179,567 matches
-
că „nu scrie nicăieri că trebuie să pricepi totul”, cum să-ți permiți tu, Cititorul, a zice „Hm!”!? Din nu știu ce sentiment creștin (un amestec de compasiune și duioșie), până acum l-am ignorat, însă dacă ați ajuns cu lectura până aici v-ați dat seama că n-am mai rezistat și m-am decis să-l denunț la gazetă. Cu regretul că trebuie să fac o selecție. Voilà: „O bandă de gangsteri a furat în SUA un ordinator de mare valoare
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
uman și îi propun că, după Leș deux magots, să ne ducem amândoi la biserica din vecinătate să facem acolo reparația cuvenită, să aprindem câte o lumânare la Saint Germain de Prés. Azi ar fi a treia oară când intru aici ducându-mă drept la Descartes... Mircea Iorgulescu, tata puternic a două fețe, una măritata la Brest în Bretania, cealaltă la Marsilia, cu o mamă viteaza trăind în țară, la Valea Călugăreasca, se apropie și el tăcut de sfeșnicul în care
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
pe ziua de 28 oct., curent, cu un puseu inspirat criticul Mircea Iorgulescu stabilit la Paris mai demult, invitându-mă la o cafea. Aventura am ținut s-o notez, întrucât face parte dintr-o istorie literară intimă... Mai fusesem o dată aici ceva mai înainte cu Dody, prietenul meu canadian din Toronto. În ziua aceea, cu el împreună, dădusem de mâncare vrăbiilor franceze. Acestea, observ, sunt mai dolofane decât la noi, mai îndrăznețe, mai bine hrănite, desigur, și curioase, având un cârlig
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
și pe alții fără să le pese de nimic. Lăsând la o parte toleranța pariziană, la doi pași, alături, în biserica Saint Germain des Prés, ca și la Notre Dame des Champs nu departe pe bd. Montparnasse, mai cu seamă aici, cultul sfântului Francesco d’Assisi, prietenul înaripatelor, e în toi. Într-unul din numerele viitoare, am să citez prima frază dintr-o predică pe care Sfântul le-a ținut-o păsărelelor strânse s-o asculte pe când ciuguleau... A fost, așadar
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
la spălat vase în Italia, unde câștigă vreo 8 salarii de-ale mele pe lună, se arată îngrijorat pe mail și îmi vrea binele: „Păi, bă, tu cu ce bagi vrajă la femei cu 100 de paraî pă lună? Vii aici, muncești câteva luni la negru, munca de jos, mă-nțelegi!, dar te-ntorci acasă și om te-ai făcut! Ce atâta învățat, că cu facultatea mănânci numai zacuscă și ciorbă de praz trimisă de-acasă cu sufertașu’!”. Primesc prin poștă
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
că era un factor decisiv în ceea ce privește receptarea și interpretarea mesajului mai mult sau mai puțin sentimental transmis dinspre U. E. Din nefericire, atunci când se încalcă teritoriul „suflet”, lucrurile tind să o apuce pe unele căi tainice și de necercetat, iar de-aici până la ambiguitate a fost puțin: demnitarii puterii s-au oripilat, cei ai opoziției au jubilat, poporul a început să viseze scăfârlii de demnitari cu trupuri și copite de... Doamne iartă-ne pre noi păcătoșii, că suntem în post și nu
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
fără exces de modestie de Mariana Iova. La rândul ei, studiul rezultat din analiza limbajului și nuanțarea semnificației lui în text, prin analizele fenomenului fonetic, morfologic, sintactic, lexical, conduce la recunoașterea valorii cercetătoarei, specializate în domeniul lingvisticii. Nu voi insista aici cu descrierea operei volum de volum, cu ce le este particular și cu ce se leagă între ele. Ar fi o încercare grea, acum când am în vedere constituirea întregii ediții de inedite. Oricare din volume își descoperă puncte grave
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
este slăbiciune ce trebuie și poate fi înfrântă. Și această idee se alege din mulțimea de fapte și gânduri ale romanului, a cărui acțiune este împinsă până la începerea războiului din 1940 și punctul culminant al răpirii Ardealului. Altfel, Ion Agârbiceanu, aici, ca în întreaga sa operă, nu se abate de la actualitatea evenimentelor dar, după un examen, niciodată superficial, el se întoarce la preocupările privind viața socială și politică, pe care o încadrează în liniile mari ale evoluției vieții din Transilvania și
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
în stare, deși în cazul de față interesantă este măsura în care ediția servește la cunoașterea ei și aduce elemente pentru înțelegere, atât a operei, cât și a autorului ei. Mă voi referi la „notele asupra ediției” pentru că ele îndeplinesc aici oficiul de clarificare și cumpănire. Ele se remarcă prin bogăția și calitatea informației, prin obiectivitatea și subtilitatea interpretării. Ele cuprind adnotări substanțiale, ordonate, explicative. Rolul lor este de veghe și de verificare. Să nu uităm că în alte cazuri, ineditele
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Ele se remarcă prin bogăția și calitatea informației, prin obiectivitatea și subtilitatea interpretării. Ele cuprind adnotări substanțiale, ordonate, explicative. Rolul lor este de veghe și de verificare. Să nu uităm că în alte cazuri, ineditele sunt reproduse în „Anexe”, ori aici alta este situația. Fiind vorba numai de inedite, ceea ce se impune este severitatea aplicată stabilirii textului, în forma sa definitivă. Aportul lingvistic se vădește fără greș. În același timp o mare importanță are confruntarea diverselor redactări, când acestea există, cu
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
asemănătoare este situația textului povestirii Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion. Spun, oarecum asemănătoare, deoarece editarea se face după manuscrisul lui Ion Agârbiceanu, confruntat cu textul tipărit în 1938 la Editura Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, colecția „Cartea satului”. De aici sunt totuși reproduse primele trei file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
de la Aqualand a trebuit să-mi spăl discret fusta. Trebuie să ai întotdeauna grijă, în vestiarul ăsta, ca ușile să nu rămână întredeschise și mai trebuie să știi s-o ștergi atunci când încăperea este deja ocupată de un cuplu; și aici se găsesc de fiecare dată niște domni care așteaptă în fața ușilor din sectorul rezervat femeilor. Poți să câștigi un ban frumos la Aqualand, dar eu am refuzat mereu s-o fac, chiar și în momentele în care maică-mea mă
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
România, după cum am aflat de curînd. În final, doi ani mai tîrziu, Gabriel și Virginia Stănescu, perechea care a încercat s-o traducă într-un mod original, m-a căutat din nou în legătură cu publicarea Rădăcinilor... Între timp s-au stabilit aici și Gabriel și-a înființat propria editură, Criterion Publishing. Am fost de acord și munca de traducere a început din nou. Acest lucru continuă încă și rezultatele încep să apară. Aici am întîmpinat greutăți: unele capitole „s-au pierdut” după ce
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
nou în legătură cu publicarea Rădăcinilor... Între timp s-au stabilit aici și Gabriel și-a înființat propria editură, Criterion Publishing. Am fost de acord și munca de traducere a început din nou. Acest lucru continuă încă și rezultatele încep să apară. Aici am întîmpinat greutăți: unele capitole „s-au pierdut” după ce le-am corectat și a trebuit s-o iau de la capăt. Acum însă lucrurile merg bine. Dar nu îndrăznesc să mă pronunț asupra datei cînd va apărea cartea. - Va circula această
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
înaltă funcție pe care am avut-o vreodată, dar în 1971 contractul meu a expirat și am fost nevoit să-mi găsesc altceva. M-am mutat la un colegiu, la distanță de o oră de mers cu mașina de Duke. Aici, avînd mai puține responsabilități academice, am avut timp să studiez româna. Astfel, „ghinionul” meu m-a condus spre lucruri pe care altfel nu le-aș fi făcut. Lui Eliade i-au plăcut unul sau două articole pe care le-am
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
prin gâlcevi infantile de genul cine a fost primul sau care a fost mai ticălos vom reuși, nu prin eterna răscolire a rănilor istorice, ci împreună, rațional și convenind că nu numai unii, ci toți cei ce și-au îngropați aici părinții, moșii și strămoșii, au dreptul să se considere, și chiar sunt, „stăpânii” acestei patrii. E timpul să începem această construcție pe care, neîndoielnic, o vor desăvârși generațiile viitoare, eliberate de ura și prejudecățile ancestrale care ne-au făcut atâta
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
Bârgău, directorul publicației, propune o rubrică intitulată În apărarea scriitorului român. Ideea în sine nu ne displace. Scriitorul are și el dreptul la o apărare, dacă nu chiar la un sindicat. Cît privește primejdiile de care el se cuvine apărat, aici nu mai sîntem neapărat de acord cu dl Bârgău: cum să-l aperi pe scriitor de critici, fie ei și nedrepți? sau de confrați, fie ei și invidioși? sau de jurii, fie ele și lipsite de criterii? Noi credem că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
au atras atenția în același ziar (pe care Cronicarul l-a acuzat din greșeală că s-ar fi lăsat păcălit de interpretarea premierului Năstase privind statutul de economie de piață al României!): “Topul comisarilor miliardari din Garda Financiară”. Sînt prezentați aici cei mai bogați comisari ai acestei gărzi care tot controlându-i pe alții au strîns averi de miliarde, numai ei știu cum. EVENIMENTUL ZILEI anunță sub titlul “Poet la export. Cobori în Pakistan, Luceafăr blînd. O statuie de 6 metri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
îngrămădirea gratuită a kitsch-ului și a clișeelor. Așa cum un roman despre nebunie nu abdică automat de la regulile coerenței și logicii. Carențele prozatorului se văd imediat. Faptul că romanul e scris secvențial, modular, cu episoade succedându-se în afara cronologiei, trădează aici, de fapt, pretextul cerut de slăbiciunile contrucției. Pentru că e dezlânat și povestea se încheagă chinuit și uneori nici măcar așa. Nu poți istorisi o poveste la modul clasic? Nu-i nimic. O faci bucăți, începi cu mijlocul, continui cu sfârșitul, apoi
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
ș.a.m.d. Din punctul de vedere al scriiturii, între strategia clasică a lui Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere discursul lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
sau echivalentul său - posesivul): asupra. În locul unei construcții precum asupra sa (resimțită probabil ca marcînd insuficient valoarea reflexivă), ori a sintagmelor (mai greoaie?) asupra lui însuși / asupra ei înseși, apare incredibila secvență „asupra sieși”: „numai cine se concentrează asupra sieși, aici și acum, înțelege necesitatea schimbării modului de gândire și acțiune, găsește liniștea interioară” (eva.ro); „schimbarea personală este lucrul cel mai greu pe care o persoană îl poate face asupra sieși” (racovitan.com); „lucrarea pe care fiecare o face asupra
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului comunal/ premiat demult.// În calendarul pe o sută de ani ceara și petele creionului chimic/ au stricat înțelesul/ scurgerii vremii.// Îngerul de gips, adus de la tîrg
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Domnul Mihai Zamfir. La 6 fără 20 sînt la Sighișoara, se lasă întunericul, mă urc în mașină. Faină (să fiu în ton cu locul!), altă dată nu mai apuc să mă urc în așa ceva. O duce bine lumea la Odorhei, aici e cea mai mare tipografie din Europa Centrală. Infopress. N-am auzit, nu știu nici o editură care să tipărească la Infopress. Fabrici de confecții; una lucrează pentru Hugo Boss. (A doua zi, pe lumină, în oraș: într-adevăr, lume bine
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
pot califica eu o asemenea atitudine, când editura își însușește munca mea, obține probabil și profit (căci tirajele pentru colecțiile școlare sunt mai mari) și apoi mă ignoră complet, ca și când n-ar fi auzit de mine? Mă abțin să transcriu aici definiția juridică a faptei. Să mă întorc însă la subvenții și la difuzare. Pentru că o carte (mă refer la una care să prezinte interes și să nu producă pierderi), ea are nevoie de cumpărători. Cum spuneam, din motivele arătate, ei
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
la situaționiști în afara celor (două sau trei) din jurnalul parizian al lui Eugen Simion. Un lucru, cel puțin, e cert: despre o asemenea carte și ecourile ei se poate spune ori prea mult, ori prea puțin. Prefer să fi spus aici mult prea puțin, cu beneficiul lucidității, lansând un semnal către cititorul interesat de unul dintre cei mai influenți și mai seducători autori critici ai secolului trecut (originalul în franceză poate fi descărcat de pe Internet). “Cioran îmi corespunde!” Înfloritoare în Occident
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]