3,081 matches
-
se numește „Galeria oamenilor de seamă”. Inaugurarea va avea loc în foarte scurt timp, probabil în cursul acestei săptămâni. S-a muncit mult. La toate vizionările oficiale, din Fălticeni, Suceava, București, aprecierile au fost elogioase. E o satisfacție, care compensează amărăciunile inerente unei acțiuni de asemenea proporții. Despre familia Ciurea, și vești bune, și rele. Sunt tot amândoi, în aceeași armonie, dar a dat o gripă rebelă peste ei. Mi-ar face o deosebită plăcere să am vreun semn de la Dv.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
doua pe țară, la cursurile de reciclare pe lângă Centrul de pregătire a cadrelor, al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din București. Președintele comisiei: Gabriel Strempel, director adjunct al Bibliotecii Academiei R.S.R. Orice alte comentarii sunt de prisos. Doar sentimente de amărăciune, pricinuite de confrați de condei... 201 filozofi, critici de artă) și străini (între altele un autograf de la E. O’Neill). O selecție a acestor autografe, precedate de un studiu, ar permite - cred - alcătuirea unui volum onorabil. Am și alte gânduri
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
această cale cele mai calde mulțumiri. În scurt timp vă voi trimite o adresă oficială, din partea Muzeului, pentru confirmarea donației, cu mulțumirile de rigoare. Am citit cu atenție memoriul Dv. către Notariat și am rămas cu un sentiment de profundă amărăciune pentru soarta gospodăriei din str. Cuza Vodă324. Uneori, e greu de înțeles ce farse joacă hazardul. Moștenitoarea de peste noapte, a intrat într-o casă în care și-au purtat pașii ființe de mare omenie, printre care și neuitatul Vasile Savel
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de cercetare la care vă dăruiți cu atâta pasiune. Cu multă pasiune, Paul Călinescu 8 (București), 5/III.1979 Stimate Domnule Dimitriu, Din nou o scrisoare care îmi aduce vestea că ați trecut prin încercări grele, cu multă tristețe și amărăciune. Vă rog primiți din partea mea și transmiteți Doamnei condoleanțe pentru greaua pierdere suferită prin moartea surorii sale529. 529 Florica Dimitriu, educatoare la Grădinița de copii din Tg. Neamț. 407 Nu știu dacă ați aflat că și sărmanul Paul Teodorescu a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mea folclorică este mult mai vastă decât cele însemnate de dânsul. Mă bucur că amintiți de Leca Morariu și Ion Vicoveanu cu care am avut strânse legături. Pe Leca Morariu l-am vizitat de mai multe ori în surghiunul și amărăciunile ce i le-a făcut G. Călinescu, student al lui Morariu la Cernăuți. Mai departe, în consonanță cu cele rânduite în scrisoarea Dvoastră Vă felicit pentru întreaga Dvoastră activitate cu roade bogate în spiritualitatea românească. Da, eforturile depuse au adus
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
separatiștii de peste Nistru și am înțeles că dorința mea este obturată de un viitor incert. Florile de pe podurile de peste Prut au luat-o la vale, n-a avut cine să le adune într-un buchet, deși poetul Dabija suspina cu amărăciune: „Dor îmi e de Dumneavoastră Ca unui zid de o fereastră”. S-a spus cu oarecare îndreptățire că s-a ratat o ocazie cu podurile de flori; ne-am fi putut uni atunci în baza unui entuziasm general, stârnit și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cealaltă. Expresia postdecembristă care exprimă cel mai bine starea de lucruri de la noi, devenită un bun comun, izvorâtă dintr-o percepție atentă a realității, rostită și când nu trebuie și când trebuie, cu voluptate, (vezi bine, există o plăcerea a amărăciunii și o victimizare a victimei !), o voluptate a răului : „Ca la noi, la nimeni !” Alții, cu vântul în pupa, care simt ei cea mai mică adiere și care, până în 1989, condamnaseră regimul burghez-moșieresc, condamnă acum „comunismul”, că de asta, zic
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
plin forța legiunilor românești din Munții Apuseni. Când ungurii, prin conducătorii lor, au fost nevoiți să-și calce pe inimă și să promită niște nimicuri politice românilor (erau presați militar de habsburgi și de ruși), tot Avram Iancu, plin de amărăciune, a răspuns cu înțelepciune: „Prea puțin și prea târziu!” Este dureros că nu știm să ne respectăm eroii adevărați, iar dacă organizatorii evenimentului de la Țebea s-au gândit că astfel pot combate manifestarea belicoasă a secuio-maghiarilor, care au aniversat cei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
milițian și întreba dacă sunt bolnavi sau dacă au nevoie de tratament. Cei cu răni deschise sau cu afecțiuni interne, în limita permisiunii milițianului, erau duși la cabinetul medical. M-am dus și eu acolo când am simțit în gură amărăciune și cei din jur îmi spuneau că iarăși mi s-au îngălbenit ochii. Mai mulți mediciniști, studenți în ultimii ani, acordau consultații și tratamente. Unul, văzându-mi înfățișarea, s-a adresat unui coleg: Măi Calciu, ia vezi ce-i cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a descris țelurile "Sămănătorului": el susținea că scriitorii revistei simțeau că pierduseră prea multă vreme adînciți în amărăciunea lor și în durerile lor trecătoare. Ei ajunseseră să fie "înstrăinați de marele curent al vieții duse de popor; de marile suferințe și aspirații ale poporului care ar fi trebuit să se umple și să ne încălzească inimile de la bun
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
facem parte. Nu ne dați pe mîna lui Zorobabel al Ierusalimului!" Iorga comenta: Dacă le vom hăitui sufletele, acest lucru va constitui mai mult decît un act sălbatic: va fi ceva sub demnitatea noastră națională". Continua apoi cu o oarecare amărăciune: "De ce nu manifestă evreii români din Regat, care au trăit poate printre noi mai mult decît au trăit evreii printre ungurii din Transilvania, același fel de devotament față de România ca și cel al evreilor din Transilvania față de Ungaria?"86 Dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
greșeli intenționate"202. Exista încă o coincidență ciudată. Majoritatea covîrșitoare a celor mai importanți istorici unguri revizioniști proveneau din teritorii pierdute în favoarea statelor succesoare, cu multe rude rămase acolo. Mulți arhivari au avut soarta aceasta, ceea ce făcea să le sporească amărăciunea. Oamenii aceștia au trăit multă vreme în sărăcie, ca refugiați. Ei nu alcătuiau numai o audiență receptivă, ci erau și suporteri ai unui revizionism total 203. Datorită devotamentului său față de România, reacția lui Iorga a asigurat faptul că pînă și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întrebînd: În aceasta constă tot ce poate gîndi și realiza o nouă generație de unguri?" "Și care sînt garanțiile, continua el, că vor trata aceste naționalități (în această Pax Hungarica) în mod decent?"213 Aceste argumente au provocat o mare amărăciune de ambele părți. Iorga a sesizat acest lucru și a publicat pamfletul Împotriva urii dintre națiuni. Iar prin 1940 l-a extins, l-a tradus în maghiară și l-a semnat "Iorga Miklos". Scris într-o maghiară elegantă, pamfletul prezenta
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
este cea care se află acum pe primul loc". A doua zi, Iorga scria că "poporul român pornea într-o călătorie pe o cărare plină de lupi"21. Efectul produs în România (în special la București) a fost de nedescris. Amărăciunea umplea inimile oamenilor. România pierduse în două luni mari teritorii în care majoritatea locuitorilor erau români. În ziua de 30 august nu era ceva neobișnuit să vezi oameni plîngînd pe străzile Bucureștiului. Starea de spirit era revoluționară. Sistemul politic care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în Egipt și nimeni nu-și mai amintea de Iosif...". A încercat Cuza să-l ajute? Nu, l-a lăsat în voia soartei, așa cum făcuse și la Iași în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale vieții lui Iorga. Ei își aminteau că erau aproape singuri în aceste clipe de restriște, erau ținta bătăii de joc, proscriși și părăsiți. Poate cu o singură excepție: dr. Constantin Angelescu. Pentru el
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
am dus la universitate, ci la o școală de actorie din Londra. (Am obținut o bursă. Domnul McDowell nu muncise cu mine în zadar.) Faptul că acest lucru l-a mâniat pe tata a constituit una dintre cele mai mari amărăciuni ale vieții mele. Dar nu aveam timp de pierdut. Mama era îngrozită. Considera teatrul drept un lăcaș de pierzanie. (Și avea dreptate.) Era convinsă că nu voi izbuti să realizez nimic și că voi reveni acasă, muritor de foame. (Disprețuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a împotrivit. După cum am arătat, situația îl mâhnea pe tata numai din pricina mea. Și pe mine mă mâhnea tot din pricina mea, dar și, separat, din pricina lui. Mă dureau, pentru el, privațiunile la care era supus. Resimțeam eu, în numele lui, amărăciunea pe care firea sa generoasă și docilă îl împiedica s-o resimtă. Și prin aceasta am devenit conștient, chiar din copilărie, că, din punct de vedere moral, eram inferior tatălui meu. Deși aveam un cămin fericit și părinți atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plăcere să-mi spun că duce o existență foarte anostă. Și când am devenit celebru și numele meu apărea frecvent în ziare, îmi făcea plăcere să-mi imaginez că simte, probabil, teribile înțepături de remușcare și regret, și că viermele amărăciunii îi scormonește inima la fel de dureros cum mi-o scormonise și mie. Când mi-a dat cu piciorul mie, a dat cu piciorul propriei ei fericiri. Aș fi făcut din ea o regină a acestei lumi. Încă din acele zile chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nou să mă chinuie teribilul ei mister. Când a început să se îndepărteze de mine? M-a înșelat? Sau ce s-a întâmplat? Mi-am petrecut după-amiaza făcând curățenie în casă. Am măturat până la capătul digului rutier - am observat cu amărăciune că data trecută măturătorii de pe stradă au lăsat să cadă gunoaie printre stâncile de dedesubt. A trebuit să cobor, ținându-mă de stânci, și să le culeg. Am curățat bucătăria și dalele negre, uriașe, de pe jos. Sunt demne de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
joasă, în care făcusem plajă o dată sau de două ori în zilele preistoriei. Noaptea era foarte caldă, foarte calmă și, după ce mi-am așezat ochelarii într-un loc sigur și m-am aranjat comod pentru somn, m-am întrebat cu amărăciune cum de nu-mi venise niciodată ideea de a dormi afară, în zilele când eram fericit. Mă aflam atât de aproape de mare, care lipăia molcom peste stânca de dedesubt, încât aveam senzația că plutesc într-o barcă. Cum patul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dominați. Desigur, uneori „cresc împreună“ sau „ajung la o armonie“, din moment ce ești nevoit să tratezi în mod rațional una din sursele de teroare ale vieții tale. Presupun că sunt extrem de puține mariaje cu adevărat fericite, numai că oamenii își ascund amărăciunea și decepția. Câte perechi fericite cunoaștem noi? Mă rog, Sid și Rosemary, care au și copii drăguți și care găsesc întruna ce să vorbească între ei, nu se opresc niciodată din sporovăială. Ăsta-i un fel de miracol, dar cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lamentările lui elocvente îmi făceau bine și, trebuie să mărturisesc, necazurile lui mă bucurau. Mă tem că mă simțeam mai curând mulțumit de faptul că cea de-a doua căsătorie a lui dăduse greș; m-ar fi cuprins o oarecare amărăciune dac-aș fi știut că am fost cauza involuntară a fericirii lui en deuxième noces. Asemenea sentimente nu-mi fac onoare; dar sunt foarte comune. Ședeam în sufrageria spațioasă și frumoasă din apartamentul lui Peregrine. Masa era acoperită cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe degetul lui. Musca aceasta își spăla picioarele din față, și când a terminat operația, și-a încrucișat, cu vigoare, picioarele deasupra capului. Încetase să se mai spele. James și musca se uitau unul la celălalt. — Nu-i motiv de amărăciune, continuă James. Își mișcă degetul și musca își luă zborul. Oricum ajunsesem la sfârșitul carierei și în nici un caz n-am să duc lipsă de ocupații. — Poți zugrăvi casa. James râse. — Vrei să vezi poza unei gâște de mare? Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Doamne, ce trebuie să fac?“ continuam să mă întreb cu glas tare. Și lucrul straniu era că, deși mi se oferiseră, complet, din plin, ba chiar din supraplin, dovezile pe care le dorisem, acum că le aveam, păream copleșit de amărăciune, de teamă, ba chiar de un soi de greață. Nu înțelesesem întregul substrat al conversației. În anumite momente, avusesem senzația că nu înțelegeam nimic, în afară de ceea ce era de obscen evident: teribilele tonuri ale glasurilor și senzația că toate astea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acest timp, sunt în măsură să-mi adeverească afirmațiile. Nu are nici un sens să-mi cer scuze, și cu atât mai puțin să dau explicații. M-am aflat într-o stare de autoamăgire și, ca urmare, v-am pricinuit multe amărăciuni dumitale și soției dumitale, lucru pe care îl regret. Nu am acționat din răutate, ci sub impulsul unei vechi afecțiuni romantice, despre care îmi dau acum seama că nu are nici o legătură cu realitățile existente. Și poate că aici ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]