5,281 matches
-
de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach, Drumul ascuns abia atunci aluzia absurdă a bietului exilat. Incidentul lăsase în urma lui un parfum frumos de amor și de spaimă. îl respirau reculeși. Așa cum parfumul florilor acumulate proaspăt pe un mormânt străin face pe cei sensibili să se simtă cu o plăcere dureroasă încă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și în acest moment tragic, când șefii partidelor desființate ezitau implicarea în conducerea țării, generalul s-a adresat ostașilor lui dragi cu ordinul să treaca Prutul, prevenindu-i: „suntem armata dreptății, ordinei, a cinstei, a omeniei...”,”nu suntem hoarde năvălitoare...(aluzie la comportamentul armatei roșii în teritoriile românești ocupate)”. Și-n zorii acestei sfinte Duminici de 22 Iunie 1941 (ora 4,00), de la Baltica la Marea Neagră, ordinul difuzat prin radio și presă ajungea pe buzele și-n inima tuturor românilor. Ostașii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
exersează verva imbatabilă, el le înveșmântează cu substanțiale doze de sarcasm, ironie, umor, condimente stilistice ce stârnesc adesea, dacă nu întristare, atunci zâmbete și hohote de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
te pune însă pe gînduri. E posibil să-ți închipui un vinci, un vîrtej desuet și expirat pentru ridicarea căruței, acum ruginit, cu care nu se mai joacă decît copiii. Cînd însă dai cu ochii de cîntecul greierilor sesizezi imediat aluzia. Și sunetul onomatopeic, și localizarea în iarbă îl reabilitează pe vechi, îi asigură și patina, și farmecul unei vechimi prestigioase, ușor înclinate spre veșnicie. Dar încă nu te aștepți la mai mult decît această gratulație a unei omofonii jucăușe. Autoarea
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
pierdură tulburi În zgomotul motorului. — Darling de Altamira, stărui el, insinuant și prefăcîndu-se gelos, deși nu era cazul; din nou cuvintele lui dispărură Înghițite de răgetul nocturn al Jaguarului. — Darling de Neanderthal, Îi dădu o replică zdrobitoare Susan, cu o aluzie vădită la suedeza adolescentă; apoi se Întoarse să se uite foarte liniștită Înainte, lăsîndu-se cu un curaj admirabil prinsă de vîrtejul vitezei și vîntul Îi Împrăștie din nou părul pe spate, acum și mintea Îi zbura purtată de vînt. Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încetișor, numai bine ca să poată Încerca din nou marea cu degetul cu: darling de Altamira, de data asta spuse cuvintele foarte clar și pornea din nou motorul mai tare... — Darling de Neanderthal, Îl acuză Susan, sigură acum că el Înțelesese aluzia, dar pentru orice eventualitate lăsînd să-i cadă șuvița de păr pe frunte și făcînd o gaură cu degetul ca să se uite la prostul de lîngă ea. Juan Lucas opri motorul de tot de data asta și Își Încrucișă brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el o să-i ardă una care-o să-l usture cu adevărat, c-o să-l omoare cu compoziția intitulată Domnul În negru. Domnul era negru și la fel de negru se făcuse și domnișorul, fiindcă dacă Fernandito a Înțeles destul de tîrziu primele aluzii ale textului, Încetul cu Încetul multe lucruri i se păruseră familiare și Începînd de la pagina a doua suferea În tăcere gîndindu-se că personajul din compoziția lui Julius semăna foarte mult cu tatăl lui. De necrezut, pînă și la Îmbrăcăminte domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
engl.). 1 Angajați ai cluburilor cu datoria de a sta În permanență la dispoziția clienților, pentru a le transporta echipamentul sportive sau pentru a le oferi detalii despre strategiile și terenul de joc; un fel de valet personal (din engl.). Aluzie la versurile celebre ale scriitorului spaniol din secolul de aur Fray Luis de Leon (1527-1591): Que descansada vida/la del que huye del mundanál ruido (Ce viață liniștită / duci cînd te-ndepărtezi de zarva lumii) din poezia Vida retirada (Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un bărbat și-o femeie care se iubesc) pune în practică o veche fantezie: merg la mare și, deliberat, se culcă fiecare, în aceeași noapte, cu câte un necunoscut. Nici a doua zi, nici mai târziu nu mai fac vreo aluzie la acea noapte, dar n-o uită de fapt niciodată și legă tura lor se ruinează... Aleseseră ultima mea seară cu ei, vorbiseră poate mult între ei despre asta. Poate puseseră totul la cale în nopțile precedente, pe întuneric, mângâindu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceva. Ca și povestea fetu sului din borcan, și cea a lucrușorului meu e complicată. Cea mai uluitoare zi de primăvară de care-mi amintesc, din toată viața mea, a fost acea zi de 6 aprilie 1973 la care face aluzie și poemul meu „Căderea“, scris cu trei ani mai târziu: „Șase aprilie și nici un pământ, / Numai plăci de azur, foi de azur, sonori zând“. Umblasem toată ziua după cai verzi pe pereți (căutam adresa unei colege, care locuia, în realitate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a ținut până către dimineață. Și totul s-a desfășurat normal, de parcă ei, Săndica și Stelică ar fi invitat un bun prieten cu care să petreacă împreună o seară. Nici urmă de gelozie, reproș sau nervozitate, nici cea mai mică aluzie la cele întâmplate. Cei doi vinovați au trecut, de câteva ori, prin clipe pline de teamă: dacă Stelică simulează calmul și, deodată, va face un lucru necugetat, dacă...? Dar, nu. El, soțul proaspăt încornorat, uitase, parcă, cu desăvârșire că între
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
marca Philips / Aciko / Vef / Tehnoton / etc.,...) Poetul: un personaj complex și controversat. Nu utilizează și nu suportă deloc parantezele, ba, chiar, face alergie la ele, ceea ce înseamnă că-i plac nespus lucrurile oneste, fără subtilități de prisos, fără ascunzișuri, fără aluzii malițioase. Spre simplificare: reportera = R, iar Poetul = P. Merge banda! “R: Stimate ... ..., aș dori, pentru-nceput, să vă rog să-mi spuneți ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră?” (Întrebarea e stereotipă. Oare, cum s-ar simți dumneaei dacă cineva ar întreba
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
târgului, cine cu cine s-a mai certat, cine-a mai murit, cine-a mai divorțat... După aceea, sfaturi practice: cum se scot petele de pe șosete, care-i rețeta nu-mai-știu-cărui fel de mâncare. Asta, în cel mai fericit caz. Alteori, aluzii deocheate, sau, chiar, trivialități” “Nu mai spune! Nu pot să cred așa ceva...” ... ... ... ... ... ... VI.2. ...”Ai auzit?” “Depinde de veste” “Vestea cea mai senzațională din ultimul secol în acest oraș” “Zău?” “Da. Dar, dacă te miri în halul ăsta, înseamnă că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
furioși că rataseră totul pe vremea comunismului, iar cei tineri presupuneau deja că nu se vor realiza nici ei în așa-zisa perioadă “de tranziție”. Codrin se simțea din ce în ce mai singur, în mijlocul acestui deșert care devenise viața lui. Nu făcea niciodată aluzii, fie ele și vagi, la neliniștea lui, se săturase și chiar plictisise și de fata cu care mai ieșea uneori, iar în mintea lui aproape bolnavă de-acum începuse să încolțească un gând salvator: - Ce-ar fi să plec în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
când o auzise cum îl maimuțărea în șoaptă la telefon, vorbind cu Karsh, Daniel o dăduse afară. Ea alergase la fratele ei, căutând sprijin. Dar când Mark, care-i era fidel, începuse să-l vorbească de rău pe Daniel, făcând aluzie la secrete întunecate din trecut, Karin se întorsese împotriva lui cu atâta brutalitate, încât nu-și mai vorbiseră săptămâni întregi. Acum, vocea lui Daniel o reconforta - era mai bună decât trecutul ei. El spusese întotdeauna asta, iar viața îi oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și numai pentru fratele ei. Inventa destinații pentru amândoi, sarcini care trebuia îndeplinite. Într-un weekend mai cald, ea propuse o plimbare pe malul râului. Aproape din întâmplare, se pomeniră în fața vechiului pod Kilgore. Nici unul din ei nu făcu vreo aluzie la însemnătatea locului. O pojghiță de gheață acoperea încă marginea apei. Ultimii cocori apucau pe lungul drum spre nord, spre ținuturile unde se împerecheau vara. Dar ea încă îi putea auzi, deasupra lor, invizibili. Daniel aduna pietricele și le arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spuseseră terapeuții, pas mărunt după pas mărunt. Lucră cu Mark, fără să forțeze lucrurile. Îl duse jos, la bufet. Îi răspunse la întrebările lui bizare. Îi cumpără cele două reviste preferate despre camioane. Îi încurajă și îi împrospătă amintirile, cu aluzii vagi la istoria familiei. Dar trebuia să simuleze că nu știa prea multe despre el. Încercase o dată sau de două ori; orice pretenție de intimitate se solda imediat cu un scandal. Într-o zi, el o întrebă: — Poți măcar să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fac eu cu chestia asta? Să mă duc să ajut pe altcineva să se întoarcă din morți? Cum să fac asta? Nici măcar nu știu unde sunt morții. Frigul își înfipse ghearele în șira spinării lui Karin. Lucruri tenebroase, jocuri la care făcuseră aluzie polițiștii. Cum adică, Mark? Ce vrei să spui? Își agită brațele în jurul capului, alungând răul ca pe un roi de albine. De unde să știu eu ce vreau să spun? — Ce fel de... morți nu...? — Nici măcar nu știu cine a murit. Nu știu unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mare trebuie să fie chestia asta pentru ca guvernul să bage atâția bani, ca să înlocuiască un oraș întreg. Doamne, zice Duane, începând să ghicească amploarea. Ce crezi că pun la cale? Tocmai asta-i chestia. Probabil că la asta făcea aluzie autostopistul. Cald. Rece. Folosesc locul ăsta pentru un proiect, ceva. Sau au nevoie de un loc mare și gol, în care să nu fie nimeni. Sau le trebuie ceva anume - ceva special din viața de aici. Rupp fornăie. Ceva special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care credea că orice rană se putea vindeca. Dar licărirea lui de îndoială, de vagă dezamăgire, căutarea aia permanentă a ceva puțin mai valoros și mai strălucitor... Virtuos, dispus să se sacrifice, îndelung chinuit - o sufoca lent. Cea mai mică aluzie că el ar putea fi la fel de fragil ca toată lumea îl făcea pe Daniel să turbeze. Panicat, se străduia să-i facă pe plac, trudea pentru relație de parc-ar fi fost în pericol. Făcea curățenie și gătea, cheltuia sume extravagante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o întrebă Weber pe Barbara. Vulnerabil, descumpănit, înecându-se la mal. Zâmbetul ei era o aluzie la discuții particulare. Îi sugeram doar tânărului Mark, aici prezent... —Alias eu... —... că e momentul pentru o nouă abordare. Dacă ține să știe ce vrea Karin... —Vrea să spună Pseudo-So... Dacă vrea să „se lămurească ce-i cu ea“, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
veșnicie, ca uitarea sub a timpului lespede. Am stat o vară în slip, fără slip pe plajă cu lenea și nemișcarea. Vecina mea, marea, mă-demna să-nfirip relații cu împrejurarea... Legămintele-n treacăt nu au durată: schimb de adrese, aluzii, confuzii o clipă-am crezut, că niciodată promisiunile nu-s doar niște iluzii. Revin la stările mele mai pline de precauții și mai la distanță de-acele rele ce le vântură necunoscuții. Ascult muzică, citesc și compun o lume a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu aluzii scurte, mici Întorsături și glume pline de subînțeles privind lucruri știute numai de ei, purtînd Însemnele limbajului grosolan-simplu atît de apreciat de astfel de oameni: „grozav“, „colosal“, „excelent“, „teribil“. — Unde-am putea să ne ducem? Îl Întrebă fata. Oare Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de despărțire grăbite, asemănătoare. Oamenii se Îmbrățișau, se sărutau, Își strîngeau mîinile, plîngeau, rîdeau, strigau, se Întorceau pentru un ultim sărut și se urcau repede În vagoane. Și se auzeau, rostite Într-o limbă necunoscută, promisiunile, jurămintele, planurile, glumele și aluziile scurte, enigmatice și semnificative pentru fiecare grup și care stîrneau imediat hohote de rîs, cuvintele de rămas-bun care sînt aceleași pe Întregul pămînt. — Otto! Otto!... Ai luat ce ți-am dat?... Ia vezi! E tot acolo? El caută, e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîna la ureche. Ce să-i spun Elsei? Spune-i... Elsei că... mătușa Bertha... Îi trimite... rețeta... de... prăjitură, strigă din răsputeri celălalt, hotărît parcă să spună tot ce are de spus Înainte de a se prăbuși total și definitiv. Efectul aluziei, aparent nesemnificative, la prăjitura mătușii Bertha este uluitor: ceea ce se petrecuse pînă atunci nici nu se poate compara cu veselia spasmodică ce cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]