3,016 matches
-
se-mprăștie văzând cu ochii! (La care, firul de iarbă mâlc tăcu, fiindcă cei zise vântul nu-i plăcu). - Păi, vântule, tocmai acesta este oful: De vorbă, păpădiei, îi venise cheful). Chiar ’nalt ( o, ce slabi îi sunt genunchii!) La adierea ta se-nclină într-o parte, când în alta. Este instabil. Pe când, eu stau dreaptă, semeață. Ș-apoi, mai departe, zâmbesc. Doar pălăria când și când îmi cade; dar an de an eu înfloresc! Uite, c-o morală, o să-l
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ale ferestrei se desprinseră, ușor, una de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cunoscut-o, ci numai ura, sub diverse forme... I s-a părut că-i sunt dragi toți cei de un neam cu dânsul și, îndată ce n-a găsit în inimile lor ura lui, dragostea s-a împrăștiat ca pulberea în adierea vântului... Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoțește și dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sufletul obligat prea devreme parcă să împlinească datini nedorite.Un lucru îmi devenise clar: o invidiam pe moartă și mi-aș fi schimbat imediat destinul cu al ei. Prețul integral al vieții, cum bine zicea Eliade, îl dă numai moartea. Adieri dulci de amurg de vară se scuturau printre plopii din curtea bisericii, cărora începuse să le tremure frunza, dublậnd siluetele lor cu nuanțe violete. Totul se poate reduce la cenușă sau la praf, dar lumina dragostei adevărate se ridică chiar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
uite-așa, precum plătica. Are românu` bani de distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se clatină și se înspăimîntă la amenințarea Lui. 12. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. 13. Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge șarpele fugar. 14. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?" $27 1. Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, și a zis: 2. "Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
m-am prins. Era atât de cald, încît viteza lui nu făcea decât să-l transforme într-un foehn puternic. Avea dreptate coloratul, trebuia să-l las la viteza la care funcționa el. Când e foarte cald, trebuie doar o adiere să-ți desprindă pelicula de aer cald de pe corp și parcă te simți răcorit, am învățat repetând pe scări de draci că tare sânt prost, "cald-viteză mică, cald-viteză mică", și încă un etaj, că stăteam și la patru, "cald-viteză mică
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în tot răstimpul vieții în care umilințele și îndatoririle de sclav nu i-au dat niciodată răgaz ca să stea măcar o clipă singur cu sine și numai pentru sine, privind acuma cerul înstelat, Auta simți întîia oară în el o adiere de mândrie. Dar iată că și această clipă trecu: Hor îi vorbea ceva. Străinii își scoseseră globurile, numai el îl mai avea. Și-l scoase și se uită la străinul cel vârstnic, poreclit Hor. Acesta surîse: - Le-ai făgăduit prietenilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în amurgul unei zile de mai, când culoarea sângerie a cerului atrage toate privirile aducând melancolie, pace sufletească sau dor, Eugen se așeză pe o bancă într-un parc cu tufe de liliac al cărui mireasmă îl înveli, ca o adiere ușoară. Pe o altă bancă se așeză o tânără zveltă cu păr șaten, ochii căprui cu privire caldă, care-i zâmbea sfios. După puțin timp, reușesc să se cunoască și chiar să-și spună pe nume, plimbându-se apoi prin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
minte de a se întoarce la părinții lui pentru a le putea fi de ajutor, zise cu vocea scăzută, ușor încurcat: -între mine și ea nu există nimic, din ceea ce crezi tu -Da... dar vezi tu, iubirea este ca o adiere înmiresmată și dulce, care atunci când te învelește în poalele ei, ea devine un balsam. Puritatea ei absolută, tămăduiește orice rană, unind două suflete care până atunci s-au căutat, contopindu-le în fericirea și seninul ei. Andrei fiind puțin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Aurica pe un ton împăciuitor. Acum amândouă lucrau în tăcere, fiecare cu gândul ei, nici măcar nu se mai priveau. Era în plină vară, într-o dimineață senină. Soarele strălucea de câteva ore bune pe cerul de un albastru intens. O adiere ușoară răspândea mireasmă și răcoare. Radu Brădescu, ajutat de câțiva oameni se mută în noua sa locuință, un apartament la etajul întâi al unui bloc din comună, bloc în care locuise și Angela Ulmeanu până în urmă cu ceva timp, când
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
său de a se întoarce acasă. El scoase o fotografie pe care o avea tot timpul în buletin, printre lacrimi privindu-și părinții, adormi. Soarele reuși să străpungă ceața rară a unei frumoase și blânde dimineți de septembrie, când o adiere ușoară desprindea primele frunze gălbui aducându-le-n valuri, ca apoi să devină ca-n fiecare toamnă așternut foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adâncise, fu întrerupt de zgomotul mașinii soțului ei, care tocmai se întorcea din senin de la fermă. Se întunecase de-a binelea. într-o după amiază frumoasă de mai, când soarele cobora spre asfințit așternând umbre mari cu binefăcătoarea răcoare, o adiere ușoară împrăștia mireasma dulce a florilor de liliac peste alaiul nunții care se îndrepta spre frumoasa biserică din comuna B. , poate chiar cea mai frumoasă biserică din împrejurimi cu o frumoasă troiță meșteșugită de o mână dibace. Ionuț, în costumul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Soare și prin intermediul altor raze cosmice care bombardează moleculele de aer și încarcă fragmentele acestora cu energie vitală. Deplasarea și evaporarea maselor mari de apă ionizează, de asemenea, aerul de deasupra acestora. O a treia metodă de ionizare naturală este adierea neîntreruptă a vântului deasupra spațiilor largi, deschise. Cel mai puternic qi atmosferic se găsește așadar la altitudini mari, acolo unde radiațiile solare și cosmice sunt cele mai puternice, vântul este constant, iar apa ia forma pârâurilor repezi și a lacurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
esența se transformă în energie”. Cu alte cuvinte, atunci când uleiurilor esențiale ale plantelor aromate li se permite să se evapore în aer, ele își eliberează energia sub formă de aromă, iar această energie este absorbită de nervii olfactivi atunci când o adiere înmiresmată pătrunde în nas. Aromaterapia funcționează numai cu miresme derivate din surse vii, naturale, cum ar fi florile, semințele sau rădăcinile. Aromele sintetice au „miros”, dar nu au energie și orice nas sensibil își poate da seama cu ușurință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să fie prins, nu-ți face griji, spune Bunty aproape mârâind. Vreau să sufere. Simt cum mi se Întărește pula din cauza modului În care curva asta babană accentuează cuvântul „sufere“. Uau! — Ei bine Bunty, zic eu și sună ca o adiere blândă, ăăăă, scuză-mă, am ceva În gât, tușesc eu. Cel mai bine e să i te dezvălui puțin. — Cum adică să mă dezvălui? Întreabă ea provocator, aplecându-se pe scaun și dându-și la o parte de pe ochi bretonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
maluri și stuf. Afară, mese lungi stăteau străjuite de o parte și de alta de bănci de lemn masiv. Cheflii destui. în curte se văd sârme legate zdravăn de copaci, fețe de masă și prosoape albe erau puse la uscat, adierea de vânt aducând miros de săpun și detergenți. Ne-am așezat la o masă umbrită de un plop falnic. Nu departe de noi un grup de circa nouă inși închinau pahare urându-și zgomotos urări de bine în dragoste și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
trei elemente ale haiku-ului. În mod obișnuit, imaginea Însăși este ce, atîta timp cît aceasta implică pe cînd și unde. De exemplu, acest haiku de John Wills: luna În zori frunzele de nufăr bat În alb la o scurtă adiere avem momentul zilei foarte bine enunțat; și „frunzele de nufăr” ne oferă un indiciu privind momentul anului. „Frunzele de nufăr” ne spune de asemenea că ne aflăm pe un lac, o baltă sau pe o porțiune cu curs lent a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre care vorbește Yasuda nu sînt date seci care ar avea doar rostul de a identifica, localiza și data ceva pentru a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
creației, de confuzia cu firea. În poemul Unde un cântec este, Blaga surprinde ființa cântecului ca pe un fel de epifanie, de arătare zeiască. Cântecul este pentru el destrămare și răsfirare a zeului, topire a sa În lume, metamorfozare În adiere, mireasmă, vrajă-vânt, care, abia așa, ating coardele deargint ale lirei. E remarcabil faptul că este vorba de un cântec al firii și nu de unul de păun-cantautor. Realitatea Întreagă este În sărbătoare, este plină de ființa zeului sau de zei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sale spre primăvară de dimineață liliacul Înflorit e plin de rouă flori de liliac cad din pensula moale - În primăvară Continuitatea este evidentă atunci cînd partea a doua a poemului nu este decît o consecință, un efect al primeia: o adiere... puful de plopi Înălbind Lunca Dunării cerul varsă foc - soare viu de aramă pe fața apei Sub pale de vânt florile cireșului - cascadă albă În curând vântul va lovi marea-n valuri... sărutul apei hoțul de copil fură cireșe din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
treia dimensiuni simbolice: iaz de vară / stînjenei galbeni se-apleacă / În umbre amurg / un cormoran planează / un pic deasupra apei amurg / un pelican plonjează / și prinde un pește! liniște / zăpada acoperă piatra / sub stelele iernii ciorile se adună / În mijlocul pinului... / adiere de iarnă clar de lună În august - / pe o creangă subțire / vrabia Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o crăpătură... / soare-n miezul nopții ce multe scoici / pe plajă-n seara asta... / maree-n reflux Considerentele repetate cu asiduitate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
frunze Valentin Busuioc Trebuie să recunoaștem că orbul zîmbește mai curînd toamnei atît de blînde (Încă), În ciuda faptului că noi vedem cum În agoniseala lui sau pripășit și cîteva frunze. Dar poate că orbul le a simțit deja atingerea sau adierea și este mulțumit că vremea Își urmează cursul (și apocalipsa se amînă). Măcar În acest poem putem să acceptăm demnitatea la care a ajuns și să-l invidiem (respectuos) pentru răbdarea și disponibilitatea sa. Poemele bune recuperează deci handicapul milosteniei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În grădinăvântul, doar vântul ... Nicio scrisoare de scris, doar amintirea ca un uliu: la pândă Seară de toamnă - În cuibul de pe casă niciun cocostîrc Marea numai vuiet de valuri, cutia poștală veșnic goală, noaptea de vară fără cîntecul de greier, adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiți, seara fără păsări Întoarse la cuib - toate-s lipsite de rost și viața-n preajma lor e doar deșertăciune. Chiar albul imaculat al ninsorii devine repetiție stearpă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Se simte, În pacea de după orgia de bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc de zăpadă se desprinde și se scutură ca o pulbere fină. E momentul care, fără să-mi dea o direcție clară, m-a precipitat spre un posibil poem. Am cochetat ca prim vers
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]