7,050 matches
-
chestiuni de ordin general. Cea mai dezvoltată dintre toate și cea mai prolixă era metoda analogiei. Ea avea la bază o teză clasică a filosofiei scolastice, conform căreia Între anumiți termeni ce se raportează unii altora se poate stabili o analogie care are ca fundament prezența acelorași calități În termenii raportați, dar În grade diferite. Metoda a fost exprimată cel mai bine de așa-numitul raționament analogic. Algoritmul acestui raționament este următorul: (1) Gaunilon este cucernic. (2) Gaunilon este călugăr. (3
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ambele silogisme. Dar dacă două silogisme au aceeași concluzie, se poate considera că premisele lor sunt analoage. Așadar, printr-o parcurgere În două sensuri a aceleiași Înlănțuiri de silogisme și prin jocul subtil Între ambiguitățile unui enunț fără cuantificator, mecanismul analogiei se poate produce. După cum se vede, raționamentul prin analogie este Întotdeauna Îndoielnic din punctul de vedere al unei logici riguroase, dar capacitatea sa persuasivă nu e de neglijat. Astfel se demonstra de către scolastici, prin analogie, că deși nu sunt univoci
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se poate considera că premisele lor sunt analoage. Așadar, printr-o parcurgere În două sensuri a aceleiași Înlănțuiri de silogisme și prin jocul subtil Între ambiguitățile unui enunț fără cuantificator, mecanismul analogiei se poate produce. După cum se vede, raționamentul prin analogie este Întotdeauna Îndoielnic din punctul de vedere al unei logici riguroase, dar capacitatea sa persuasivă nu e de neglijat. Astfel se demonstra de către scolastici, prin analogie, că deși nu sunt univoci, termenii Dumnezeu și res nu sunt nici echivoci, ci
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
unui enunț fără cuantificator, mecanismul analogiei se poate produce. După cum se vede, raționamentul prin analogie este Întotdeauna Îndoielnic din punctul de vedere al unei logici riguroase, dar capacitatea sa persuasivă nu e de neglijat. Astfel se demonstra de către scolastici, prin analogie, că deși nu sunt univoci, termenii Dumnezeu și res nu sunt nici echivoci, ci analogi. Pentru ei, pentru gânditorii scolastici, Dumnezeu și creaturile aveau În comun ființa, voința, acțiunea etc., dar fiecare În grade diferite de perfecțiune. Oricum ar fi
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nu sunt nici echivoci, ci analogi. Pentru ei, pentru gânditorii scolastici, Dumnezeu și creaturile aveau În comun ființa, voința, acțiunea etc., dar fiecare În grade diferite de perfecțiune. Oricum ar fi, folosirea acestei metode antrena o suprasolicitare a raționamentului prin analogie, care tinde, de fapt, să stabilească tot mai mult o univocitate Între termenii comparați. Această tendință este viciată de imposibilitatea stabilirii unui punct de echilibru Între echivocitate și univocitate, cât și de dorința de a prezenta cât mai multă analogie
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
analogie, care tinde, de fapt, să stabilească tot mai mult o univocitate Între termenii comparați. Această tendință este viciată de imposibilitatea stabilirii unui punct de echilibru Între echivocitate și univocitate, cât și de dorința de a prezenta cât mai multă analogie posibilă Între cei doi termeni, Dumnezeu și res. O astfel de supralicitare a metodei o Întâlnim la Francisco Suárez (1548-1617), teolog iezuit spaniol, ale cărui scrieri, conform lui Jean-Luc Marion, Îi erau cunoscute lui Descartes. Suárez remarcă faptul că simpla
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
supralicitare a metodei o Întâlnim la Francisco Suárez (1548-1617), teolog iezuit spaniol, ale cărui scrieri, conform lui Jean-Luc Marion, Îi erau cunoscute lui Descartes. Suárez remarcă faptul că simpla comparare a două raporturi nu este suficientă pentru a constitui o analogie. El susține că, pentru ca o analogie În general să fie posibilă, este necesar ca un concept comun să revină În mod egal fiecărui termen. Dar, În acest fel, el presupunea de fapt univocitatea. Descartes respinge hotărât metoda analogiei. El este
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Francisco Suárez (1548-1617), teolog iezuit spaniol, ale cărui scrieri, conform lui Jean-Luc Marion, Îi erau cunoscute lui Descartes. Suárez remarcă faptul că simpla comparare a două raporturi nu este suficientă pentru a constitui o analogie. El susține că, pentru ca o analogie În general să fie posibilă, este necesar ca un concept comun să revină În mod egal fiecărui termen. Dar, În acest fel, el presupunea de fapt univocitatea. Descartes respinge hotărât metoda analogiei. El este convins că o metodă este bună
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
constitui o analogie. El susține că, pentru ca o analogie În general să fie posibilă, este necesar ca un concept comun să revină În mod egal fiecărui termen. Dar, În acest fel, el presupunea de fapt univocitatea. Descartes respinge hotărât metoda analogiei. El este convins că o metodă este bună dacă se poate verifica demersul și rezultatul ei, nu jocul cu propozițiile despre ceea ce se dorește a fi cunoscut. Iar verificarea trebuie să fie Întotdeauna una rațională, În care să primeze „bunul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Învățat la catedra sa, speculații care nu produc nici un efect practic, satisfăcând doar vanitatea, cu atât mai mult cu cât sunt Îndepărtate de simțul comun și necesită mult artificiu Încercarea de a le face verosimile.” Faptul că nu agreează metoda analogiei reiese cu destulă claritate și din următoarea remarcă făcută Într-un răspuns la Întrebările care au Însoțit a doua ediție a Meditațiilor: „Există mai multă analogie sau raportare Între culori și sunete decât Între lucrurile corporale și Dumnezeu”. Având o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
necesită mult artificiu Încercarea de a le face verosimile.” Faptul că nu agreează metoda analogiei reiese cu destulă claritate și din următoarea remarcă făcută Într-un răspuns la Întrebările care au Însoțit a doua ediție a Meditațiilor: „Există mai multă analogie sau raportare Între culori și sunete decât Între lucrurile corporale și Dumnezeu”. Având o astfel de convingere, el abandonează gândirea care se bazează pe metode ce implică similitudini sau analogii, Încercând să caute o altă cale pentru evidențierea existenței și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
au Însoțit a doua ediție a Meditațiilor: „Există mai multă analogie sau raportare Între culori și sunete decât Între lucrurile corporale și Dumnezeu”. Având o astfel de convingere, el abandonează gândirea care se bazează pe metode ce implică similitudini sau analogii, Încercând să caute o altă cale pentru evidențierea existenței și a adevărului. DESPRE ÎNDOIALĂTC "Despre Îndoialå" \l 3 Căutând metoda, care să-i permită reconstruirea sistemului de cunoștințe pe un fundament solid, trei arte sau științe Îi stau lui Descartes
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În istoria filosofiei (pp. 20-40), Constantin Noica (1909-1987) avansează ideea că se poate recunoaște intenția carteziană de a stabili ca știință universală știința proporțiilor. Așa cum ne este prezentată acolo, ideea rezonează În multe din aspectele sale cu o știință a analogiei universale. O asemenea posibilitate pare totuși Îndoielnică. Căci nu poate fi trecut cu vederea faptul că Descartes Însuși susține că o știință generală ne-ar putea descrie natura În cel mai Înalt grad de perfecțiune, Însă după ce o Îndoială hiperbolică
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Jaspers (1883-1969), care, În La pensée de Descartes et la philpsophie (p.45), arată că Descartes a folosit acel ergo din enunțul său - cuvântul care a declanșat disputa pro sau contra silogismului ce s-ar găsi ascuns aici - doar În analogie cu forma silogistică, pentru a sublinia că enunțul cogito, ergo sum nu indică o certitudine nemijlocită a percepției de sine, ci o certitudine obținută printr-un proces de reflecție Îndreptat spre mine Însumi. Formula „cogito, sum” nu ar fi fost
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
amândouă căile sau numai Într-una, dar Întotdeauna cu dorința de a produce argumente irefutabile. Dacă e să se caracterizeze metoda la care au recurs cel mai adesea, se poate spune că, aproape de fiecare dată, ea a fost ce a analogiei, așa cum am discutat-o În primul capitol. Cu toate că istoria argumentului ontologic Își continuă evoluția și după Descartes, la aceste momente nu voi mai face referire, pentru că ceea ce lămurește și luminează problema pusă În discuție În această lucrare se găsește doar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la presupunerea unui principiu pe care Îl numește Dumnezeu. Însă va trebui, mai degrabă, să considerăm că avem În față o idee a priori, În Înțelesul pe care Îl va da Kant termenului, fie și numai dacă amintim referirea la analogia, pe care Descartes o face Între sigiliul cu care făurarul Își Însemnează opera și faptul că, pentru a avea știință despre el ca despre autorul sufletelor noastre, Dumnezeu și-a marcat existența prin ideea despre sine, pe care a pus
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
prin faptul că subiectul are mereu prezent reperul și certitudinea: ideea despre Dumnezeu, instanță care certifică atât procesul de cunoaștere, cât și adevărul cunoștințelor dobândite. Adevărurile pot fi descoperite, fie prin Îndoială, fie prin cogitare, În măsura În care ele prezintă o anume analogie cu adevărul a priori. Cunoașterea finitudinii omenești și cunoașterea infinității lui Dumnezeu, se găsesc În una și aceeași conștiință, căreia Dumnezeu și ego-ul Îi sunt doi poli succesiv afirmativi. De aceea Înțelege Descartes să reia În Întreaga Meditație a patra
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a ideii despre Dumnezeu, este dovedită prin aceea că, știut fiind faptul că res cogitans este o substanță dependentă și că facultățile omenești nu sunt capabile să conceapă infinitul În mod actual, dar cogito-ul este capabil să-l aprehendeze prin analogie, Între Dumnezeu și res cogitans n-ar exista o relație de determinare, deoarece ajungerea la ideea despre Dumnezeu nu ar fi posibilă dacă cogito-ul nu ar găsi În sine această idee a perfecțiunii. Dar ideea despre Dumnezeu nu este numai
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
materie de achiziție publică atunci când atribuie contracte nu depinde neapărat de regăsirea acesteia într-o listă predefinită, ci ea va avea obligația să aplice prevederile legale în măsura în care prezintă caracteristicile menționate anterior (în raport cu finanțarea, supravegherea managerială și numirea în funcție). Prin analogie, deși o organizație se poate afla pe listă, poate ajunge în decursul existenței sale în situația în care nu trebuie să aplice legislația în materie de achiziții publice, întrucât una sau mai multe caracteristici (în raport cu finanțarea, supravegherea managerială și numirea
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
global al șarjei; acest calcul se poate face, după caz, fie la nivelul fiecărei „șarje” și apoi pe numărul total al acestora, fie direct pe ansamblul „producției de șarje” estimate pentru obținere pe întreaga perioadă de gestiune. 5) Metoda prin analogie - se folosește atunci când nu se cunosc normele de consum specific ale materialelor și produselor respective și din acest motiv se utilizează pentru determinarea necesarului de aprovizionat normele de consum specific ale altor produse analoage, asemănătoare, conform relației: în care nca
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
moderatorul a început prin a pune întrebări legate de mâncarea rafinată, apoi a întrebat despre băuturile de calitate. Atunci când un participant a menționat cafeaua Kona, moderatorul a încurajat discuția referitoare la modul și momentele în care era folosită această cafea. Analogia pâlniei este folositoare deoarece îi oferă cercetătorului un ghid vizual pentru ordonarea întrebărilor. Evoluția discuției ar trebui să semene cu o pâlnie și să se producă de la amplu la redus, de la general la particular și de la abstract la concret. Evoluția
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
realitĂȚii" Gândiți-vă cum ați realiza un desen care să reprezinte lucrurile aflate. Uneori, panourile, chenarele, diagramele și alte lucruri de acest gen pot fi de ajutor în reprezentarea rezultatelor. Alteori, pot fi de ajutor schițele, desenele, imaginile, caricaturile sau analogiile. Anselm Strauss (1988) folosește tehnicile vizuale pentru a-i ajuta pe studenți să realizeze analizele calitative. Reprezentarea vizuală se dovedește a fi de ajutor atât în conceperea analizei, cât și mai târziu, atunci când se comunică rezultatele. Lăsați numerele la o
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
a fost rău; când am ajuns cu povestea la al treilea iubit care-mi murise în brațe, a cedat psihic: am plâns amândoi în hohote, apoi mi-a alinat suferința cum știa el mai bine... Făceam la un moment dat analogia sacoșă/poșetă, dar acum e cazul să punctăm diferența esențială. Dacă în poșetă putem adăuga fără probleme flacoane de parfum, rujul de zi, cel de seară și alte cosmetice indispensabile, periuța de dinți și pasta, pachetul de șervețele umede, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o structură deschisă care generează un complex dinamic de semnificații, aflate într-o permanentă interacțiune ontologică. Aristotel definea metafora ca "trecere asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speță, fie de la speță la speță, fie după analogie".45 În concepția lui Aristotel, caracteristica metaforei este că "exprimă lucruri cu noimă, punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)".46 Pentru raționaliștii din filozofia modernă, Descartes și F. Bacon, gândirea metaforică este imprecisă, opusă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca mod de a concepe lumea, are caracter metaforic. Retorica de la sfârșitul sec. XX a propus două concepții privind metafora: pe de o parte, metafora este "o substituire" (substituirea unui cuvânt cu altul), pe de altă parte, metafora este "o analogie sintetizată", având rolul unei comparații. "Noua retorică", reprezentată de I. A. Richards, propune o "teorie contextuală a semnificației" în care metafora este "principiul omniprezent al limbajului". Pentru M. Black și C. Turbayne și, mai târziu, M. Hesse, metafora este prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]