7,971 matches
-
Acasa > Versuri > Farmec > GERMINAȚIA DE SUB ZĂPADĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Germinația de sub zăpadă Alunecă sănile pe vise de zăpadă- Sub ea căruțele germinează trudă, Copii mai vin uneori să vadă În sat câte-o bătrână rudă. Umbrele bunicilor privesc peste gard Cum trec nepoții în iureș pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
3 care sparge și meșterește de cel puțin un an. Mă uit în oglindă analitic, cred că arăt bine, părul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamă. Cobor scările prudent, mi-e teamă să nu alunec, a spălat proaspăt femeia noastră de serviciu. La capătul culoarului deja zăresc aceleași siluete, vecinii mei care ascultă muzică pusă în casă de afară. Încerc să-i ignor, așa cum ignor și replica de fiecare zi a mamei, mama nu se
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarbă moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit. Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu de ajuns, ești luna mea de pe pernă
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
treacă, Străjuiesc adevărul, dar care? Fără barbă ar semăna cu niște copii, Ochii lor privesc înlăuntru, Pentru ca noi să privim. Încotro? Nu te teme, și-a spus, Vântul sorbea din căldura trupului său, Nu te teme, și-a spus, Vântul aluneca peste trupul Sfârtecat de gloanțe. Nu te teme, și-a spus, Tremura ca o stea tot mai înaltă, Deasupra pământului. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Întrebările / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi
ÎNTREBĂRILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351532_a_352861]
-
cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat intrarea porții, iar tresăririle repetate și încordarea corpului îmi transmiteau că este gata de primirea oaspetului drag. Nu puteam să refuz o asemenea invitație... Am lăsat să alunece doritul oaspete pe poarta larg deschisă, printr-o mișcare ușoară și prelungită. O clipă mai târziu, m-am retras și am repetat mișcarea, într-un ritm mai alert. Iubita mea părea înnebunită... gura i se înfipse în umerii mei și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă înfioară... Brațele avide mă caută, mă cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți alunecă pe sâni, mă dezmiardă, și-n clipa următoare, lava vulcanului erupe revărsându-se fierbinte în câmpia fertilă, la poalele Muntelui Venus, într-un extaz profund. Cutremurul propagă iubirea-mpărtășită și-n valuri legănați, trăim a vieții clipă. Este iubirea simplă, în
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
înaltul tavan al sălii. De acolo, Contele îl aruncă în celălalt colț unde-l prinse o vampirică plină de gingășie. Aceasta îl roti surâzătoare în jurul său, îl sărută de-i săriră toți dinții din gură, apoi îl lăsă să-i alunece pe piciorul catifelat și-l șută ca pe un balon până la candelabru. „Viceimperatorul” se agăță de acesta, dar o gheară îi smulse brațele, iar alta îi sfâșie fața umplând-o de sânge. Contele îl prinse de labele picioarelor înainte de a
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
Fulgi mari, albi, jucăuși de zăpadă Câinele latră în liniștea iernii departe Afară ne cheamă, la joc de îndeamnă Sania mare din lemn grea și bătrână Ne poartă pe pârtii întortocheate din parc Bocancii din piele, vechi uleiați de seară Alunecă în grabă pe gheață în fața cișmelei Omul uriaș de zăpadă azi dimineață făcut Ochii lui negrii și nasturii din cărbuni cu Nasul furat de la supa de pui de pe sobă Pălăria de paie pe cap și fularul la gât Copii cartierului
MIROS DE CRĂCIUN FERICIT de STELLA REEVES în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351568_a_352897]
-
Acasa > Strofe > Valori > MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 723 din 23 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin ȚENE Minunea din seara de Crăciun Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete, în fiecare, Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351578_a_352907]
-
cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag, Cântecele urcă spre stele, mai sus, Constelații vin să vadă Cum din suflet se naște iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în astre Visând sub brazi daruri de Crăciun. Țara doarme în miez de noapte Pe ulițele satelor umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351578_a_352907]
-
-i bătea cu putere, un val fierbinte ca o furtuna în deșert i-a cuprins ființa. A deschis brusc ochii.. femeia din oglindă-și recăpătase strălucirea tinereții. O forță nevăzută o învăluia misterios, o transpunea în trecut...penița începea să alunece rapid pe coala albă de hârtie...iși scria memoriile.. *** „Costumația aleasă era în stilul anilor '60. O provocare, însă cel pe care aveam să-l întâlnesc,era mai mult de atât. Însemna un vis. Cineva acolo sus mă iubește cu
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
enigmatici...acel albastru cenușiu atât de rar întâlnit. -Dansăm? -Am omis, să-ți spun astăzi...nu știu tangou...deci este o provocare și pentru mine. -Vom vedea ! i-am simțit brațul în jurul mijlocului. Melodia era ca nopțile de vară latino-americane...Alunecam pe marmura lucioasă, o forță nevăzută ne coordona mișcările. Îi simțeam trupul zvelt, puternic, era un dansator desăvârșit. Chipul lui era aproape de al meu, răsuflarea fierbinte pe buze, aroma de scorțișoară și mosc... Membrele se topiseră într-o noapte argentiniană
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
să se ducă-n America, nu pleacă toți în America și acolo se fac oameni ? Ce, el cu acest geamantan de bani nu s-ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
o țin în mână cu iluziile din vise, marea îmi roade călcâiele până la vână de atâtea drumuri încinse. Parcă ași fi Achile luptând cu toate himerele din gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește gândul ce cade ucis ... Eu m-am salvat pe coada unui delfin cu solzii căruia poemul acesta l-am scris, Alături de Homer la un pahar cu vin
CU PRIETENUL HOMER NAVIGÂND PE MARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351700_a_353029]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > STRADA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 716 din 16 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului pe stradă, e liniște acum. privesc gheața de sub tălpile aspre ale bocancilor de munte. mai fac un pas, alunec. las asfaltul să-mi atingă mâinile. nu am mănuși. plesnește pielea. gândurile îmi fug spre trecut când alunecam, copil năzdrăvan, spre moartea albă a muntelui Omu. nu m-a lăsat să plec departe... tata nu m-a lăsat. mi-a
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
2012 Toate Articolele Autorului pe stradă, e liniște acum. privesc gheața de sub tălpile aspre ale bocancilor de munte. mai fac un pas, alunec. las asfaltul să-mi atingă mâinile. nu am mănuși. plesnește pielea. gândurile îmi fug spre trecut când alunecam, copil năzdrăvan, spre moartea albă a muntelui Omu. nu m-a lăsat să plec departe... tata nu m-a lăsat. mi-a prins mai întâi o mână plină de pământ și zgârieturi roșietice. a apucat și mâna cealaltă. zăpada mă
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
ascunsese /nemurirea // întuneric...” Și în această apăsare existențială, “o herghelie de visuri / sufletul leagă” - reiese din aceeași poezie. Nu numai poeta e tristă, parcă întreg universul e trist, cu tot ce-i aparține: “RMN pentru suflet: Merg vântul învăluie soarele alunecă pe tâmple / oameni pe străzi grăbiți triști / între mine și mine aer sub fluturi / câteva raze înnoadă gândul / merg împart zâmbete priviri calde / flori iluzii cuvinte dragoste / durerile le păstrez și neiubirile / împart muzica luna soarele / cu ce-a rămas
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
și înțelegeam mai nimic. La pășune, cu calul; cu gâștele; la pescuit... Era fericirea! Aveam și carte, visând și meditând la ea, aveam și viață fremătând în mine și în jurul meu... Roni CĂCIULARU: Nu vreau să-ntrerup fluxul amintirilor, chiar dacă alunecăm puțin de la întrebarea mea. Imi permit doar să subliniez ce patimă mare este cartea pentru dumneavoastră. Zoltan TERNER: Ce să fac?! Biografia mea e jalonată de lecturile care m-au format. Nu mă laud cu femeile pe care le-am
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
care este cuprinsă doar în clipa prezentului, ea se dilată spre un viitor care devine aidoma. Și atunci crezi că e ... tot o clipă, dar cu ceva mai multe secunde decât știai până atunci. Intri în nemurire. Palmele mele au alunecat, aproape fără a-l atinge, spre minunea din fața mea. A înaintat încet, privindu-mă țintă, până i-am înconjurat gâtul lipindu-mi obrazul de el. Mirosea a primăvară și lăptic, a iarbă și iubire. A închis ochii și s "-a
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
s-ating cu palma timpul, dar nu mi-a fost ursit... M-ascund printre cuvinte mi-e frică să vorbesc, doar aduceri aminte ușor gânduri răvășesc și speranța care minte mereu c-am să iubesc... O zi... și încă una alunecă din timpul, sortit a fi cununa ce-mi luminează chipul, spre noapte-n care luna va stinge anotimpul... Voi fi o amintire printre file de carte, o fărâmă de iubire plecată departe... Referință Bibliografică: Meditații ... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN
MEDITAŢII ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350997_a_352326]
-
se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate de idei, Le dedic lui Artur,din păcate tot mai rare, Când plâng în mine cohortele de miei. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Artur, fiord al apelor liniștite / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 364, Anul
ARTUR, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351099_a_352428]
-
că nu-i normal. Medicul. Dar, e Decembrie, e ... , A prins promoroacă și clampa - era să scriu clanța - neveste-mi, însă la ea nu se întâmplă acest fenomen, poate doar la -2730K. Însă e puțin probabil, drept care e periculos să alunecăm spre doleanțe zadarnice ... Deci, ultima dată ne-am certat cu Malaghenia din cauza neamurilor, pentru că ne-am pomenit că noi nu avem, nu ne vizitează nimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefonează nimeni și, în general, pentru că suntem atât de
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: Du sublime au ridicule il n’y a qu’un pas” - Napoleon Bonaparte Doar atât mi-a rămas: Să fac haz de necaz. Ridic pumnul spre cer; Nu implor, nu disper, Să n-alunec în gol. “Sublim și ridicol” (Îmi repet fără glas:) “La distanță-s de-un pas.” Doar atât mi-a rămas: Să m-arunc în extaz Ca un vultur pe cer Să planez în mister Într-un fast rotocol. “Sublim și
SUBLIM ŞI RIDICOL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351160_a_352489]
-
Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului A mai trecut un an! S-au rupt file din calendar, file din viață, a mai trecut un an. Și-i vesel și trist când trece. Alunecând peste pragu-i lucid și rece, a mai trecut un an. Vor trece și alți ani, o viață va trece... Timpu-i ne-ndurător, grăbit să plece. A mai trecut un an? Referință Bibliografică: A mai trecut un an! / Vavila Popovici : Confluențe Literare
A MAI TRECUT UN AN! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351180_a_352509]