6,858 matches
-
cică suntem în Frogwater Beach... — Reach, o corectă Gaskell. — Frogwater ce-o fi. Dup-aia cică suntem în Fen Curve. Acum unde suntem, pentru numele lui Dumnezeu? — înțepeniți într-un banc de noroi, zise Gaskell. Jos, în cabină, Eva se agita de zor. N-avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o fi. Dup-aia cică suntem în Fen Curve. Acum unde suntem, pentru numele lui Dumnezeu? — înțepeniți într-un banc de noroi, zise Gaskell. Jos, în cabină, Eva se agita de zor. N-avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bune de odinioară. îți amintești? Gaskell își aminti și fu cuprins de slăbiciune. Sally se aplecă deasupra lui și îl apăsă cu trupul ei pe pat. — Sally surogat... zise ea și îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell începu să se agite. Dacă te gândești că... — Fără gânduri, pervers mic! zise Sally și îi descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile de odinioară. Se așeză pe pat cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marga, unde se și îmbătase, se pare, la un moment dat, nu-și mai amintea exact dacă dormise acolo sau ajunsese, până la urmă, acasă, adică în apartamentul amicului Gafton, unde avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tare ca cel din ’40. A și durat mai mult, să știi. Teribil, domnule, teribil.“ Așa că Tolea îl însoți pe fostul pledant în procesul său din adolescență spre Drumul Taberei. Drum lung, cam o oră și jumătate, pe străzi neștiute, agitate de o lume pestriță și guralivă, în culmea surescitării. Depărtarea de centru nu calma situația. Un soi de somnambulism exploziv îi hipnotiza pe bieții locatari, smulsi din celulele avariate, traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâna princiară. Vedeta seînălță brusc, peste toată galeria din jur, înaltă pe tocurile înalte, tot mai înaltă. Din pelerină se ridică un fus lung, auriu, o lungă mânecă subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căscată, dar Tolea părea că nu observă. — Ce înțelegi dumneata prin prudență, Bombonel? N-o fi altceva decât tripla suprapunere, care este o supunere? Trecutul, prezentul și viitorul îndeamnă la precauție? Adică, la înțelepciune? Asta să fie înțelepciune? Praesens prudenter agit? Alegoria prudenței? Memoria, adică trecutul și inteligența, adică înțelegerea prezentului, să ducă la această peltea? Dar proiectul? Presimțirea, viitorul, FUTURA, cum spuneau cei vechi? Vorbesc cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
portrete... — Ce e în plicul ăla? De ce l-ai ascuns? Amor? Scrisorele parfumate? O, cât le-am mai iubit, parșivele... O viață lungă și glorie lungă înseamnă și... — Nici un nume în alegorie. Dar latina, dar motoul? EX PRAETERITO... PRAESENS PRUDENTUR AGIT... NI FUTURA ACTIONE DETURPET. V-amintiți? Din experiența trecutului, din trecut, adică, acționează prezentul. Acționează cu prudență. Cu pru-den-ță, așa ați scris. Cu prudență, cu nepăsare. Prudență, nu nepăsare. Prezentul acționează cu prudență, să nu prejudicieze viitorul. V-amintiți? Alegoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bleguță. O toantă de fapt. Mereu făceam schimb de tură cu ceilalți din echipajul de zbor. Da, sunt însoțitoare de zbor. Sau stewardesă, dacă preferați. Sau membră a personalului de bord. Atâta timp cât nu-mi spui „parașută“ sau „păpușica“, nu mă agit. Scuze, am uitat cumva să vă spun cum îmi câștig o amărâtă de pâine? Păi acum știți. De fapt, probabil v-am servit și probabil nici nu v-ați ridicat privirea în timp ce vă turnam un pahar de apă minerală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
călătoriilor mele stau cu colegii. Trebuie să fiu sociabilă, protestez eu. Nu pot să-mi ignor colegii și să mă retrag la mine în cameră când ei fumează, dansează și beau, nu? Nu-mi acceptă scuzele, dar nu mă mai agit din cauza asta. Sunt prea bătrână pentru astfel de lucruri. Scuze, am uitat să vă spun ce vârstă am. Am douăzeci și șapte de ani, dar par mai tânără. Cel puțin asta îmi spun bărbații prin baruri. Ziua mea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu ceilalți copii. Făcându-și griji că au fost excluși de la cinele organizate de oamenii „ajunși“. Mie, pe de altă parte, mi-e groază să mă integrez pur și simplu. Să fiu doar una din milioanele de furnici care se agită până când piciorul cuiva mă strivește, punând brusc capăt vieții mele monotone și lipsite de sens. Cum am mai spus, cea mai mare temere a mea e să trec prin viață fără să trăiesc cu adevărat. Nu știu foarte sigur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bagajele. Avioanele nu pot zbura cu bagaje ciudate. Toată lumea știe asta. Hmm. Încercați să le spuneți asta și pasagerilor care sosesc în Florida și află că bagajele lor au ajuns la Sydney! Mă uit discret la ceas, dar nu mă agit. Nu. E treaba pasagerilor să se plângă atunci când întârziem, nu a noastră. Desigur că suntem atacate cu regularitate atunci când avionul întârzie dintr-un motiv oarecare. Dar pe noi nu ne deranjează. Deloc! Noi nu avem viețile noastre, bineînțeles. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de sinceră. Fără să-i spun chiar tot adevărul... — Hei, ia uite. Gândurile Îmi sunt spulberate de glasul lui Katie și mă uit În direcția În care se uită ea. Prin geamul de la intrarea În clădire, văd lume care se agită În hol. Nu e un lucru normal. Ce se Întâmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii cadranul, că era lumină ca ziua, am sărit cu fața drept în pălălaia care se agita în fața ferestrei. În hol mă îneacă fumul, ușa cu geam abia se mai zărește, de-afară o aud pe bătrână urlând, mă orientez mai bine după urletul ei: Arză-v-ar focu’, să n-aveți parte de nimica-n viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
izbucniri animalice de hormoni, fără nici un pic de dragoste în sensul pur. Prin curtea unde tocmai a intrat, cu însoțitorii muți împingând în lături cu un scrâșnet fioros porțile albe, mate, un tip înalt cu constituție atletică de occidental se agită de colo-colo cu o cameră pe umăr. Generalului îi vine să-i strige, într-un acces de veselie, Wait to see my novel, romanul la care scrie acum. În celulă citește zece pagini pe zi cel mult din Crimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o să mi se pară după pâinea prăjită, tot prăjită tare. Te face bun pentru toată ziua! Micul dejun în doi fusese mai mult o desfătare vizuală decât gustativă; în fața mea, pe colțar, ședea Zina îmbrăcată sumar doar în maieul lăbărțat, agitându-și succesiv pe stinghia taburetului picioarele goale. Nu că m-ar fi făcut ea să elimin pâinea prăjită de pe lista alimentelor respingătoare (alături de căcat, pe care nu l-am gustat încă), vreau doar să spun că în dimineața aceea, mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
place să vin pe la sediul Brandon Communications, de fapt trec destul de des, pur și simplu pentru că‑mi place atmosfera. E un loc atât de cool, cu parchet deschis la culoare, spoturi de lumină și canapele foarte trendy și toată lumea se agită încoace și‑ncolo, cu treabă. Cu toții stau până târziu noaptea, deși nu sunt obligați s‑o facă și, pe la ora șapte, cineva deschide de regulă o sticlă de vin care trece de la unul la altul. Am un cadou pentru Mel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă uit la imensa încăpere cu birouri, nu văd decât scaune goale. Nu mai sună nici un telefon, nu mai trece nimeni cu treabă; nu mai are loc nici o ședintă de brainstorming. Ce se întâmplă? Ce s‑a întâmplat cu atmosfera agitată de la Brandon C? Ce s‑a întâmplat cu firma lui Luke? Când trec pe lângă automatul de cafea, recunosc vag doi indivizi care stau și vorbesc rezemați de el. Unul pare cam posomorât, iar celălalt îl aprobă din cap, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
puternică, țintind drept spre starea sa de spirit. Lumea lui se răstoarnă. Algele cresc în cer și norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tatălui, de cum l-a amenințat odată că se aruncă în heleșteu, ca să se înece. Trebuie să încetezi cu bătaia, sau n-o să mă mai vezi niciodată. El îi arată cum a țipat la tatăl său. Râd amândoi. Își descrie anii agitați de studenție. A plecat de acasă la șaisprezece ani și a absolvit Întâia Școală Normală din Hunan. Eram un cititor împătimit, citeam de toate și aproape că locuiam în Biblioteca Provinciei Hunan. Spre rușinea ei, nu a auzit de nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dea acest avertisment. A mers prea departe. Soțul meu se ridică și scuipă o gură de frunze de ceai într-o scuipătoare. E felul lui de a mă face să tac. Sunt umilită. Adânc înăuntrul meu, violența începe să se agite. Efortul e prea groaznic ca să poată fi măsurat. Scuză-mă, Jiang Ching. I-am promis tovarășei Fairlynn un tur al Orașului Interzis. Ar fi mare păcat ca o scriitoare ca ea să nu știe ce se află în spatele acestor ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
transmis această situație șefului Biroului Cultural, Lu Din-yi? Da. Comentariul lui a fost că „e o chestiune academică.” Mao se ridică și scuipă din gură frunzele de ceai. Jos cu Biroul Cultural și cu Comitetul Orășenesc din Beijing! Hai să agităm țara. Spune maselor să clatine bărcile dușmanilor. Revoluția trebuie reînnoită. Ordinul tău a fost dat. Primul cuplu al Chinei își folosește puterea la capacitate maximă. Prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, Mao lansează mișcarea. Să lăsăm ca revoluția Culturală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bambus primăvara - înmugurea de voie bună. Însă acum nu se zărea nimic. Cine a stins demonstrațiile? Cine i-a reprimat pe studenți? Cui îi e teamă de popor? Pe vremuri, asta făceau căpeteniile războinice, Chiang Kai-shek și reacționarii. Mao se agită, lovind din brațe, și vorbește tare. Aceia care îi reprimă pe studenți vor sfârși ei înșiși prin a fi distruși. Vicepreședintele Liu e stană de piatră de uimire. Mao s transformă într-un străin sub ochii lui. Îndurerat amarnic, Liu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mână dreaptè, undeva la înèlțimea primului nasture încheiat de la sacou, iar mâna stângè, la fel ca șeful meu, o țin în buzunarul pantalonului, îmi îndrept spinarea, potrivindu-mi și poziția capului, îmi încrunt puțin fruntea și, din când în când, agit paharul cu vodcè, în care plutesc douè cuburi de gheațè, stau cu picioarele ușor desfècute, așa cum l-am observat pe domnul care tocmai vorbește, uneori își înclinè ușor trupul, în fațè, ca și cum s-ar înèlța pe vârfuri, În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]