2,720 matches
-
pereche de mănuși, să fiu "un tip cu mănuși". Apoi... ar mai fi o a treia soluție: îi fac guler tovarășei Brîndușa... Hm! surîde Don Șef. Am impresia că ați băut cafea cu coniac, nicidecum cu frișcă. Dacă sînteți cumva amețit, schimbă el tonul, devenind grav, lăsați-mă pe mine să vorbesc. N-am băut, Don Șef, nimic, zău! Nici măcar o cafea blondă? Nici. Păcat! Asta v-ar fi purtat noroc, surîde Don Șef. M-am convins. De dimineață am numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fix, am s-o fac pentru că meriți. Meriți să primești o lecție! Și de la tine? o întreb calm. Și de la mine, îmi răspunde apăsat. Și cine ești tu ? o întreb cinic. Îți mai amintești noaptea aceea albă, de Ajun, cînd, amețită de băutură, insistai să-ți spun ce "profesoară" am avut? Într-un tîrziu, cînd m-am îmbatat, ți-am răspuns: "o Doamnă, cu D mare". Acum adaug: era plasatoare și femeie de serviciu la un teatru; un timp m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum pregătită cum știi pentru ședința de după masă: ușile larg deschise la sufragerie, scrumiere peste tot, deși îmi pare că ele nu vor mai avea de cine să fie prea mult utilizate. Am lăsat și eu radioul deschis ca să mă amețesc cu muzica și [mai] bună, și [mai] eftină, numai să am impresia că ești acasă, că poți ieși din baie ori veni în trombă, în întârziere, de undeva. Dar nu se poate. Chiar muzica aceasta de duminică după amiază îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe ringul de dans și am început să dansăm. Și ăsta e un moment pe care n-am să-l uit căte zile voi avea. O învolburare de alb, auriu, strălucire și muzică, Luke strângându-mă la piept și eu amețită de la șampanie și conștientă de faptul că ăsta e momentul cel mai frumos, că e maximum și că foarte curând se va termina. Iar acum e petrecere în toată regula. Formația cântă o melodie de jazz pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Iorga a simțit o bolnăvicioasă voluptate atunci când a descris mizeria În care trăiau evreii din Bucovina și Basarabia la Începutul secolului XX. Ceea ce este compasiune la primul este un imens dispreț la cel de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
diabolic” de distrugere a poporului român. Dintre cele șase puncte ale complotului, două se refereau la „prostituție” și „alcoolism” : „[Jidanii] Îi vor Îndemna sistematic [pe români] pe calea desfrâului, nimicindu-le familia și puterea morală” și „Îi vor otrăvi și ameți cu tot felul de băuturi și otrăvuri” <endnote id="(392, p. 154)"/>. În ultimul său roman (Cimitirul din Praga, 2010), Umberto Eco descrie modul În care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, serviciile secrete țariste au forjat mitul falselor Protocoale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de băutură otrăvită” <endnote id=" (622)"/>. În 1936, Codreanu era convins că, „pentru ca poporul să-și frângă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și În adevăr diabolic”. Printre altele - scria „Căpitanul” -, „[jidanii] Îi vor otrăvi și ameți [pe români] cu tot felul de băuturi și otrăvuri” <endnote id="(392, p. 154)"/>. Din relatările și textele prezentate se poate vedea că, În decurs de un secol, numărul substanțelor cu care au fost acuzați cârciumarii evrei că falsifică sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de către evrei a Patimilor lui Isus. Faptul s-a produs În noaptea Paștelui creștinesc, la 28 martie 1836, În Târgu Ocna (ținutul Bacău), localitate În care erau Înregistrați 5.000 de creștini și 109 evrei. În noaptea Învierii, câțiva evrei, amețiți de băutură, s-au mascat sumar și au batjocorit răstignirea, purtându-l pe falsul Isus pe o cruce improvizată. Ei au fost văzuți de târgoveții creștini, arestați și judecați, mai Întâi de „Departamentul Criminalicesc” și apoi chiar de „Domnescul Divan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vezi un om torturat cu atîta energie, cu atîta atenție la detaliul de senzație, vrei ca omul acela (indiferent dacă-l cheamă Iisus sau Rambo) să dea și el ; dacă asta nu se întîmplă, experiența nu face decît să te amețească de cap și să te încarce negativ de-aici acuzațiile de instigare la ură. și de-aici vestea bună legată de Apocalypto : cu toată intensitatea și acuratețea antropologică și cadența lentă, natural gravă, el este, în esență, un simplu film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
idilice și stări din astea de amețeală languroasă, de dezorientare fermecătoare. în esență, Coppola a făcut încă un film despre farmecul trăirilor adolescentine. Acuma, nu e clar că adevărata Marie Antoinette a fost o persoană mult mai interesantă decît adolescenta amețită pe care o vedem în film (deși hainele negre pe care le-a purtat zi și noapte în detenție, sfidînd cenzura cromatică practicată de revoluționari, și hainele albe, obținute pe căi miraculoase, pe care le-a purtat la propria execuție
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mei, Mihăiță și Gheorghiță să meargă iute la bunici, să le spună ce s-a întâmplat iar aceștia, care cunoșteau adevărul, să vină la post ca să spună și șefului de post care este acesta. Bieții copii erau speriați, eu eram amețit de mersul lucrurilor de nici nu vedeam pe unde merg și mă feream de privirile mirate ale cunoscuților care nu știau de ce sunt însoțit de cei doi jandarmi”. „Ajuns la post, am fost închis într-o odaie ca un făcător
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i mai ardea de înjurături, mâna caii cu atenție, cunoștea gropile șoselei care acum erau pline cu apă. Ajunseră cu căruța la al doilea pod, apa se scurgea cu viteză pe sub el și dacă priveai țintă spre pânza de apă, amețeai. Până a ajunge la cel de al treilea pod, apa râului curgea peste șosea în pânză continuă, firul drumului era parcurs mai mult pe ghicite, iar lui Costache începuse să-i pară rău că s-au pornit la drum pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deasupra valurilor... Sunt prins de brațe puternice. Mă agăț disperat, ca orice om care se îneacă, de un camarad gata să-l trag la fundul apei și pe el, în timp ce un altul îmi aplică o puternică lovitură la cap și... amețit mă las moale în brațele salvatorului meu. Când am simțit tare sub picioare, mulțumesc de salvare și rămân lungit pe mal, unde încet-încet revin la normal. Un hâtru glumește spunând că Regina Maria a României m-a iubit atât de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
oceanului ca rezultat al atracției lunare. N am văzut faza fluxului, dar refluxul a fost grăitor și am observat cum, după retragerea apei, pe locurile rămase dezgolite de valuri, oamenii locului adunau veseli și în grabă scoicile și unii pești amețiți de valuri. Am văzut un mod ușor de a se procura hrană de calitate. Știam despre flux și reflux, mi-l închipuiam, dar acum, pentru prima dată, vedeam pe viu acest fenomen, așa cum tot pe viu, pe concret, pipăisem cazematele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și cu eșecurile, cu bucuriile și cu dezamăgirile... Da: Ada a fost o luptătoare compusă din frenetice intuiții și incontrolabile implicări. Apoi a venit Moartea. Am plecat la Cluj, unde urma să fie înmormântată, gâtuit de emoția dizolvantă a ireparabilului, amețit de coincidențe, de nedrepte nedumeriri, de bâlbâiala confuză a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm" mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am tot plimbat prin curtea vilei până am amețit și nimic:."Mai plimbați-i!" La un moment dat apare un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?" I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășii pleacă la ora asta la Eforie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și deversat) apoi În mare o polueaz), spune John. Înainte de a pleca din Chicago, criticul de art) Harold Rosenberg mi-a spus: —Te duci la Ierusalim? Și te Intrebi dac) oamenii Îți vor vorbi liber? Cred c) glumești - te vor ameți de cap. El vorbea că de la evreu la evreu despre darul vorbirii la evrei. În timpul zborului, dac) ușa avionului se deschide, esti aspirat În spațiu. Aici, la Ierusalim, cănd Închizi ușa apartamentului ț)u, plonjezi În niște discuții extrem de animate
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
alt proiect, cu Peter Stein, lăsându-mă să am de unul singur șocul de a vedea scena năpădită de mesele uriașe și greu de manevrat. Actorii greci, destul de simpatici la Început, s-au Închis din ce În ce mai mult În șabloane, iar eu, amețit de caniculă, mi-am pierdut orice inspirație și forță de a-i mobiliza. Nu mai aveam Încredere nici În mine, nici În proiect. După câteva săptămâni, mi-am dat seama că e inutil să mă zbat așa, că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Hegel și până la Camil Petrescu cuvântul „Idee” sau, dacă vreți, „ideea de idee”, se bucură de un prestigiu orbitor. „A vedea idei”, această formulă sibilină a lui Camil Petrescu a făcut la noi carieră amețitoare (în sensul că-și amețește proferatorii), dar de fapt înseamnă a vedea fantasme. „A avea idei”, „a jongla cu ideile” trece drept apanajul minților superioare, ceea ce e desigur adevărat (Mazilu ne spune însă că superioritatea e o iluzie, cf. ibid., pp. 17 19) ; dar și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a avut nici copilărie. Din copilărie, prin lacrimi, ea a trecut direct în bătrânețe. A rămas o bătrânică, mică, slabă, cu ochi negri, mari, cu părul cărunt, căreia-i tremură puțn capul și care poartă tot timpul grijă să nu amețească și să nu cadă. Doamne, cât de mult a plâns-o Netuța pe mămica. Parcă se sfârșise lumea!. Da, Netuța avea în fața ochilor toate eforturile mămicii noastre pentru creștera copiilor ei . Oare câte lacrimi a vărsat neamul românesc în acele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vrând să vorbesc despre fosfor? - știi de ce ți-am dat chibritul? - Cred că doriți să vă fac teoria chibritului. - Exact. și i-am făcut-o. - Mda. Dumneata ești de la Nicorești. Vorbeștemi despre derivatele vinului și ale strugurilor, în genere. Am amețit vorbind. Ba, dacă dracul are și coarne, de ce să nu-i spun și de drojdie. Cum se rade ea de pe doage și se usucă pe stirighie sau tirighie, că-i tot una, și cum și la ce se folosește. - Mda
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm", mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am tot plimbat prin curtea vilei până am amețit și nimic: "Mai plimbați-i!". La un moment dat apare un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?". I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășul cu tovarășa pleacă la ora asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
amintesc de o veche oroare, când, copil fiind, am asistat la cel dintâi masacru al evreilor, la Dorohoi. Ciudată repetare a scenelor, de parcă s-ar relua același spectacol... S-a dat liber la ucis; uciderea are aceeași față; este fața amețită de dorul uciderii. Aceleași fețe ca atunci când căutau cu zel câte un nenorocit de pui de evreu, câte o mamă jidancă, înhățându-i de mâini, veseli de a-i fi prins, de a-i putea omorî. * Cum se întoarce asasinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]