aduce acuitatea și umorul unui transfug, legitimat cu un fel de găurit pașaport Dada. Referirea nu trimite, s-o spunem, la compatriotul său român Tristan Tzara. Nu am În vedere, neapărat, nici nume ca Urmuz, Ionesco, Cioran, chiar Arghezi, chiar clasicul Caragiale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și opoziție devine mai slab, oricare dintre cele două forțe deținând anumite pârghii ale puterii, dar lipsindu-i altele. Cooperarea politică devine normă și nu excepție, iar presiunea cetățeanului asupra omului politic devine de luat în seamă. Trebuie reiterată cu acuitate nevoia disipării puterii politice. O constituție în spirit liberal, care să îngrădească, prin mijloace complexe și variate, redundante chiar, manifestările abuzive ale puterilor politice este mai mult decât necesară. Lipsa acestor mijloace nu face decât să se permanentizeze absolut toate
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
îl susțin slăbesc, ceea ce înseamnă că nu mai poți focaliza ochii pe scrisul mic; corneea se îngălbenește, ceea ce schimbă modul cum percepi culoarea, și pe retină ajunge mai puțină lumină, ceea ce înseamnă că lumea este mai întunecată decât altădată. Problema acuității vizuale, deja o problemă în supermagazin, va deveni mai gravă - nu cândva în viitor, ci de acum înainte. De exemplu, orice studiu făcut pe cititorii ziarelor arată același lucru: cititorii vor litere mai mari. Majoritatea ziarelor folosesc fonturile de dimensiune
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7 Se pare că toată viața am practicat cu cel mai mare zel activitatea de rememorare vie a unui petic de trecut și am motive să cred că această acuitate patologică a Înclinației pentru retrospective este o trăsătură de caracter ereditară. Există un anumit loc În pădure, o punte de trecut cu piciorul peste un pârâu maroniu, unde tata se oprea Întotdeauna pentru a-și aminti pios acel fluture rar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acestora. Or, până acum, acest lucru nu s-a întâmplat. Aș putea afirma chiar că o constantă a politicilor românești actuale o reprezintă sabotarea statutului de contribuabil și a drepturilor care decurg din acest statut. Două metode îmi vin cu acuitate în minte: scutirile populiste de impozite și perpetuarea muncii la negru. Amândouă au drept consecință lezarea preponderentă a drepturilor cetățenești pozitive la educație, sănătate, asigurări sociale. Pendulând între politica populist-reparatorie a conservatorismului de stânga (cea reprezentată de PDSR și, în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în limba română a textelor de bază ale principalelor tradiții religioase asiatice, una dintre primele condiții ale posibilității de instituționalizare a istoriei religiilor 1. Deopotrivă, în această perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]