2,594 matches
-
(n. 14 mai 1848, Budapesta - d. 18 decembrie 1899, București) a fost un publicist, traducător și critic literar. Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Asupra legăturii fiicei lor, pe care o considerau o mezalianță, Floreștii ascund adevărul, în timp ce Bălceștii recunosc paternitatea copilului. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Pietrele funerare ale lui Karacsay Sandor (bătrânul), a soției acestuia Rozalia Korniș se află în cimitirul Dealul Criptei din Aruncuta. În același cimitir se află piatră funerară a trei dintre copii, respectiv cei doi băieți (Sandor și Josef) și fiică Alexandrina ,sora geamăna cu Sandor. Despre Karacsay Sandor - fiul știm că în anul 1848 ,anul mișcărilor revoluționare și a războiului civil în Transilvania , avea importantă funcție de comandant al Gărzilor Naționale ale comitatului Cluj . În data de 28 octombrie 1848 Karacsay Sandor
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
Prințesa Charlotte "Luise" Friederike Amalie Alexandrine de Saxa-Hildburghausen, (; 28 ianuarie 1794 - 6 aprilie 1825) a fost membră a Casei de Saxa-Hildburghausen și prințesă de Saxa-Hildburghausen (mai târziu de Saxa-Altenburg) prin naștere. Prin căsătoria cu Wilhelm, Duce de Nassau, Louise a devenit membră a Casei de Nassau-Weilburg
Prințesa Louise de Saxa-Hildburghausen () [Corola-website/Science/327038_a_328367]
-
înainte ca soțul ei să devină Mare Duce. Înaintea decesului ei, soțul ei a construit un nou palat de reședință; după moartea ei, Frederic a numit palatul Elisabeth-Anna în onoarea ei. Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu Elisabeta Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, fiica lui Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg.
Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei () [Corola-website/Science/327082_a_328411]
-
februarie 1931) a fost ultimul Mare Duce de Oldenburg. S-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei, fiica Prințesei Maria Anna de Anhalt-Dessau și a Prințului Friedrich Karl al Prusiei. După decesul ei, el s-a recăsătorit cu Elisabeta Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin. La 18 februarie 1878, Frederic s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei, fiica Prințului Friedrich Karl al Prusiei. Au fost două nunți duble: Prințesa Charlotte a Prusiei (fiica Prințului Moștenitor și a Prințesei Moștenitoare) s-a
Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/327096_a_328425]
-
soțul ei să devină Mare Duce. Înaintea decesului ei, soțul ei a construit un nou palat de reședință; după moartea ei, Frederic a numit palatul Elisabeth-Anna în onoarea ei. La 24 octombrie 1896, Frederic s-a recăsătorit cu Ducesa Elisabeta Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, fiică a Marelui Duce de Mecklenburg. El i-a succedat tatălui său ca Mare Duce de Oldenburg în 1900, Elisabeta devenind Mare Ducesă consort de Oldenburg. Elisabeta și Frederic au avut patru copii: Frederic a fost forțat să
Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/327096_a_328425]
-
Dispoziția trupelor indică faptul că Ptolemeu intenționa să profite de avantajul numeric al falagei sale pentru a distruge centrul seleucizilor, în principal secțiunile mai slabe ocupate de arabi sau alte contingente aliate. Antiohus în schimb avea în vedere strategia clasică alexandrină a ciocanului și nicovalei, prin care infanteria din centru ține în loc centrul adversar (nicovala), iar cavaleria învinge călăreții adversarului și atacă centrul inamic din spate, unde ele este cel mai vulnerabil (ciocanul). O ipoteză este ca Antiohus să fi sperat
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
și fără prea multă experiență militară, și sperând ca și celelate secțiuni ale armatei sale să beneficieze de același succes, s-a lansat într-o urmărire a trupelor ptolemaice aflate în retragere. Astfel, el a deviat fatal de la strategia clasică alexandrină, ce prevedea ca, odată ce o extremă este victorioasă, aceasta să vireze către centru spre a lovi liniile inamice din flanc și spate. Echecrates, comandantul flancului drept ptolemaic, observând faptul că proprii săi elefanți sunt reticenți în a se apropia de
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
arhitectul Statie Ciortan la 1930, se mai află și azi în strada Justiției nr. 55, în stare avansată de ruină. Doamna a avut nouă copii cu domnitorul Barbu Știrbei: Grigorie (1822-1845), Fenareta (1823-1895), Ecaterina (1823-1853), Eliza (1827-1890/1894), George (1828-1925), Alexandrina (1829-1894), Elena (1831 - 1864), Alexandru (1837-1895), Dimitrie (1841-1913). După 1856 a trăit în străinătate, mai mult la Paris, Nisa și Geneva, unde a și murit la 24 august/5 septembrie 1874.
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
al cuvântului, fiind considerată cel mai important punct de radiație științifică și artistică a vremii. În jurul anului 250 î.Hr. avea un număr aproximativ de 490000 de scroluri. Primul bibliotecar al Bibliotecii din Alexandria a fost . În jurul anului 260 î.Hr., biblioteca alexandrină beneficia și de un catalog structurat pe zece domenii: poezie, dramaturgie, legi, filozofie, istorie, oratorie, medicină, matematică, științe naturale, diverse. Pe lângă catalog, mai exista un index alfabetic al autorilor în care fiecare înregistrare avea următoarele informații: nume, locul nașterii, numele
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
Cronica Constantinopolitană ( c. 630 d. Hr. ) atribuie primul său an la 312-313 d.Hr. , în timp ce un document copt din 933 d.Hr. alocă primul său an la 297-298 d.Hr. , un ciclu mai devreme . Ambele au fost ani din calendarul alexandrin in care prima zi a fost pe 29 august în anii iulieni nebisecți și pe 30 august, în anii bisecți , prin urmare, fiecare fiind pe doi ani iulieni. Indictionul a fost folosit pentru prima dată la datarea unor documente, care
Indiction () [Corola-website/Science/330029_a_331358]
-
Knud, Prinț Ereditar al Danemarcei ("Knud Christian Frederik Michael"; 27 iulie 1900 - 14 iunie 1976), a fost al doilea fiu și cel mai mic copil al regelui Christian al X-lea al Danemarcei și al reginei Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin. Din 1947 până în 1953, a fost moștenitor prezumptiv al fratelui său mai mare, Frederic al IX-lea, și urma să devină rege dacă nu s-ar fi modificat Actul Danez de Succesiune care l-a înlocuit în linia
Prințul Knud al Danemarcei () [Corola-website/Science/331227_a_332556]
-
pianistul Iosif Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura operei "Zampa", două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, "Rapsodia maghiară" de Franz Liszt. În perioada 1900-1910 a susținut concerte clasice la Ateneul Român în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel Rădulescu, violonistului Vladimir Hradecky și pianistului Dumitru Dumitriu. La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că "„a ridicat țambalul la instrument de concert”". În această
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
Andromaca (în franceză: Andromaque) este o tragedie în cinci acte și în versuri de Jean Racine, scrisă în 1667 și reprezentată pentru prima oară la castelul Louvre la 17 noiembrie 1667. Conține de versuri alexandrine. Argumentul piesei se rezumă într-o singură frază: Orest o iubește pe Hermiona, care îl iubește pe Pyrus, care o iubește pe Andromaca, aceasta caută să-l protejeze pe fiul său Astyanax râmânând fidelă amintirii soțului său, Hector, ucis în timpul
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
să fie tutore, trebuiau să locuiască în domiciliul stabilit de soț și altele.Practic, femeile erau lipsite de drepturi civile și politice. Printre cele mai importante personalități ale mișcării feministe pentru acordarea drepturi politice depline femeilor se numără: Calypso Botez, Alexandrina Cantacuzino, Eleonora Stratilescu. Elena Maissner, Maria Buțureanu. Revendicările femeilor românce de la acea vreme sunt sintetizate de Eleonora Stratilescu și vizează mai multe sfere: • Economic: plata egală pentru muncă egală; protecția muncii femeilor și a rezultatelor lor; măsuri de combatere a
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
Willem de Mecklenburg-Schwerin (5 martie 1827 - 28 iulie 1879), a fost al doilea fiu al Marelui Duce Paul Friedrich de Mecklenburg-Schwerin și a soției acestuia, Prințesa Alexandrine a Prusiei, fiica regelui Frederic Wilhelm al III-lea. S-a înrolat în armata Prusiei și a devenit comandant al regimentului 6 de cuirasieri. Wilhelm era cunoscut pentru caracterul libertin. În două ocazii Wilhelm a lipsit de la comanda armatei prusace
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
ocazii Wilhelm a lipsit de la comanda armatei prusace și a cerut-o în căsătorie pe celebra balerină Marie Taglioni; era considerat "oaia neagră" a familiei. Sub presiunea familiei, la 9 decembrie 1865, el s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Alexandrine a Prusiei, fiica Prințului Albert și a Prințesei Mariana de Orania-Nassau. Fratele mai mare al lui Wilhelm, Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, avea deja mulți copii din cele două căsătorii așa că nu existau șanse ca Wilhelm
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
Prusiei, fiica Prințului Albert și a Prințesei Mariana de Orania-Nassau. Fratele mai mare al lui Wilhelm, Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, avea deja mulți copii din cele două căsătorii așa că nu existau șanse ca Wilhelm și Alexandrine să succeadă la tronul ducatului Mecklenburg-Schwerin. În timpul căsătoriei, cuplul a locuit la Palatul Bellevue din Berlin. Mariajul nu a fost fericit, ea a încercat să scape de câteva ori însă a fost forțată să se întoarcă de mătușa și soacra
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
succeadă la tronul ducatului Mecklenburg-Schwerin. În timpul căsătoriei, cuplul a locuit la Palatul Bellevue din Berlin. Mariajul nu a fost fericit, ea a încercat să scape de câteva ori însă a fost forțată să se întoarcă de mătușa și soacra ei Alexandrine. William a reușit cu greu să obțină o comandă lipsită de importanță în armata prusacă în timpul războiului franco-prusac. El a fost grav rănit de o explozie în timpul războiului, la 9 septembrie 1870 la Laon, dar a continuat să trăiască până în
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
(; 10 august 18973 aprilie 1970) a fost fiul cel mare al Marelui Duce Frederic Augustus al II-lea de Oldenburg și a celei de-a doua soții, Ducesa Elisabeth Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin. A fost pretendentul la titlu din 1931 până la moartea sa. Nikolaus s-a născut la Oldenburg că al treilea copil și primul fiu al al Marelui Duce Frederic Augustus al II-lea de Oldenburg. Mama lui, Ducesa Elisabeta
Nikolaus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg () [Corola-website/Science/333124_a_334453]
-
de Mecklenburg-Schwerin. A fost pretendentul la titlu din 1931 până la moartea sa. Nikolaus s-a născut la Oldenburg că al treilea copil și primul fiu al al Marelui Duce Frederic Augustus al II-lea de Oldenburg. Mama lui, Ducesa Elisabeta Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, a fost a doua soție a Marelui Duce. Bunicii paterni au fost Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg și Elisabeta de Saxa-Altenburg. Bunicii materni au fost Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg și
Nikolaus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg () [Corola-website/Science/333124_a_334453]
-
studiat planul înclinat și a descris modalități de determinare a centrului de masă pentru corpuri mai complicate, cum ar fi corpul de rotație, această ultimă temă fiind reluat abia prin secolul al XVII-lea de către Paul Guldin. După dispariția Școlii alexandrine, urmează o perioadă obcură pentru mecanică și pentru știință în general. Pentru a putea explica mișcarea corpurilor proiectate în câmp gravitațional, filozoful Ioan Filopon introduce conceptul de "impetus", prin care a anticipat ideea de inerție, fiind considerat unul dintre precursorii
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
("Élisabeth Thérèse Alexandrine"; 5 septembrie 1705 - 15 aprilie 1765) a fost prințesa franceză, fiica lui Louis, Prinț Condé și a Louise-Françoise de Bourbon. Tatăl ei era nepot al "Marelui Condé" iar mama era fiica regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei acestuia
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]
-
aprilie 1765) a fost prințesa franceză, fiica lui Louis, Prinț Condé și a Louise-Françoise de Bourbon. Tatăl ei era nepot al "Marelui Condé" iar mama era fiica regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei acestuia, Madame de Montespan. Élisabeth Alexandrine s-a născut la Paris în 1705 și a fost unul din cei nouă copii ai părinților ei. Numită în onoarea surorii sale mai mari, Louise "Élisabeth" și a unchiului ei Louis "Alexandre" de Bourbon (Conte de Toulouse), a fost
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]
-
fost unul din cei nouă copii ai părinților ei. Numită în onoarea surorii sale mai mari, Louise "Élisabeth" și a unchiului ei Louis "Alexandre" de Bourbon (Conte de Toulouse), a fost cunoscută după cel de-al doilea nume al ei, Alexandrine. Că cele mai multe dintre surorile ei ea nu s-a căsătorit niciodată. A fost considerată că o posibilă mireasă pentru vărul ei mai mare, Louis d'Orléans, insă mătușa ei, mândră Ducesa de Orléans, voia pentru fiul ei o mireasă mai
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]