11,393 matches
-
pe parcursul deceniilor mari probleme conducerilor U.R.S.S. * * * N.A.T.O. funcționa ca o uniune de state independente, democratice, care întrețineau relații între egali, exercitându-și acest rol ca o putere democratică, tratându-și aliații ca niște parteneri. Moscova însă își trata aliații ca pe niște sateliți. Cu asemenea dinamici în rândurile proprii, alianțele politico-militare ale acelor vremuri aveau să domine diplomația mondială și în perioada destinderii NATO și O.T.V. erau beneficiarele, promotoarele, precum și gestionarele cursei înarmărilor, care cunoșteau spirale mereu ascendente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
internațională, s-a solicitat S.U.A. să pună capăt, imediat, definitiv și fără nici un fel de condiții, bombardamentelor și altor acte de război împotriva Republicii Democrate Vietnam, să înceteze intervenția militară în Vietnamul de Sud, să retragă trupele sale și ale aliaților din Vietnamul de Sud, să respecte dreptul poporului vietnamez de a-și rezolva singur problemele. În documentul publicat la 7 martie 1968, a fost declarată din nou disponibilitatea ca, în cazul solicitării din partea guvernului Republicii Democrate Vietnam, să dea posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și Vest) și cădea, vrând-nevrând, sub incidența Acordului SALT I și SALTII, limitarea înarmărilor strategice ratificat în 1978. Astfel, și pe cale militară a fost realizat un dezechilibru important în raporturile de forțe pe continentul european, în favoarea U.R.S.S. și a aliaților acesteia în Tratatul de la Varșovia, situație care a dus la o creștere a bugetelor militare. Amplasarea în zona europeană a U.R.S.S. a unui număr însemnat, din anul 1977, de rachete SS-20 cu rază medie de acțiune constituia o nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
La 12 decembrie 1979, istoria diplomației a reținut decizia N.A.T.O. ("decizia cu două direcții"), în sensul că, odată cu hotărârea de desfășurare a rachetelor Pershing II și de croazieră, N.A.T.O. a avansat propunerea de negocieri cu U.R.S.S. și aliații acesteia din Tratatul de la Varșovia. Tratativele dintre Moscova și N.A.T.O. erau oprite de intervenția sovietică în Afganistan (decembrie 1979), după ce la Moscova fusese semnat un tratat de prietenie, bună vecinătate și colaborare între U.R.S.S. și Afganistan, cu noul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
membrilor acesteia, să-și mențină potențialul motivat suficient, să prevină războiul și să asigure apărarea eficientă; N.A.T.O. trebuia să fie pregătită să acționeze din afară pentru a asigura și indivizibilitatea tuturor membrilor din spațiul european și, totodată, participarea tuturor aliaților pentru stabilitate și pace în întreaga lume; să furnizeze forțe pentru misiunile O.N.U. și să se angajeze în afara perimetrului propriu de apărare nu numai la solicitarea O.N.U., ci și în baza propriilor decizii. Declarația României din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
E.R. a fost urmată de politica din Tratatul de la Varșovia. Evenimentul care a declanșat reacții a fost criza cubaneză, România nefiind informată despre existența rachetelor instalate în Cuba de către U.R.S.S. Încercările U.R.S.S. de coordonare a politicii externe a aliaților săi, și prin intermediul organismelor Tratatului de la Varșovia, prin Comitetul Politic Consultativ, prin Comitetul Miniștrilor Afacerilor Externe sau structurile militare etc., au fost întâmpinate de România prin opoziție manifestată în diverse forme. În anul 1964, România și-a manifestat poziția sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în vedere faptul că țările neangajate nu au nimic în comun. Dificultatea reprezentării lor ne pare insurmontabilă. Mai mult, o asemenea procedură ar crea impresia unei reuniuni între delegați ai celor două blocuri cărora li s-ar mai alătura ca aliat un delegat al țărilor care nu fac parte din aceste blocuri". Este de reținut respingerea ideii care privilegia o structură alcătuită din reprezentanți ai celor două blocuri N.A.T.O. și Pactul de la Varșovia. Referindu-ne, în continuare, la propunerile avansate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
manifestat, într-o formă sau alta, cu intensități variabile, și în alte țări est-europene (R. D. Germană, Ungaria, Polonia), culminând, însă, cu evenimentele de la Praga, din august 1968. Atunci, frăția socialistă și-a arătat adevărata față. Uniunea Sovietică și patru aliați docili ai săi au aplicat pedagogia tancurilor, transformând Primăvara de la Praga într-o lungă noapte polară. Pe atunci, Radio Erevan (celebru pentru glumele sale) comenta: Este adevărat că Cehoslovacia a solicitat intervenția Armatei Roșii, însă cererea a fost formulată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am înregistrat, cu plăcere, aprecierile de care se bucura România pentru contribuția constantă adusă la eforturile colective de aplanare a conflictului arabo-israelian. Și în acest caz, țara noastră și-a asumat un risc evident pentru raporturile sale externe, atât cu aliații din Tratatul de la Varșovia, cât și cu țările arabe. Să ne închipuim pentru un moment acea situație când fierbea cazanul din Orientul Mijlociu, iar Moscova și toți aliații săi, mai puțin România, rupeau relațiile diplomatice cu Israelul, în semn de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
noastră și-a asumat un risc evident pentru raporturile sale externe, atât cu aliații din Tratatul de la Varșovia, cât și cu țările arabe. Să ne închipuim pentru un moment acea situație când fierbea cazanul din Orientul Mijlociu, iar Moscova și toți aliații săi, mai puțin România, rupeau relațiile diplomatice cu Israelul, în semn de solidaritate cu țările arabe. România a urmat un curs propriu. Ea nu numai că nu a rupt relațiile cu Israelul, dar a și ridicat, tocmai atunci, nivelul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fără a ciuli imperceptibil urechea. — Peste câteva luni, îmi voi ridica din nou oastea împotriva Tangerului și Arzillei și trag nădejde că de data asta Cel-de-Sus îmi va acorda victoria. Aș vrea ca în această problemă, șeriful să se dovedească aliat și, în loc să asmută provinciile împotriva regilor musulmani, să-i atace pe portughezi o dată cu mine, căci amândoi suntem luptători ai războiului sfânt. Pot să-ți încredințez această misiune? Voi face tot ce-mi stă în putință, pentru că nimic nu-mi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu glas tare scrisoarea sultanului și a schimbat cu regele câteva fraze pline de zâmbete, ambasadorul s-a apropiat de mine și m-a strâns cu căldură la piept, spunând tare: — Știam că voi întâlni în această tabără prieteni și aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moarte? — Nu mai este. Moartea și-a schimbat planurile. Cum mă îndărătniceam să nu exprim nici o părere personală, mărginindu-mă să pun întrebări, Giovanni mă întrebă de-a dreptul: — Nu crezi că e vorba aici de o ciudată coaliție: papa aliat cu Francisc, care s-a aliat cu sultanul? Încerca oare să-mi ghicească sentimentele față de otomani? Sau să afle ce s-a întâmplat cu Harun Pașa? — Cred că sultanul, oricât de puternic ar fi, nu e în măsură să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
până atunci tărăgănase, împăratul era de data asta hotărât să meargă până la capăt, împotriva lui Francisc mai întâi, care fusese eliberat în schimbul unui angajament scris, pe care se grăbise însă să-l declare nul de îndată ce trecuse Pirineii; apoi împotriva papei, aliatul „sperjurului“. Oștile imperiale începuseră să se regrupeze în Italia, spre Milano, Trento și Neapole. Pentru a le ține piept, Clement nu se putea bizui decât pe vitejia Cetelor Negre și a comandantului lor. Socotind că principala primejdie venea dinspre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
piept, Clement nu se putea bizui decât pe vitejia Cetelor Negre și a comandantului lor. Socotind că principala primejdie venea dinspre nord, acesta plecase spre Mantova decis să împiedice inamicul să treacă Padul. Din păcate, Carol Quintul avea și el aliați chiar înlăuntrul statului pontifical, un clan numit „imperialista“, care avea în fruntea sa pe preaputernicul cardinal Pompeo Colonna. În septembrie, profitând de plecarea Cetelor Negre, acest cardinal se năpustise în cartierele Borgo și Trastevere în fruntea unei bande de jefuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea să tune și să fulgere împotriva împăratului și aliaților lui, a ajuns la Roma vestea victoriei obținute de sultanul Soliman la Mohács și a morții regelui maghiarilor, cumnat al împăratului. Papa m-a chemat pentru a mă întreba dacă eram de părere că turcii aveau s-o pornească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a cutezat să intervină, deși ar fi putut recuceri Roma fără nici o greutate și i-ar fi putut decima pe soldații germani, care se lăsaseră acum cu totul în voia jafurilor, orgiilor și beției. Demoralizat de nehotărârea și de lașitatea aliaților săi, papa s-a resemnat să ducă tratative. Încă din 21 mai, el a primit un sol al imperialilor. A urmat un alt emisar, două zile mai târziu, pentru o vizită scurtă. În timp ce urca rampa castelului, am auzit rostindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
om dintr-o bucată. Mândru că e cetățean roman, el, care prin naștere era un biet gal! Știu că soldații lui îl venerează; e de-ajuns să le spună un cuvânt, și îl urmează oriunde. E orgolios, impulsiv, hotărât. Un aliat formidabil, un adversar primejdios. — E incoruptibil? Cu bani obții orice. L-am putea plăti ca să-l convingem să fie de partea noastră... — Nu toți oamenii pot fi cumpărați. Unii pun anumite idealuri mai presus de propria lor existență. Pe ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de partea noastră pe guvernatorii din Maesia, Pannonia, Dacia... Voi trimite curieri la Vespasianus, în Judaea, la Tiberius, în Aegyptus, și la Mucianus, în Syria. Antonius își sprijini bărbia în pumn. Stătu o vreme pe gânduri, apoi spuse: Voi căuta aliați pretutindeni. În ce mă privește, azi începe războiul împotriva lui Vitellius. Vreau să organizez o alianță împotriva lui. Îl voi zdrobi. — Și Valerius? întrebă Titus încruntat. Mă cuprinde tristețea când mă gândesc la el. Cunosc arena și îl cunosc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vespasianus și sprijinul trupelor din Africa. Știi la fel de bine ca și mine că provinciile, în special cele din Răsărit, furnizează cea mai mare parte a proviziilor Imperiului. Grâul care ajunge la Roma vine din Aegyptus, al cărui guvernator este Tiberius, aliatul lui Vespasianus. Ia-i lui Vitellius Orientul, și-l vei îngenunchea. Antonius încuviința, ascultând-o cu atenție pe femeia aceea care avea darul rar întâlnit de a cunoaște lumea și epoca în care trăia. — Dar despre Caecina și Valens ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicând un deget osos - că noi, grecii, în ciuda discordiilor dintre poleis, de la Athenae la Sparta, de la Thebae la Corinthus, trebuia să formăm alianțe împotriva persanilor și a altor populații. La jocurile de la Olympia, Nemea, Corinthus și Delphi ne adunam cu toții, aliați și dușmani, și ne aminteam că, înainte de toate, eram greci! Îl privi pe Antonius cu mâinile în șolduri. — Poți să-mi spui ce-i de râs în asta? — Mă gândeam că noi, romanii, am învățat multe de la greci, răspunse Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
orașul îndepărtat și gândindu-se la zeul care voia ca ei să fie eroi. — Acolo e, zise Antonius, arătând spre corturile ce se zăreau în depărtare, albe, la marginea câmpiilor arse de secetă. Acela este castrul Legiunii a treisprezecea. Acolo, aliații noștri ne așteaptă ca să ținem consiliul de război... Cu toții îi suntem credincioși împăratului Vespasianus. La Poetovium, centrul cultului mithraic, se adunaseră în numele zeului conducătorii ținuturilor și ai legiunilor care aveau să formeze alianța împotriva lui Vitellius. În numele lui Vespasianus, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei reușim să-i prindem la graniță, înainte să apuce să răspândească printre oamenii de rând și printre soldați mesajele lui Vitellius. Mulți spioni de-ai noștri cad în mâinile vitellienilor când străbat Italia de miazănoapte în căutarea unor noi aliați sau când vin din Orient, aducând poruncile lui Vespasianus. Medicul luă de pe foc un instrument. Cornelius se ridică. — Crezi că vei putea lua parte la adunare? Va începe peste câteva ore. Antonius îi făcu semn medicului. — Grăbește-te. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care nu l-am întâlnit niciodată. Își trecu degetele prin părul alb. Antonius își plecă ochii, încurcat. — Ce vrei de la mine, Calvia? — Vreau să fii prudent și să-ți aperi spatele. Nu mă refer doar la Vitellius, ci și la aliații tăi. Tu ești imaginea unui zeu, și bărbații nu vor tolera asta la alții. Vor încerca să te doboare. Ieși repede și se întoarse cu un vas aburind, urmată de un servitor ce ducea un sac de piele. La porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să vorbească? — Cremona, zise Titus, aplecându-se spre el. Tu erai pe moarte, iar soldații tăi... Soldații mei? îl întrerupse Antonius furios. Cei pe care îi numești soldații mei ți-au fost tovarăși de arme... Au fost cei mai credincioși aliați în acest război... Ei sunt armata noastră. — Dar tu erai pe moarte, iar armata noastră... Patruzeci de mii de soldați, Antonius! Patruzeci de mii de soldați au dat năvală în cel mai frumos și mai bogat oraș italic, care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]