9,188 matches
-
și Eva privesc, neștiutori, / soarele și luna. // Noi suntem alții. / Ei aceiași, / neatinși de păcat. Păstrează-i, Doamne, așa; / nu-i învinovăți de rătăcirea noastră ! // Ai grijă să nu scrijelească / - pe limba de hârtie a șarpelui - / cuvântul care o să-i alunge !» (Facerea, p. 7). Eroul liric din Risipitorul de hârtie „umblă prin lume ca să se reîntregească“ (este vorba de prim-căutarea androginicei jumătăți - cf. Căutare, 1, p. 8), observă (în „căutarea-i secundă“) că moartea-i «mai harnică / decât un mușuroi
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
elevi de la liceul de băieți”; primărița Maria Popescu, de la Măru Roș, apare la nedeia de Sfânta Maria Mare „ cu obrajii îmbujorați de berea băută, de câtă carne de ied și gogoși fierbinți mâncase...”, dar hotărâtă să facă ordine, adică să alunge de la sărbătoare pe fetele „ chiaburului” Ion Găvănescu; Gena ( a doua soție a dascălului) este „o femeie trufașă, aproape analfabetă și, mai mult ca sigur, hoață...”. Scrierile autobiografice sunt cele mai convenabile, fiindcă scriitorul, devenit narator și personaj, vorbește despre sine
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPILUL NEDORIT” DE ION ȘI CORNELIA GOCIU de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370600_a_371929]
-
rostească, lupul apucă coșarca pornind să o însoțească. Ba că-i văduv, ba c-o place, ba că nu-i dorește rău, se trezi cumătra capră, taman în bârlogul său. - Iar acuma, draga mea, să-mi permiți o-mbrățișare ca să alungăm pe veci orice fel de supărare! Și nici una și nici două, apucând-o cât mai bine prefăcutul, nemilos, o trase fără rușine și o-nchise-n mare grabă într-un beci întunecos săpat chiar sub patul său și-apoi râse
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]
-
Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand” Toamnă șoptea requiem prin copacii goi Și fugărea vântul frunzele moarte pe ălei. Castanii gemeau trist brațe negre alungând După frunzele moarte foșnind duse de vânt Eu pe langă băncile goale am trecut Și am gasit o pasare tristă însingurata cu părul bălai Plângând pe o bancă amarnic după zboru-i frânt. M-am oprit tulburat de lacrima ochilor triști
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
dovadă a culturii mult lipsită În suflet doar un negru rece. Unde cândva , bunătatea a existat. De mult îngropată zace Pământul de mult tasat Plin de spini si bălării Dar în căutarea ta, de un suflet Ce durerea să-ți alunge, Subconștientul meu l-ai auzit. Din al meu mormânt striga, Fără frica și îndoială Repede m-ai dezgropat, Inima mi-ai dezghețat Sufletul mi-ai încălzit. Bunătatea mi-ai redat-o Demonul ai alungat, Acum în mine, un romantic poposește
OGLINDA VIEȚII MELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370714_a_372043]
-
un suflet Ce durerea să-ți alunge, Subconștientul meu l-ai auzit. Din al meu mormânt striga, Fără frica și îndoială Repede m-ai dezgropat, Inima mi-ai dezghețat Sufletul mi-ai încălzit. Bunătatea mi-ai redat-o Demonul ai alungat, Acum în mine, un romantic poposește Ma uit în oglindă,si vad un om Un suflet cald O inima plina de iubire Poate un poet in devenire. Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Referință Bibliografică: Oglinda vieții mele / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe
OGLINDA VIEȚII MELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370714_a_372043]
-
de Miron Țic (după cum ni se spune la pagina 160, între 8 ianuarie și 20 aprilie 2016, așadar în „aproape patru luni“) în 26 de capitole (numerotate cu cifre romane) purtătoare de titluri benefic-grăitoare asupra conținuturilor / „anotimpurilor“: (I) Lumina care alungă întunericul este lumina lui Dumnezeu (pp. 11 - 18); (II) Plimbare prin satul în care a venit toamna (pp. 19 - 21); (IV) Ce ne spun documentele medievale (pp. 26 - 38); (V) Ce ne spune pisania de pe biserica din Ilia («Anno... 1792
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
să avem încredere în lumina din noi să privim mai des spre cer pentru că dincolo de nori Dumnezeu este mereu cu noi: Tu nu lăsa minutul să te-nvingă, Ci luptă astăzi pentru a ta simțire, Tot plânsul nefiresc pe loc alungă Și-aleargă liberă spre cer și fericire.” (Tu inimă vorbește -Rodica Constantinescu) * Viața începe cu conștientizarea faptului că scopul principal este să experimentăm, să trăim, să simțim. Indiferent la ce vârstă ne dăm seama de asta, acela e începutul vieții
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
Anul de i-a fost rău sau bun, precum „baba” i-a prevestit, omul, duce pe-al vieții drum, predicții păstrate în mit. 1 Martie Din vol.,,Tradiții creștine și rotualuri populare românești" MĂRȚIȘOARE DE CUVINTE Din zăpada diafană, s-alunge a vremii iarnă, mândri răsar ghioceii și scutură clopoțeii. Să anunțe-n toată țara că, a venit primăvara. Cu ei aduc sărbătoare în grămezi de mărțișoare. Crini, zambile, margarete... pentru măicuțe și fete, pentru colege, iubite... sunt daruri binevenite. Eu
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
noi de viață. Femei fertile și bunici mânjesc pomi în semn de cruce, cu zeama de la mucenici. Rod bogat în flori să lege. Iar copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n această zi, cu omăt, ploaie ori soare, se spune că la fel va fi, timp de patruzeci de zile. Dacă pe câmp e zăpadă, se prevestește an mănos
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > COȘMAR / NIGHTMARE Autor: Pusă Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Zbătute aripi se așează stoluri Pe cercevea de vulnerabil gând, Se cern plutind încețoșații flluturi, Imaginile se alungă-n vânt... Când soarele orbește-n ochiul zării Străfulgerând visul nemărginirii, Pândesc furtuni în negura tăcerii, Se spânzura lumină împlinirii. Ascunse umbre purced din văgăuni Învăluite-n fumul din văpaie Să sfârâie coșmarul în tăciuni În timp ce-nalță rugăciuni
NIGHTMARE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369634_a_370963]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice ale acestei lumi, pot bate acum la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc, ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind
„POEZIA MEA VINE DIN MAREA SINGURĂTATE ŞI GREAUA SUFERINŢĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369617_a_370946]
-
de un iunie când adolescentin Cerea septembrie să-i intre în destin? Iar când un august l-a maturizat Să tot adune fructe s-a luptat, De l-a oprit noiembrie din fugă Și rod și frunză toate i se-alungă Și-n chiciură de-acum i-acoperit? Ah, omule, ce mult te-ai ostenit! Și-un ultim anotimp îți mai dorești De joc și basme și amitire de povești... Ce știe chiciura de-aduceri de aminte, De omu-n care-acum de
ANOTIMPURILE VIEȚII de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369644_a_370973]
-
pe drumurile române către niște celți dezorganizați, fără instrucție militară. Apoi veneau femeile, copiii, fermierii. Se estimează că întreaga nație a anglilor a pornit la drum, lăsând pustie țară de unde veneau. Saxonii încă mai ocupă un land în Germania. Ei alunga populația celtica din cele mai bogate ținuturi agricole, devenind noii stăpâni ai insulei. Nu cuceresc Scoția, Wales și Cornwall . Trec prin foc și sabie tot. Distrug orașele și vilele române, nici prin gând nu le trece să le locuiască; au
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
al stăpânului; apar târgurile rurale și, în timp, devin agriculturi, pierzând obiceiurile mării. Prin 550 se potolește distrugerea majoră și se consolidează comitatele: Essex, Sussex, Wessex, (saxonii din este, sud, vest), Kent, Mercia, Northumbria. Avem acum Anglia=Angles’ land. Ei alunga viața orășeneasca, religia creștină și limba romano-celtica. Actuala engleză, atât de vorbită de toți, are de-a face cu acesti anglo-saxoni, nu cu izgoniții britoni. Pierd meșteșugurile, știința și învățătură Romei, alfabetul. Barbarii să trăiască și bată în cap care
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
către ce ne îndreptăm. 597 călugărul Augustin e trimis în Anglia și botează regele din Kent în religia romano-catolică. Se intoarce aici alfabetul latin și cultură Romei după 200 ani de absență. 4. Cineva nu se bagă.Vestul:celții creștini, alungați de pe pământul lor. Rămân în Wales și Cornwall. Stau cuminți, căci atât de mult îi urau pe anglo-saxoni, încât le prindeau pieile în cuie pe ușile bisericilor că răsplată că toporul lor strivea capul unui celt. Nici vorbă să le
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
Și se-mbuib ă din tot ce am avut; Crâmpeiul ce-l aveam l-a strâns grămadă, Din moștenirea mea avere și-a făcut! Doamne, făcutu- m-ai prea blând?! De ce nu pot s-o scutur, de-aicea s-o alung? Decât întorc obrazul și mă apuc să plâng Când cântecul din țară e un oftat prelung. Mă bântuie vedenii de îngeri, de strămoși, De domnitori și de oieri cu chipul încruntat, De flori din văi adânci, păduri și munți stâncoși
DECIZIE (TREZIT DIN SOMN ADÂNC) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369646_a_370975]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Aștept ca-n fiecare seară, O floare albă, să-mi trimiți, Așa, ar fi doar primăvară Și-ar alina, tăcutele dorinți. Când noaptea își adună stelele, Și printre gene somnoroase, le privesc, Când zorii îmi alungă visele, La tine și la floarea albă, mă gândesc. Deschid din nou fereastra-n zori, Spre magicul meu colțișor de lume, Speram, ca-n locul neprețuitelor comori, O floricică sa găsesc și doar un singur nume. Însă, iarăși mi-am
FLOARE ALBĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369702_a_371031]
-
XVII. COȘMAR / NIGHTMARE, de Pusă Lia Popan , publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. Zbătute aripi se așează stoluri Pe cercevea de vulnerabil gând, Se cern plutind încețoșații flluturi, Imaginile se alungă-n vânt... Când soarele orbește-n ochiul zării Străfulgerând visul nemărginirii, Pândesc furtuni în negura tăcerii, Se spânzura lumină împlinirii. Ascunse umbre purced din văgăuni Învăluite-n fumul din văpaie Să sfârâie coșmarul în tăciuni În timp ce-nalță rugăciuni
PUȘA LIA POPAN [Corola-blog/BlogPost/369705_a_371034]
-
sun goes blind în the horizons’ eye It’s flicker lights up an unending dream, Storms—watchers into blackened silence cry, ... Citește mai mult Zbătute aripi se așează stoluriPe cercevea de vulnerabil gând,Se cern plutind încețoșații flluturi,Imaginile se alungă-n vânt...Când soarele orbește-n ochiul zăriiStrăfulgerând visul nemărginirii,Pândesc furtuni în negura tăcerii,Se spânzura lumină împlinirii.Ascunse umbre purced din văgăuniînvăluite-n fumul din văpaieSă sfârâie coșmarul în tăciuniîn timp ce-nalță rugăciuni de ploaie.NIGHTMAREOld images are
PUȘA LIA POPAN [Corola-blog/BlogPost/369705_a_371034]
-
un miros minunat al naturii pregătite de culcare până la primăvara viitoare. Dar parcă auzeam codrul din spatele meu murmurând și dânsul o poezie tristă: „...Ziua scade, noaptea crește/ Și frunzișul mi-l rărește./ Bate vântul frunza-n dungă/ Cântăreții mi-i alungă;// Bate vântul dintr-o parte/ Iarna-i ici, vara-i departe./ Și de ce să nu mă plec,/ Dacă păsările trec!/ Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele/ Și norocul meu cu ele//. Cât de frumos vorbea
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
e „mângâiat pe creștet” de toți adulții adunați la o ședință extraordinară, iar Elenă e dată afară din școală. Mă gândesc: da, așa e, asta e realitatea, psihopatul premiat, victima - neînțeleasa de nimeni. Și atunci, se petrece ceva ce imi alunga oboseală, deprimarea, apatia: profesoară se întoarce pe scări, intră în sala de clasă, terenul pe care fusese învinsă - și se descalță. Își ia adidașii și-i bate în cuie pe podea, se încalță din nou și declara „ Aici este locul
FILMUL RUSESC (M)UCENIK, 2016 de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369692_a_371021]
-
mine, Îngeri muți te vor petrece Prin raiuri negre - Vechi latrine. Te caut prin lume, Te-am căutat și ieri, Ai rămas doar un nume Ce vine și pleacă De undeva din nicăieri Spre nicăieri. Privește-mă în ochi Și alungă-mi amarul, Culege-mi din lacrimi Și strivește-mi calvarul. Iubește-mă din nou În trupul ce plânge, Alină-mă ușor Și chinu-mi înfrânge. Scursoare de dor, Viziune de născare frivola, O văd mereu când mor Prin mărinimia-mi benevolă
RIGOR MORTIS POETIC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369744_a_371073]
-
s-a stins din viață... Inainte de noaptea aceea... gândul la tatăl meu, că ne va părăsi pentru totdeauna, mă chinuia și îmi imaginam, ce voi face la primirea unei astfel de vești. Sufeream, plângeam și încercam să mă autoliniștesc alungându-mi acel gând... Zile și nopți au trecut, una după alta, fără ca lacrimile să mi se usuce... Clipele dureau, ceasul îmi devenise dușman, iar lunile, cu cât treceau, cu atât mai mult intram în panică știind, că ”momentul despărțirii” se
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]