KorAP: Find »[drukola/base=alică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...212 >

5,298 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească. — Deci, ăăă, Rosie are patru luni, așa ai spus, nu? —Rosa, l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și groase a ceștii de cafea. Iar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească. — Deci, ăăă, Rosie are patru luni, așa ai spus, nu? —Rosa, l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și groase a ceștii de cafea. Iar acum are deja cinci. —O, Doamne, sigur, e de-o vârstă cu Theo, a exclamat Hugo pocnindu-se cu palma peste frunte. Cafeaua din ceașca pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
încheietura lui. Hugo a simțit lichidul maro și călduț prelingându-i-se până la cot. Fir-ar al dracului! Altă cămașă distrusă, iar el nu avea nici cea mai vagă idee cum se scot petele. S-a lăsat din nou tăcerea. Alice a început să-și tragă mai aproape haina și geanta. Ei, mulțumesc pentru cafea, a zâmbit ea. Trebuie să plec. Pe sub masă, Hugo și-a frânt mâinile disperat. Chiar în fața lui stătea rezolvarea tuturor problemelor. Dar el nu era în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
încrezător în care trata cu femeile și pentru care nu făcea nici un efort dispăruse. Hugo se întreba ce dracu’ se întâmplase cu el. Și totuși, asta era unica lui șansă. Odată plecată, n-avea s-o mai vadă niciodată pe Alice. Hugo s-a ridicat, ținând mâinile depărtate, într-un gest implorator, pe blatul mesei de un albastru țipător. Nu pleca. Te rog. Aș vrea... ăăă... aș vrea să te întreb ceva. —Ce? Hugo i-a aruncat o privire de nebun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Ce? Hugo i-a aruncat o privire de nebun. — Mă întrebam, a continuat el cu o voce răgușită, dacă nu știi cumva cum se... — Ce să știu? Cum se... ăăă. Hugo și-a dres glasul. — Cum se pune un scutec. Alice, care începuse să se ridice în picioare, s-a așezat brusc la loc. Ochii ei, deja mari, s-au lărgit și s-au rotunjit și mai tare, ajungând să se holbeze la Hugo. —Un scutec? Mă întrebi cum se pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
se holbeze la Hugo. —Un scutec? Mă întrebi cum se pune un scutec? — Ăăă, da. Exact. Cum se pune pe un copil, a adăugat repede Hugo, pentru ca imediat să-și dorească să nu mai fi spus nimic. Dacă până acum Alice nu crezuse despre el că e un pervers, atunci probabil că-și schimbase părerea. —Ai un copil de cinci luni și nu știi cum se pune un scutec? a zis Alice clătinând uluită din cap. — Știu că sună ridicol, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
să nu mai fi spus nimic. Dacă până acum Alice nu crezuse despre el că e un pervers, atunci probabil că-și schimbase părerea. —Ai un copil de cinci luni și nu știi cum se pune un scutec? a zis Alice clătinând uluită din cap. — Știu că sună ridicol, a răspuns Hugo jenat. Chestia e că am avut o asistentă pediatră, așa că n-am reușit să învăț cum se procedează. Și nici Amanda. —Și asistenta pediatră? l-a întrebat Alice fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
zis Alice clătinând uluită din cap. — Știu că sună ridicol, a răspuns Hugo jenat. Chestia e că am avut o asistentă pediatră, așa că n-am reușit să învăț cum se procedează. Și nici Amanda. —Și asistenta pediatră? l-a întrebat Alice fără prea multă milă. Ea nu vă poate ajuta? N-o puteți chema înapoi pentru câteva săptămâni ca să vă învețe ce și cum? Din nou? — Ăăă, asistenta nu mai e prin zonă. A plecat în, ăăă, în grabă. Familia regală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
săptămâni ca să vă învețe ce și cum? Din nou? — Ăăă, asistenta nu mai e prin zonă. A plecat în, ăăă, în grabă. Familia regală avea nevoie de ea sau ceva în genul ăsta. În ciuda sentimentului dezaprobator pe care-l avea, Alice a izbucnit în râs. —Familia regală? a repetat ea neîncrezătoare. —Sincer, cred că a fost fericită să scape de noi. Încurajat, Hugo s-a apucat și i-a relatat lui Alice întreaga poveste a sosirii asistentei Harris și a nesfârșitelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
genul ăsta. În ciuda sentimentului dezaprobator pe care-l avea, Alice a izbucnit în râs. —Familia regală? a repetat ea neîncrezătoare. —Sincer, cred că a fost fericită să scape de noi. Încurajat, Hugo s-a apucat și i-a relatat lui Alice întreaga poveste a sosirii asistentei Harris și a nesfârșitelor ei referiri la lordul Fairbourne. Când Alice a chicotit din nou, Hugo a simțit, așa din senin, că ar fi în stare să facă orice numai ca s-o mai audă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a repetat ea neîncrezătoare. —Sincer, cred că a fost fericită să scape de noi. Încurajat, Hugo s-a apucat și i-a relatat lui Alice întreaga poveste a sosirii asistentei Harris și a nesfârșitelor ei referiri la lordul Fairbourne. Când Alice a chicotit din nou, Hugo a simțit, așa din senin, că ar fi în stare să facă orice numai ca s-o mai audă chicotind. Pare o femeie înspăimântătoare, a râs Alice, întrebându-se ce era cu senzația aia ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a nesfârșitelor ei referiri la lordul Fairbourne. Când Alice a chicotit din nou, Hugo a simțit, așa din senin, că ar fi în stare să facă orice numai ca s-o mai audă chicotind. Pare o femeie înspăimântătoare, a râs Alice, întrebându-se ce era cu senzația aia ciudată care-i invadase trupul. Câteva secunde mai târziu, și-a dat seama că era vorba de sentimentul pe care îl ai atunci când te simți bine. Sentiment cu care ea nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Amanda fusese nevoită să aibă grijă de unul la modul real. Încruntându-se, Hugo și-a dat seama că era imposibil să explice toate astea fără să pară că vrea să se scuze. Dar, ținând cont de felul în care Alice se uita la el - pe jumătate disprețuitoare, pe jumătate amuzată - Hugo trebuia să spună ceva în apărarea lui. —Amanda a insistat că vrea să stea acasă și să aibă grijă de copil, a început el. A spus c-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
copil, a început el. A spus c-ar fi o plăcere, că asta e cea mai importantă slujbă din lume și că nimic din tot ceea ce a făcut în cariera ei nu a fost nici pe departe... Hugo a tăcut. Alice a ridicat dintr-o sprânceană. — Continuă, a zis ea. Hugo a continuat. I-a explicat că realitatea se impusese. Amanda și-a dat seama că bebelușii se trezesc la toate orele din zi și din noapte, că urlă fără nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
seamănă, mai curând, cu niște animale sălbatice. Punct în care, Amanda și-a pierdut abrupt și complet interesul. — Așa că a acceptat primul post care i s-a oferit și acum, sincer să fiu, e mai mult plecată, a încheiat Hugo. Alice n-a spus nimic. Nu-și dădea seama de ce era surprinsă, dar era. I se părea incredibil că Amanda Hardwick era o mamă egoistă, pe care nu te puteai baza deloc. Exact așa cum era și ca jurnalist. Oare fusese într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hardwick era o mamă egoistă, pe care nu te puteai baza deloc. Exact așa cum era și ca jurnalist. Oare fusese într-adevăr în stare să-și lase de izbeliște și fiul, și soțul fără să arunce nici măcar o privire înapoi? Alice și-a dat seama că ea și Hugo, ca să nu mai spună de Theo, erau victimele spectaculosului egocentrism al Amandei. Așa că, vezi tu, a încheiat Hugo încercând să nu dea senzația că-și plânge singur de milă, asta este poziția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
până la culcare, inclusiv tot ceea ce se întâmplă în aceste două momente, totul e un dezastru. Nu vreau să dau impresia că nu-mi iubesc fiul, pentru că îl iubesc. Sau, cel puțin, presupun că-l iubesc... Doar presupui? l-a întrebat Alice șocată. Mâna i s-a întins ca să mângâie căpșorul Rosei. Hugo a ridicat neajutorat din umeri. Știu că sună îngrozitor, dar lui Theo nu-i place așa de mult să fie numai cu mine și..., Hugo a clipit disperat, ...presupun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
fie numai cu mine și..., Hugo a clipit disperat, ...presupun că dacă aș ști ce să fac cu el, am avea o relație mai bună. În primul rând, e situația asta îngrozitoare cu creșa. Și Hugo i-a explicat lui Alice problema fricii de separare. Alice a dat din cap. Dar ce spun cei de-acolo când îi suni? Când îi sun? Hugo a căscat ochii. — Cum adică, să-i sun? — Păi, în timpul zilei. Ca să vezi ce mai face. Lui Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hugo a clipit disperat, ...presupun că dacă aș ști ce să fac cu el, am avea o relație mai bună. În primul rând, e situația asta îngrozitoare cu creșa. Și Hugo i-a explicat lui Alice problema fricii de separare. Alice a dat din cap. Dar ce spun cei de-acolo când îi suni? Când îi sun? Hugo a căscat ochii. — Cum adică, să-i sun? — Păi, în timpul zilei. Ca să vezi ce mai face. Lui Hugo nu-i venea să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Dar ce spun cei de-acolo când îi suni? Când îi sun? Hugo a căscat ochii. — Cum adică, să-i sun? — Păi, în timpul zilei. Ca să vezi ce mai face. Lui Hugo nu-i venea să creadă cât de relaxat vorbea Alice. Să sune la Rottweiler? Își dădea seama ce spunea? N-am sunat niciodată, a zis el cutremurându-se. Nu cred c-aș îndrăzni. —De ce nu? Ești un părinte. Un client care plătește. Ai dreptul să pui întrebări. Presupun că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
el cutremurându-se. Nu cred c-aș îndrăzni. —De ce nu? Ești un părinte. Un client care plătește. Ai dreptul să pui întrebări. Presupun că da. Ideea asta revoluționară nu-i trecuse niciodată prin minte lui Hugo. — Eu bănuiesc, a spus Alice jucându-se cu cafeaua de pe fundul ceștii, că Theo e foarte bine din secunda în care tu ieși din camera copiilor. Nu face decât să încerce să te manipuleze. Asta fac toți copiii. Da? — Păi, când te duci să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
din secunda în care tu ieși din camera copiilor. Nu face decât să încerce să te manipuleze. Asta fac toți copiii. Da? — Păi, când te duci să-l iei, cum e? Plânge? Hugo a clătinat din cap. —Vezi, a zis Alice cu vioiciune. Eu pun pariu că atunci când tu nu ești de față e perfect în regulă. Chiar crezi asta? Hugo s-a simțit teribil de ușurat. Alice a observat, înfiorată, că ochii îi străluceau din cauza emoției. — De ce nu-i întrebi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-l iei, cum e? Plânge? Hugo a clătinat din cap. —Vezi, a zis Alice cu vioiciune. Eu pun pariu că atunci când tu nu ești de față e perfect în regulă. Chiar crezi asta? Hugo s-a simțit teribil de ușurat. Alice a observat, înfiorată, că ochii îi străluceau din cauza emoției. — De ce nu-i întrebi pe cei de-acolo când te duci să-l iei acasă? i-a sugerat ea. Prin trupul lui Alice se răspândea acum o senzație minunată. Și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
asta? Hugo s-a simțit teribil de ușurat. Alice a observat, înfiorată, că ochii îi străluceau din cauza emoției. — De ce nu-i întrebi pe cei de-acolo când te duci să-l iei acasă? i-a sugerat ea. Prin trupul lui Alice se răspândea acum o senzație minunată. Și-a dat seama că trecuse foarte multă vreme de când nu mai simțise că un om are nevoie de ea, că sfatul și părerea ei contează pentru cineva. Fir-ar al naibii! a sărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
spus el, încercând să nu pară ironic. Îmi aduc aminte. De la cursul prenatal. Dar acum cred că e logic ca tu să ai o mașină, nu? Ai un copil și stai la kilometri de oraș. — Mașinile dăunează ecosistemului, a murmurat Alice. Da, dar am văzut și autobuzul care trece prin Combe ca să ajungă în Bath, i-a răspuns Hugo. Toba de eșapament care-i atârnă în spate e la fel de dăunătoare pentru ecosistem. Și sunt sigur că-i dăunează și spatelui tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]