10,591 matches
-
și colaborează la „Convorbiri literare” cu câteva studii de gramatică a limbii române. Debutase în 1870, cu o severă critică la o poezie de V. Gr. Pop. Alte articole și note critice îi apar în „Tribuna”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista politică”, „Albina”. În „Convorbiri literare” din 1876 a publicat și povestea Sfânta Vinere, prelucrare abilă a unui motiv popular. Ca povestitor, Ș. se remarcă prin concizie, înrudită uneori cu ariditatea, prin firescul limbajului, popular fără excese. SCRIERI: Sfânta Vinere, Suceava, 1886; Scrierile
STEFUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289914_a_291243]
-
their true qualities: For naught so vile, that on the earth doth live, But to the earth some special good doth give; Nor aught so good, but strained from that fair use, Revolts from true birth, stumbling on abuse. Dacă albina poate extrage nectarul din plantele otrăvitoare, de ce n-ar putea și omul să le descopere proprietățile și să profite de pe urma folosirii lor ca remedii În tratarea bolilor? In formica non modo sensus, sed etiam mens, ratio, et memoria. Câte comori
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din Kashmir și din Tibet este, fără Îndoială, diferit. În exterior, scrotul acestui animal seamănă cu cel al moscului din China - fiind acoperit cu păr scurt, moale și lucios -, dar interiorul e format dintr-o substanță gălbui-maronie, precum ceara de albine, deosebindu-se astfel de cel al moscului din China, a cărui culoare este maroniu-roșiatică, de o consistență fină și friabilă. Fără a prepara scrotul, l-am așezat Într-o cutie metalică, Însă, din nefericire, În perioada anotimpului ploios, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
engleze sau occidentale, căci există similitudini Între Înființarea acestui spital și cercetările doctorului Cuciuran din Descrierea celor mai Însemnate spitaluri din Germania, Englitera și Franția spre introducerea planului pentru urzirea unui spital central În Iași, ... cu trii litografii, Iașii, Institutul Albinei, 1842. 50. Explicație repetată; hakim desemnează un legislator sau conducător politic - vezi referințele culese de Hobson-Jobson, s.v., pp. 409a, 424b, 429a. 51. În text Loodiana. Înainte de Wade, pe acest post a funcționat William Murray (1797-1831) - până În aprilie 1823, la o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
quas in itinere inter Dera-Ghazee-Khan et Cabul, mensibus Majo et Iunio MDCCCXXXIII, collegit Dr. Martinus Honigberger. Accedunt novarum vel minus cognitarum Stirpium Icones et Descriptiones, fasciculus 1, Vindobonae, 1836 șnesemnatț „Eșii. A venit În Iași de la Constantinopole dr. Martin Honigberger”, Albina românească IX (1838), nr. 38 din 15 mai, p. 160 șnesemnatț „De la Brașov În Ardeal” (cu o litografie de T. Panaitescu), Albina românească IX (1838), supliment la nr. 49 din 23 iunie 1838, p. 216 șnesemnatț „Ost India”, Albina românească
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Icones et Descriptiones, fasciculus 1, Vindobonae, 1836 șnesemnatț „Eșii. A venit În Iași de la Constantinopole dr. Martin Honigberger”, Albina românească IX (1838), nr. 38 din 15 mai, p. 160 șnesemnatț „De la Brașov În Ardeal” (cu o litografie de T. Panaitescu), Albina românească IX (1838), supliment la nr. 49 din 23 iunie 1838, p. 216 șnesemnatț „Ost India”, Albina românească X (1839), nr. 18 din 2 martie și nr. 19 din 5 martie, pp. 71-72 și 75-76, apoi nr. 86 din 29
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Honigberger”, Albina românească IX (1838), nr. 38 din 15 mai, p. 160 șnesemnatț „De la Brașov În Ardeal” (cu o litografie de T. Panaitescu), Albina românească IX (1838), supliment la nr. 49 din 23 iunie 1838, p. 216 șnesemnatț „Ost India”, Albina românească X (1839), nr. 18 din 2 martie și nr. 19 din 5 martie, pp. 71-72 și 75-76, apoi nr. 86 din 29 octombrie, pp. 353-354, și nr. 91 din 16 noiembrie, pp. 372-374 șnesemnatț „Călătorie”, Albina românească X (1839
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
șnesemnatț „Ost India”, Albina românească X (1839), nr. 18 din 2 martie și nr. 19 din 5 martie, pp. 71-72 și 75-76, apoi nr. 86 din 29 octombrie, pp. 353-354, și nr. 91 din 16 noiembrie, pp. 372-374 șnesemnatț „Călătorie”, Albina românească X (1839), nr. 26 din 2 aprilie, pp. 104-105 șnesemnat; foarte probabil Johann Martin Honigbergerț „Jertfe ominești la Împărăția de Lahor. Feileton”, Albina românească XI (1840), nr.256-268 „Cel mai frumos loc pre pământ”, Icoana lumei I (1841), nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
86 din 29 octombrie, pp. 353-354, și nr. 91 din 16 noiembrie, pp. 372-374 șnesemnatț „Călătorie”, Albina românească X (1839), nr. 26 din 2 aprilie, pp. 104-105 șnesemnat; foarte probabil Johann Martin Honigbergerț „Jertfe ominești la Împărăția de Lahor. Feileton”, Albina românească XI (1840), nr.256-268 „Cel mai frumos loc pre pământ”, Icoana lumei I (1841), nr. 16 din 20aprilie, p. 127 șsemnat I.H.oț, „O execuție hineză”, Icoana lumei I (1841), nr. 194-197 șsemnat I.H.ț, „Obiceiurile căsătoriei la marați
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Schelling: «Orice lume spirituală trebuie să fie În felul ei tot atât de fizică pe cât lumea noastră cea fizică În felul ei este spirituală»”2. Iar de aici ar trebui să coborâm la foiletoanele despre spiritism scrise de Asachi, În aceeași Albină românească... Marea turnantă invizibilătc "Marea turnantă invizibilă" În gigantica și ilizibila istorie a descoperirii și explorării intimității prin literatură, poate că nuvela are o poziție absolut atipică. Faptul că Zerlendi Își continuă jurnalul și după ce a dispărut, deci când experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Constantinopol, către Londra 7, itinerar pe care Honigberger Îl va parcurge de mai multe ori. Istoria familiei sale Începe cu mult Înainte, iar astăzi e răspândită, după exemplul lui, pe toate continentele. Mons Mellis, adică Honigberg- „muntele de miere” (de albine) -, este o localitate situată la câțiva kilometri nord-est de Brașov. De acolo provin strămoșii săi, sașii care Își construiesc o biserică În stil romanic, puțin Înaintea marii campanii mongole din iarna anului 1241-1242. Honigberg devine apoi Hönschbrich, În română Hărman
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1905, dar fără companionul botanic Materia Medica, apoi la fel În 1995). Perioada afgană poate fi completată cu toate celelalte scrieri, medicale sau nu, ale doctorului sas, inclusiv cu cele publicate În limba română În gazetele timpului: Icoana lumei și Albina românească. A doua se compune din mărturiile prietenilor săi europeni și asiatici, dar și din bruma de reconstituiri din materialele cunoștințelor Întâmplătoare (și aproape toate au fost așa În tot periplul asiatic). Cea de-a treia și cea mai nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au lăsat vreun bine”, chiar dacă știau bine avertismentul aceluiași: „Înfrenat de cunoștința micșoririi mele În științe și ascultării Întru Învățături, nu aș fi Îndrăznit niciodată să apuc condeiul”. De la Începutul verii anului 1829, la Iași, Asachi fondează, Îngrijește și scrie Albina românească, gazeta politico-literară ce-i corespundea Curierului românesc de la București, Început de Heliade-Rădulescu cu câteva luni mai devreme. Vor trebui să treacă Încă aproape zece ani pentru ca și În Ardeal să apară prima revistă românească: Gazeta de Transilvania, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
străveche a rasei și a numelor mă face să nu-mi dau seama de vârsta unui om luat aparte. Un tânăr chinez Îmi pare un om antediluvian renăscut”2. Știrile despre situația politică, militară și medicală asiatică apar ritmic În Albina românească Între 1838 și 1840. Cu ajutorul lui Honigberger, care se află la Iași În 18383, Albina devine și una medicală 4, și chiar una orientală. Între Iași și gazetele din Bombay 5, decalajul mediu dintre eveniment și receptare era atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
om luat aparte. Un tânăr chinez Îmi pare un om antediluvian renăscut”2. Știrile despre situația politică, militară și medicală asiatică apar ritmic În Albina românească Între 1838 și 1840. Cu ajutorul lui Honigberger, care se află la Iași În 18383, Albina devine și una medicală 4, și chiar una orientală. Între Iași și gazetele din Bombay 5, decalajul mediu dintre eveniment și receptare era atunci de circa patru luni6. Trebuie adăugat că Honigberger, după cum afirmă mai multe relatări, cunoștea bine limba
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
traduceri din 18402, o Ochire asupra Persiei e semnată În 1846 - În aceeași Icoană a lumei- de Teodor Codrescu 3, iar Radu Ionescu scria la 1861 despre „Teatrul În Persia”4. Pagini orientale ritmice traversează publicații ca Icoana lumei și Albina românească: cele pe care le-am adunat, câteodată semnate I.M.o, pot fi atribuite cu suficientă certitudine lui Honigberger, Însă alături de ele vor trebui așezate mici articole lipsite de paternitate care totuși i-ar putea aparține 5 datorită singularității subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cicero 5. Honigberger introduce un „tănâr artist (zugrav) englez” și descrie „operația arderii de vie a unei văduve, după legea braminilor”. Reprezentarea actului, totodată climaxul ritualului, am reprodus-o după un pictor flamand, Balthazar Solveyns. În păienjenișul literelor chirilice din Albina Încă se mai poate observa atitudinea net europeană a lui Honigberger, cel care, deși cunoaște și amintește pe larg legea brahmană, socotește că „rezultatul (e) priincios” când „englezul, carile sta În ceata privitorilor (...) au mântuit femeia”6. O scrisoare anonimă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ierarhi din Iași, iar în 1828, când se deschid Școala Normală și Gimnaziul Vasilian, profesor de limba română, istorie universală și logică, precum și conducător al celor două școli și al internatului de stipendiști. Din 1829, când Gh. Asachi începe publicarea „Albinei românești”, devine redactor. A ținut locul lui Asachi la conducerea revistei, ca și în Epitropia Învățăturilor Publice, cât timp acesta a lucrat în comisia de redactare a Regulamentului Organic. În decembrie 1832 este desemnat membru permanent și secretar al Comitetului
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
al Epitropiei Învățăturilor Publice. Din 1835 funcționează ca profesor la Academia Mihăileană și director al Tipografiei Mitropoliei, unde va scoate, în două volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor al Academiei Mihăilene, a redactat o serie de manuale - netipărite - de retorică și poetică, de psihologie, mitologie, logică, statistică
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
la Colegiul „Sf. Sava”. Încă elev, scrie versuri și participă la ședințele Societății Orientul, condusă de Gr. H. Grandea. Însărcinat, în 1869, de societate, a strâns literatură populară în județe din Muntenia. Tot acum își publică primele încercări literare în „Albina Pindului” - transpuneri în proză, din Ovidiu și din Fedru. În 1870 este numit institutor la o școală primară din București, unde o va avea elevă pe Iulia Hasdeu. Membru al Societății „Românismul”, va aduce un elogiu lui Tudor Vladimirescu și
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
la sărbătorirea organizată, în iunie 1871, pe Câmpul Cotrocenilor. Participă, de asemenea, la pregătirea serbărilor de la Putna, din august 1871. În 1873 e ales secretarul Societății Didactice și intră redactor la „Ghimpele”. Publică versuri, articole și piese de teatru în „Albina Pindului”, „Viitorul”, „Columna lui Traian”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Foaia Societății «Românismul»”, „România liberă”, „Românul”, „Seara”. A semnat și Vintilă Stroie sau Niță Vintilă Stroie. În 1876 putea fi întâlnit la Junimea. Moare la
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Membru al societății Junimea din 1868, s-a bucurat de aprecierea favorabilă a lui Titu Maiorescu. Debutase în 1861 la „Ateneul român”, colaborând apoi la alte reviste și ziare, precum „Convorbiri literare”, „Albina Pindului”, „Literatură și artă română”. Lirica sa este preponderent erotică. Emoțiile sunt mereu aceleași și derivă din încântarea poetului aflat pururea în fața „amorului”. Dar la Ș. cultul iubirii se degradează din cauza grandilocvenței și a galanteriei stereotipe. Producțiile i-au fost
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
altfel, și celelalte proze, reduse ca dimensiuni, situate între istorisire și nuvelă, vor păstra aceeași amprentă ideologică și literară, ținta fiind cititorul provenit din mediul rural. Și Inima gospodăriei (1951), Învățătoarea (1951), Tinerețe (1953), Păpușoii (1955) fac parte din colecția „Albina”, dedicată literaturii de popularizare. Firul epic, simplist, din Tinerețe, de pildă, relatează conflictul între țăranii din două localități, rezolvat prin intermediul căminului cultural, personajele sunt invariabil pozitive și negative, adică „țărani săraci” și „chiaburi”, maniheism care ilustrează conflictul dintre două lumi
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
a dovedit mult mai fructuoasă decât insistența în etalarea cu orice preț a talentului literar. A fost distins în 1994 cu Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru întreaga activitate în presă. Ș. a debutat în 1949 cu o povestire publicată în revista „Albina”, iar prima carte, antologia de articole conjuncturale Oameni și stânci (Evocare literară a șantierului național al tineretului „Bumbești-Livezeni”), i-a apărut în 1956. Reportajul este specia de relatare profesată cu predilecție. Editat în formă brută (Oameni și stânci, O cursă
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]