19,920 matches
-
că își trădează prietenii ca să obțină funcții avantajoase și așa mai departe. Buna-cuviință ne oprește să săvârșim asemenea indiscreții. În schimb, ei, lipsiți de bună-cuviință, dar și de sentimentul responsabilității, de răbdare și bunătate în înțelegerea oamenilor, se grăbesc să acuze fulminant diverse persoane, bazându-se pe zvonuri, pe informații inventate sau pe informații reale folosite tendențios. Altă problemă o constituie alegerea celor care urmează să fie puși la zid. De obicei sunt preferați oamenii de valoare, care nu pot fi
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
261 la număr, însumează 26.600 de pagini, în ediția facsimilată, apărută în Franța, în 29 de volume. Este rodul unei cercetări obstinate, îndelungi, răstimp în care Paul Valéry nu a mai scris poezie, motiv, pentru unii, de a-l acuza de sterilitate. Dreaptă sau nu, acuza nu are cum știrbi uriașa anvergură a proiectului și, implicit, importanța problematicii. Prin altitudinea ideatică de la care și-a efectuat autoscopia (căci e vorba de o dedublare: analistul îl scrutează pe poet), Paul Valéry
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
constituit premiera filmului lui Francis Ford Coppola, Youth whitout Youth, ecranizare după nuvela lui Eliade, Tinerețe fără tinerețe. Deja clasicei acuze privind trecutul fascist (venită din Italia, această acuză sună cel puțin bizar, ca și cum cineva din altă țară ar fi acuzat de presa din Germania de trecut nazist) i s-au adăugat cu acest prilej și altele noi, cum ar fi cea de impostură sau "șamanismul dubios" care îl făcea pe savant să umple "nu numai amfiteatrele cu studenți, dar și
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
tocmai nepăsarea, nesimțirea, indolența noastră au făcut ca mult prea mulți cetățeni români să nu cunoască un alt fel de viață, de comportament, de civilizație. Dacă ar fi să găsesc poporului căruia îi aparțin o imensă vină, atunci l-aș acuza de indiferență. Nu ne pasă cum trăim, nu credem în nimic, nu avem pic de onoare și compasiune. Am văzut cu ochii mei cel puțin două cazuri de oameni morți pe un bulevard faimos al Capitalei, doborâți de caniculă, și
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
prea mare". După cum "aproape nimic nu e memorabil în jurnalul poetic sui generis rămas de pe urma călătoriilor lui Alecsandri în Europa sau în Africa". Sentințele sînt exact formulate și, după toate probabilitățile, fără drept de apel. Și acum o constatare picantă. Acuzat în tinerețea d-sale, evident într-un mod tendențios, de "călinescianism", în înțeles de subordonare epigonică, N. Manolescu are onestitatea de-a admite fără echivoc însemnătatea, nesleită în actualitate, a Divinului critic, al cărui merit, "în raport cu stadiul la care el
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
discuții cu Marcel Petrișor, în redacția revistei "Teatrul", unde Sîrbu și Doinaș lucrau, al doilea proces și a doua condamnare sancționează - în logica perfect-aberantă a regimului - scrierea unei piese "cu caracter reacționar", intitulată Sovromcărbune. Absurdul înflorește: Ion D. Sîrbu e acuzat pentru un text scris cu șapte ani în urmă și care, în plus, nu se găsește la dosar. În intervențiile acuzării, ca și în cele ale apărării, Sovromcărbune figurează ba ca piesă de teatru, ba ca roman, ba ca... scrisoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
lui Seneca aerul unei predici filozofice. Seneca nu are nimic cinic sau sarcastic în considerațiile, de altminteri neiertătoare, pe care le face pe seama vulgului, a plăcerilor, a bătrîneții sau morții. E cu totul nepătimaș în judecarea oamenilor, desprinderea lui sufletească acuzînd simptomele unei inteligențe reci și analitice. Poate tocmai de aceea pe Seneca îl prețuiești fără să-l admiri, și-l recunoști fără să-l iubești. Îi lipsește acea înclinație paroxistică de a-și apăra o idee chiar cu riscul ca
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Alexandru Jar, fostul luptător ilegalist și participant la Rezistența franceză. Îndemnat în particular de perfidul Dej să spună ce crede despre situația din țară, să critice partidul pentru greșeli, când o face în ședință publică acesta îl dezavuează cu vehemență, acuzându-l de "liberalism găunos". Ion Ianoși crede că a fost vorba de o înscenare preventivă, menită să asigure, prin sacrificarea credulului Jar, "obediența" scriitorilor la congresul care urma să aibă loc în vară. Tot ce se poate. (V. Ion Ianoși
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
a fascinației față de Nae Ionescu. Acum, însă, dacă ne gîndim puțin, Sebastian nu a însemnat de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
I". Apoi face un gest semnificativ, la înființarea Universității ieșene: în înțelegere cu tatăl său dăruiește Bibliotecii acestei Universități, printr-un Act de dăruire din 14 septembrie 1860, aproape 4000 de cărți, manuscrise, hrisoave etc. Iar când el, unionistul, este acuzat de separatism, schimbă repede, în 1863, titlul revistei "Din Moldova": "Auzim din toate părțile învinovățiri de separatism, întemeeate pe titlul foaei noastre. }inând mai mult la idei, decât la cuvinte, bucuros ne grăbim a preface nafaustul "Din Moldova" în "LUMINA
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
1989. Dacă e foarte ferm că plagiatul nu poate fi iertat, Octavian Paler nu e convins că Eugen Barbu a cultivat intrigile pentru a plăti polițe personale, depășindu-și rolul de instrument al partidului comunist și al Securității. Nu-l acuz, Doamne ferește!, pe Octavian Paler de favorizarea infractorului: pur și simplu, așa vedea el lucrurile, necrezându-l pe Eugen Barbu chiar atât de diabolic cât îl credeau alții. Logica afectivă a lui Octavian Paler e una care izvorăște dintr-o totală
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
fi putut-o clinti. Nici vorbă: percepția criticii și percepția publicului cititor (nu știu dacă le putem detașa) sunt cu totul diferite în 1957 (când apare Groapa), în 1969 (când apare Princepele), în 1978-1979 (când apare volumul III din Incognito, acuzat de plagiat, într-un veritabil scandal literar și politic), în anii '80 (când se acumulează faptele sale negative de la "Săptămîna", de defăimare a scriitorilor estetizanți, experimentaliști și europenizanți), în anii '90 (când se declanșează procesul revizuirilor critice). A doua observație
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
bas-baritonul Jose van Dam, basul Samuel Ramey, dirijorul Frans Bruggen conducând "Orchestra secolului al XVIII-lea". Deși a fost anunțat în program, nu a cântat în festival nici Leon Fleisher, celebrul pianist și profesor. Cu trei zile înainte de concert a acuzat dureri ale tendoanelor celor două mâini. Mă consolez cu gândul că pe violonistul Itzhak Perlman îl voi audia la București într-unul dintre concertele Festivalului "George Enescu", că pe violonistul Joshua Bell îl voi asculta, poate, la o altă ediție
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
însă la îndemâna tuturor. Există și alte acuze mai subtile, greu de formulat. Suspiciunea inventează vinovăția, iar aceste ficțiuni nemotivate ucid. Ofițerul de Securitate care îl interoghează pe Chiril în legătură cu însemnările din jurnal îi cere să-și denunțe prietenii și îl acuză că e un reacționar, un subversiv, gândind împotriva binelui patriei. Ceea ce înseamnă că el ar putea fi un delator, un uneltitor și un nepatriot. El se disculpă, cât poate, dar constată că nu este eficient, că acuzele, odată lansate, au
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
Lasserre în care se încearcă augmentarea celebrei distincții goetheene: "j^appelle le classique le sain, et le romantique le malade", sau în scrierile baronului de Seilliere, care situează romantismul sub semnul apăsător al patologiei morale. Literatura modernă în totalitate e acuzată de Julien Benda, în eseul Belphegor, că a sustras sensibilitatea de sub regentarea rațiunii, după cum gruparea de dreapta, Action française, a lui Charles Maurras preconiza revenirea la clasicism ca un complement necesar al ideii de ordine. O altă remarcă a lui
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
trecut propria existență. Evoluțiile, metamorfozele sunt interioare, nu depind de mecanica sistemului. Acesta putea fixa doar condițiile vieții noastre, nu și intensitatea ori libertatea ei lăuntrică. E ceea ce se fac a nu înțelege anticomuniștii tardivi, de după căderea comunismului, care-și acuză la nesfârșit compatrioții "lași" că nu s-au împotrivit totalitarismului. Chiar prin aceasta s-au împotrivit: prin libertatea lor interioară. Fapt pe care Mihai Cantuniari îl reamintește, în fragmentul dedicat incomparabilului Ray Charles: "Moartea, acum câteva luni, a lui Ray
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
delict, literele sunt sau nu vinovate prin simplul fapt că există (și nu se poate să nu te gândești la controlul literelor de la mașinile de scris din anii '80), atavismul e un delict (în subtext, "originea nesănătoasă" de care erau acuzați copiii sau nepoții unor oameni care dăduseră contur României), apar ființe ciudate, luptilul, cumplita pisică (torționarul), informatorii, delatorii, provocatorii, suprapușii (ofițerii de Securitate), oamenii sunt momiți cu canalizarea (aceștia erau numiți în realitatea pe care am trăit-o "mâncători de
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
mod dureros, care îl conduce spre statutul unui exclus (și în sens propriu, și în sens figurat). Devine un marginalizat, un paria, un ins interesant, ciudat, foarte personal în opinii, adică un individualist și un "idealist periculos", după cum va fi acuzat de colega lui Luiza în ședința de excludere (p. 123) și, în cele din urmă, de securistul care îl anchetează pentru ideile, speculațiile și convingerile din caietul pierdut. A doua mare idee a cărții și a existenței lui Chiril Merișor
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
vale înainte de conjuncția și: "Vă rugăm să respingeți, și să primiți..." Dl. N. M. nu cunoaște nici rostul majusculelor ori scrie cu doi i infinitivul verbului: a citii (!). în aceste condiții gramaticale precare, ce mai contează că membrii GDS sînt acuzați că se droghează în sediul rîvnit de dl. N. M. Oare unde am mai citit, cu ani buni în urmă, o acuzație asemănătoare și la cine se referea ea? Ați uitat? Era vorba de PN} (încă nu și CD) în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
mărturii ar putea obține o condamnare pentru alte infracțiuni minore comise de cei doi. Ambii sunt interogați separat (dar simultan) și fiecăruia îi este prezentată următoarea ofertă: dacă mărturisește (deci defectează ) că a comis jaful împreună cu celălalt individ, va fi acuzat pentru o infracțiune minoră (spre exemplu, nerespectarea regimului armelor și munițiilor), iar pedeapsa acestuia va fi de doar un an de închisoare, în cazul în care celălalt individ nu mărturisește și el comiterea jafului; dacă ambii mărturisesc, atunci fiecare va
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
fiecare va primi o pedeapsă de 2 ani pentru un concurs de infracțiuni minore; în cele din urmă, dacă el nu mărturisește, însă colegul său mărturisește, atunci va primi cea mai mare pedeapsă, de 5 ani de închisoare, fiind singurul acuzat de jaf. Jocul este descris grafic în formă extensivă în figura 1.1 . Profilul dublei defectări este în acest caz soluția jocului . Pe de o parte, acesta este echilibrul Nash, adică niciunul dintre jucători nu are vreun stimulent să își
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rumegă în felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex nihilo. * Ca să-ți consumi obsesiile creatoare și să le dai zborul înalt îți trebuie singurătatea vinovată, prin care să acuzi, să șfichiuiești și să pretinzi întâietatea, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă nu ești bolnav de credința că te afli în postura unei astfel de victime a tuturor, a nimănui, cazi pradă unui gen de politețe stearpă, prin care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mine, ca să-mi întrețină părăsirea... și astfel viitorul, abținându-se de la perversa lui determinare, așteptând ca o surpriză venirea mea imprevizibilă - sau plecarea mea, după sticla în plus, către descoperiri care pe el nu îl privesc. * Dependența noastră de fericire acuză, până la urmă, fragilitatea ființei. Cu cât suntem mai fericiți, cu atât starea de a fi om se transformă mai mult în nepăsare. * Să implori în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vigoare oricăror tendințe exclusiviste la nivelul societății poloneze. A realizat chiar un interviu istoric cu fostul său călău, generalul Wojtech Jaruzelski, cel care a introdus legea marțială în Polonia anilor '80, fapt pentru care fostul disident a ajuns să fie acuzat de către spiritele înguste de... nostalgii comuniste. Leonard Oprea demonstrează, cu fiecare nouă carte a sa, aceeași lipsă de complexe în abordarea relațiilor contradictorii care caracterizează lumea contemporană. Conștient de valoarea gesturilor sale din trecut (este unul dintre participanții la revolta
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]