2,665 matches
-
Aorta ascendentă este inclusă în pericard a cărui limită superioară este dată de planul orizontal dus prin unghiul sternal care corespunde scheletotopic vertebrelor T4 T5. Acest plan marchează limita superioară a aortei ascendente, punctul de plecare și terminare a crosei aorte, precum și limita superioară a aortei toracice. Acest plan coincide și cu limita dintre mediastinul superior și inferior, joncțiunea venelor brahiocefalice drept și stâng pentru formarea venei cave superioare, apropierea pleurilor mediastinale dreaptă și stângă și bifurcarea traheii. Vena cavă superioară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pericard a cărui limită superioară este dată de planul orizontal dus prin unghiul sternal care corespunde scheletotopic vertebrelor T4 T5. Acest plan marchează limita superioară a aortei ascendente, punctul de plecare și terminare a crosei aorte, precum și limita superioară a aortei toracice. Acest plan coincide și cu limita dintre mediastinul superior și inferior, joncțiunea venelor brahiocefalice drept și stâng pentru formarea venei cave superioare, apropierea pleurilor mediastinale dreaptă și stângă și bifurcarea traheii. Vena cavă superioară Vena cavă superioară este formată
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
stângă și bifurcarea traheii. Vena cavă superioară Vena cavă superioară este formată prin joncțiunea venelor cefalice dreaptă și stângă (vene nenumite). În vena cavă superioară drenează arcul venei azygos, după care vena cavă superioară perforează pericardul pe flancul drept al aortei ascendente pătrunzând în atriul drept printr-un orificiu avalvular. Vena cavă superioară are 7 cm lungime dintre care jumătate este intrapericardică. Raporturile venei cave superioare în porțiunea extrapericardică sunt: * anterior * joncțiunea sternocostală; * pleura dreaptă; * posterior * nervul vag drept; * arcul aortic
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cavă superioară are 7 cm lungime dintre care jumătate este intrapericardică. Raporturile venei cave superioare în porțiunea extrapericardică sunt: * anterior * joncțiunea sternocostală; * pleura dreaptă; * posterior * nervul vag drept; * arcul aortic; * pleura; * drept * nervul frenic drept; * arcul venei azygos; * pleura; * stâng * aorta ascendentă. Nervul vag drept are traiect descendent pe partea stângă a arcului venei azygos. Raporturile venei cave superioare în porțiunea intrapericardică sunt: anterior - liberă în cavitatea pericardică; posterior * atriul stâng; * artera pulmonară dreaptă; * pericardul în porțiunea laterală și posterioară. Pericardul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
hemoragic. Complicațiile refacerii defectului de duct arterial sunt: hemoragia secundară tracționării ductului cu sângerare aortică sau pulmonară; hemoragie la nivelul inciziei toracice cu hemotorax; leziune de nerv frenic stâng; leziune de nerv recurent stâng. Complicațiile tratamentului chirurgical în coarctația de aortă sunt: hemoragia; leziunea ductului toracic cu chilotorax; leziune de nerv recurent stâng; paraplegie; vasculită mezenterică; hipertensiune tardivă severă. * Proiecția cordului Proiecția cordului pe peretele toracic anterior Aria matității cardiace relative reprezintă proiecția întregii fețe sternocostale la nivelul peretelui anterior toracic
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
prin ocluzie de cauză variată (ateromatoză, embolie, tromboză) determină necroza peretelui ventricular, echivalentul clinic de infarct miocardic. * Circulația arterială a cordului Circulația arterială a inimii este asigurată de arterele coronare dreaptă și stângă (arteria coronaria sinistra et dextra), ramuri ale aortei ascendente. Există la nivelul terminologiei anatomice o lipsă de uniformizare în ceea ce privește descrierea pozițiilor ostiumurilor arteriale coronare în raport cu valva aortică. Nomina Anatomica descrie termeni de drept, stâng și posterior, ceea ce este mai adecvat referitor la dispunerea embriologică a cordului fetal. Considerăm
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ramuri din artera descendentă posterioară. * Artera coronară dreaptă (arteria coronaria dextra) Artera coronară dreaptă are originea în sinusul coronar drept a lui Valsalva și vascularizează atriul drept, nodulul sinoatrial și ventriculul drept (Fig. 11). Ramurile arterei coronare stângi vasculare pentru aortă și pulmonară (r. coni arteriosi); arterele atriale stângi pentru atriul și auricula sinistră (rr. atriales și r.atrialis intermedius); artera grăsoasă stângă (care nu se regăsește în Nomina Anatomica); ramura circumflexă (r. circumflexus) pentru atriul și ventriculul stâng; artera marginii
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ostium unic situat posterior de cuspa coronară dreaptă. Această situație este întâlnită în special la persoanele mai în vârstă și se datorează creșterii și expansiunii sinusului aortic, ceea ce face ca originea arterei conului să fie gradual incorporată în baza valvei aorte. Circulația coronară cu originea într-un singur ostium coronar este extrem de rară în anatomie. Cunoașterea anatomiei exacte a anomaliilor arterelor coronare cu origine aortică este esențială în stabilirea procedeelor chirurgicale. Artera sinoatrială este următorul ram al arterei coronare drepte care
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
vascularizează (Fig. 12). În majoritatea cazurilor artera coronară dreaptă încrucișează crux cordis în apropierea căruia dă naștere la artera descendentă posterioară, artera nodală atrioventriculară și un ram terminal spre suprafața diafragmatică a ventriculului stâng. Ramurile arterei coronare drepte vasculare pentru aortă și pulmonară; ramuri atriale și artera septului interatrial; artera grăsoasă dreaptă; ramuri atrioventriculare; artera marginii drepte a inimii; ramus interventricularis posterior care vascularizează și 1/3posterioară a septului interventricular. Datorită incidenței crescute a aterosclerozei arteriale coronare și a mortalității asociate
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și/sau insuficienței cardiace congestive secundară afecțiunii obstructive severe a arterelor coronare. În cazul arterelor parțial obturate se folosește by-pass cu arteră toracică internă și segmente ale arterei radiale sau venei safene. O extremitate a transplantului venos se anastomozează cu aorta ascendentă, iar celalaltă, cu artera coronară distal de stenoză sau ocluzie. Grefa trebuie corect orientată în raport cu valva pentru a nu Ram interventricular anterior Ramuri ventriculare afecta fluxul arterial. Artera toracică internă este disecată și extrasă din poziția parasternală, după care
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
capilarele limfatice spre vasele epicardice, care urmează traiectul arterelor coronare. La nivelul trunchiurilor colectoare drept și stâng fluxul limfatic diverge: trunchiul colector drept se deschide în nodulii mediastinali, iar cel stâng trece spre nodulii cavi ai grupului traheobronșic, situat între aortă și vena cavă superioară. * Inervația cordului Inervația cordului este extrinsecă și intrinsecă. Inervația intrinsecă a cordului este asigurată de sistemul de conducere cardiacă. Componentele acestui sistem sunt nodulul sinoatrial, atrioventricular, căile de conducere internodale, fascicolul atrioventricular (Hiss), fascicolul stâng și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pacient anxios, cu dureri exacerbate se ridică suspiciunea de infarct de miocard sau embolie pulmonară; în cazul unui pacient cu jumătatea superioară a corpului normal reprezentată și cu membrele inferioare foarte subțiri, ce contrastează, se ridică suspiciunea de coarcație de aortă. Atitudinea adoptată de pacient în timpul examinării vine de asemenea în ajutorul medicului în stabilirea diagnosticului. ortopneea (poziția în picioare) este adoptată de pacientul cu stenoză mitrală severă, insuficiență ventriculară stângă; poziția genu pectorală apare în pericardita exudativă; poziția ghemuit apare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pacienții cu valvulopatii dobândite în copilărie; prezența pulsațiilor cordului la nivel epigastric apare în hipertrofia de ventricul drept; prezența pulsațiilor cordului în focarul pulmonarei (spațiul II i.c. parasternal stâng) apare în hipertensiunea arterială pulmonară; prezența pulsațiilor cordului în focarul aortei (spațiul II i.c. parasternal drept) apare în anevrismul aortei ascendente; retracția regiunii precordiale apare în simfiza pericardică. * Palparea Palparea constituie cea de a doua manevră exploratorie prin care se aduc informații referitoare la starea cordului. Se pot palpa șocul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
nivel epigastric apare în hipertrofia de ventricul drept; prezența pulsațiilor cordului în focarul pulmonarei (spațiul II i.c. parasternal stâng) apare în hipertensiunea arterială pulmonară; prezența pulsațiilor cordului în focarul aortei (spațiul II i.c. parasternal drept) apare în anevrismul aortei ascendente; retracția regiunii precordiale apare în simfiza pericardică. * Palparea Palparea constituie cea de a doua manevră exploratorie prin care se aduc informații referitoare la starea cordului. Se pot palpa șocul apexian, Z1 sau Z2 accentuate, Z3 sau Z4 patologice, pulsații
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
regiunii precordiale apare în simfiza pericardică. * Palparea Palparea constituie cea de a doua manevră exploratorie prin care se aduc informații referitoare la starea cordului. Se pot palpa șocul apexian, Z1 sau Z2 accentuate, Z3 sau Z4 patologice, pulsații accentuate ale aortei sau arterei pulmonare, clacmente și șocuri sau sufluri cardiace intense ce au drept corespondent palpator, freamătul. Pacientul se află în aceeași poziție, decubit dorsal, cu membrele superioare pe lângă corp, în supinație. Palparea toracelui anterior vizează mai multe regiuni, după cum urmează
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sufluri cardiace intense ce au drept corespondent palpator, freamătul. Pacientul se află în aceeași poziție, decubit dorsal, cu membrele superioare pe lângă corp, în supinație. Palparea toracelui anterior vizează mai multe regiuni, după cum urmează: spațiul II i.c. parasternal drept (aria aortei); spațiul II i.c. parasternal stâng (aria arterei pulmonare); spațiile III, IV, V i.c. parasternal stâng (aria VD); aria epigastrică (sau subxifoidiană); spațiul V i.c., pe linia medio-claviculară, stângă, la nivelul apexului (sau aria VS). Palparea impulsurilor cordului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
frecăturii pericardice. Șocul apexian Șocul apexian reprezintă impulsul maximal al cordului, mai precis al ventriculului stâng ce poate fi perceput la nivelul peretelui anterior al toracelui. Excepția apare la bolnavii cu dilatare de ventricul drept, arteră pulmonară sau anevrism de aortă, la care impulsul maxim nu coincide cu șocul apexian. Examinatorul plasează mâna dreapta la nivelul hemitoracelui drept, în spațiile IV-VI i.c. stâng, pe linia medioclaviculară și încearcă să identifice șocul apexian. În mod normal, șocul apexian este plasat
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
în spațiul V i.c.; pacienții cu dextrocardie sau situs inversus au plasat șocul apexian în spațiul V i.c. pe linia medioclaviculară dreaptă. Odată stabilită poziția șocului apexian se trece la palparea ariilor mai sus menționate. Palparea în aria aortei a Z2 întărit apare la pacienții cu hipertensiune arterială sistemică, anevrism de aortă, stenoză aortică; Hipertensiunea arterială sistemică sau stenoza de arteră pulmonară poate determina apariția Z2 întărit și în aria arterei pulmonare; Palparea freamătului sistolic în aria VD apare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
șocul apexian în spațiul V i.c. pe linia medioclaviculară dreaptă. Odată stabilită poziția șocului apexian se trece la palparea ariilor mai sus menționate. Palparea în aria aortei a Z2 întărit apare la pacienții cu hipertensiune arterială sistemică, anevrism de aortă, stenoză aortică; Hipertensiunea arterială sistemică sau stenoza de arteră pulmonară poate determina apariția Z2 întărit și în aria arterei pulmonare; Palparea freamătului sistolic în aria VD apare la pacienții cu defect septal ventricular Palparea freamătului sistolic apexian apare la pacienții
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
5-10 mm Hg.; la a doua oară măsurare se va cuantifica tensiunea la brațul la care s-au decelat valorile tensionale mai mari. O diferență mai mare de 15 mm Hg atrage atenția asupra posibilei existențe a unei disecții de aortă. Tensiunea arterială și frecvența cardiacă trebuie cuantificate în 2 (două) poziții: clinostatism (culcat), după repaus de minim 10 minute și ortostatism (în picioare) după 3 minute. În mod normal, tensiunea arterială sistolică rămâne neschimbată sau scade cu maxim 20 mm
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și-n tot corpul, cu întoarcere la inimă. El concluzionează: „Așa sunt organele și traseul tranzitului sângelui și al circuitului său: mai întâi de la urechiușa dreaptă a ventriculului, traversând plămânii până la urechiușa stângă și, de aici prin ventriculul stâng, în aortă și în toate arterele îndepărtându-se de inimă, apoi prin porozitățile organelor (s.n.) în vene și prin vene spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe care W. Harvey le-a intuit), sunt descoperite de Henri Power
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Este numit profesor la Facultatea de medicină și director al Institutului de Chirurgie de pe lângă Spitalul Colțea. Scrie ”Sutura nervilor la distanță” și este considerat fondatorul școlii de chirurgie experimentală. Nicolae Kalindero ține primele cursuri de dermatologie, face studii asupra anevrismului aortei de cauză sifilitică și asupra meningitei tuberculoase la adulți (1888), studiază asociațiile microbiene și ajunge expert în problematica leprei. Se remarcă de asemeni vestitul, marele chirurg Thoma Ionescu colaborator al lui Poirier la Tratatul de Anatomie, lui aparținându-i capitolul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
condiții de analize, de competență, adică după un bilanț biologic al primitorului, corespunzător cu ceea ce primește. Corectarea malformațiilor pot fi efectuate și la noii născuți. Ameliorarea instrumentarului chirurgical a atins perfecția. în 1944 Clarence Crafoord în Suedia operează stenoza istmului aortei. în 1945 - 1950, Alfred Blalock și elevii săi, în SUA, ca și Robert Gross (SUA) realizează corectarea malformațiilor inimii și vaselor toraxului în „boala albastră“. Cardiochirurgii, fructificând progresul fiziologiei, anesteziologiei, tehnicilor și mijloacelor peroperatorii (pre și postoperatorii) ca și ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aortice ușoare, iar la 13% severe. Stenoza aortică critică a fost întâlnită la 2,2% dintre subiecți, iar regurgitarea aortică, cel mai adesea ușoară, la 29% (17). În ceea ce privește regurgitarea aortică la pacientul vârstnic, cea mai frecventă cauză este dilatarea rădăcinii aortei secundară creșterii presiunii arteriale și a rezistenței arteriale periferice. Frecvent aceasta este ușoară, fără semnificație hemodinamică (1). Înaintarea în vârstă se asociază și cu modificări la nivelul tractului de ejecție al VS și al velocității fluxului aortic. La vârstnici, există
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
curgere și pentru a asigura un debit suficient pentru toate țesuturile. Sistemul cardiovascular este un circuit închis, în care sângele circulă unidirecțional (fig. 28), datorită celor patru valve ale inimii: atrioventriculare (stângă (bicuspidă, mitrală) și dreaptă (tricuspidă)) și sigmoide (ale aortei și ale trunchiului arterial pulmonar). Toate vasele sanguine asigură curgerea sângelui, dar diversele tipuri de vase prezintă particularități morfofuncționale (tab. 5). Metabolismul celular necesită un aport permanent de oxigen. Pentru aceasta sângele este oxigenat în plămâni, iar circulația pulmonară (ventricul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]