2,765 matches
-
unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare într-un vas cu ulei fierbinte, lângă Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi Biserica „Oratorio di San Giovanni in Oleo”). Exilat pe insula Patmos (Grecia), ar fi scris Apocalipsa lui Ioan în anul 95 d.Cr., iar după moartea împăratului Domițian (96 d.C.) s-ar fi întors la Efes, scriindu-și Evanghelia în jurul anului 100 d.Cr. A adormit în Domnul la vârstă foarte înaintată (88 ani). Iustin Martirul (c. 100-165
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
-lea ea este adoptată de Clement din Alexandria și de către Origene din Alexandria și mai târziu de Methodius, Ciprian, Lactanțius, Dionisie din Alexandria, iar în secolul al V-lea de către Quodvultdeus. Eusebiu din Cezareea (ca. 263-339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
identificare a fost negată de alți Părinți ai Bisericii, incluzându-i Dionisie de Alexandria, Eusebiu din Cezareea, Chiril din Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei. Noua epocă a cercetărilor critice ale acestor opere a început cu opera lui K.G. Bretschneider din 1820 asupra autorului Evangheliei după Ioan. Bretschneider a pus la îndoială ideea că autorul Evangheliei ar fi fost un apostol, și chiar a menționat
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Papias, păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între doi Ioani diferiți, Apostolul Ioan și Prezbiterul Ioan, atribuind evanghelia apostolului iar Apocalipsa prezbiterului. Mărturia lui Ireneu de Lyon bazată pe Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă lipsit de echivoc că apostolul este autorul evangheliei. (Alți cercetători observă că Ireneu se referă totuși constant la autorul evangheliei și la cel al Apocalipsei ca „discipolul Domnului”, în timp ce la alții se referă ca „apostoli”. Astfel Ireneu pare a face diferență între Ioan, autorul celei de a patra evanghelii și Apostolul Ioan.) Koester refuză referirea lui Ignatie de Antiohia ca referitoare la evanghelie și îl
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
ispitirii lui Iisus, Diavolul lasă de înțeles că el este stăpânul tutor țărilor din lume: Același lucru reiese și din evanghelia după Ioan 12:31. În "Geneza" (VI, 1-4) a fost identificat de către unii teologi cu un șarpe viclean. În "Apocalipsa lui Ioan" este considerat "șarpe" și "balaur". Sfântul Augustin scrie:
Diavol () [Corola-website/Science/311641_a_312970]
-
la Paris în 1939, unde se înscrie la Academia Ranson. În perioada interbelică, a fost atras de teme biblice și a semnat câteva compoziții expresioniste deosebite, inspirate de muzică, precum și un șir de portrete romantico-mistice („Sfântul Sebastian”, seria de „Profeți”, „Apocalipsa”). Corneliu Baba își amintea că Ștefan Szönyi se ducea între cerșetorii din Timișoara pentru a-i imortaliza. Între anii 1940 și 1942, Ștefan Szönyi a realizat fresca monumentală din sala festivă a "Școlii orășenești de meserii" din Timișoara, ce fusese
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
mitocănie, brutalitate: prima întrebare a unui naiv ar privi rostul acestei alegeri. Într-o interpretare ar fi o demitizare a satului tradițional sau numai a unei părți din el, indicată curent prin termenul „mahala”, apoi negativitatea ar sugera înrăirea, anticipând Apocalipsa războiului...(...) ... Se impune faptelor și o structură simbolică. 7 capitole au ca titluri numele celor 7 zile ale săptămânii, dar alese din șirul mai multor ani. Fiecare zi e evaluată prin caracteristici date ei de ecouri locale și creștine, toate
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
prezentate o serie de scene descrise în Vechiul Testament, scene cum ar fi Facerea lui Adam, Ispitirea lui Adam și Eva de către diavol sau Izgonirea lui Adam și Eva din Rai. O imagine mai puțin întâlnită, ce face trimitere la textul Apocalipsei, se află reprezentată la ieșirea din naos spre pronaos. Un balaur, roșu, cu șapte capete cu coarne, cu labe cu ghiare și coadă foarte lungă este încălecat de un personaj - probabil feminin ce are în fiecare mână căte un obiect
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
care Schnädelbach discută acest defect este foarte scurtă. S-ar putea acest lucru să nu denote lipsa de importanță a chestiunii, ci caracterul ei binecunoscut. Schnädelbach spune totuși că moștenirea cea mai cumplită a Noului Testament ar fi ideea de apocalipsă. Ea ar marca escatologia creștină. Presupoziția ei este că binele poate învinge complet și poate eradica răul. Fără a adânci o discuție complicată, în secțiunea a cincea a articolului său din Die Zeit, Schnädelbach face o analogie între creștinism și
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
din acest lăcaș sfânt. După cum afirmă autorul anonim al cronicii "Gesta Francorum", ""...măcelul a fost atât de mare, încât oamenii noștri înaintau prin sânge până la glezne..."". Alte mărturii amintind de nivelul sângelui până la frâiele cailor amintesc de un pasaj din Apocalipsa lui Ioan (14:20). Tancred a pretins ca pradă de război cartierul Templului și a oferit aici protecție mai multor musumani, dar nu a reușit să împiedice uciderea lor de către cruciații scăpați de sub control. Fulcher de Chartres afirma: ""Cu adevărat
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
și mai noi ale liderului Nicolae Covaci, pe texte de Dinu Olărașu, Răzvan Voncu, Călin Angelescu sau de-ale sale. Sunt reluate într-o nouă interpretare compozițiile „Morning light” („Zori de zi”), „I need a friend” („Singur”), „City of Angels” („Apocalipsa”), „The tale of ” („Babă Novak”), „Bounty Mân” („Hăituit”), „Suddenly” („To my brothers...”). Inițial, în faza de concepere, pe album era proiectată apariția unei piese sârbești („Javore” - "„un cântec vechi, din copilăria mea, pe care l-am auzit de la maică-mea
Baba Novak () [Corola-website/Science/305575_a_306904]
-
recunosc nici scenariul, nici muzica”". După eșecul filmului, Nicolae Covaci a abandonat acest proiect. Totuși, melodiile „I Need a Friend” și „City of Angels” au apărut cu text românesc pe albumul „Baba Novak”, în 2005 (cu titlurile „Singur” și respectiv „Apocalipsă”).
Empire of Vampires (opera) () [Corola-website/Science/305780_a_307109]
-
negru (Sfântul Sebastian, Violoncelistul) îl apropiau mai degrabă de influențele expresioniste decât de post-impresioniștii școlii franceze. Portretele sale tematice, deosebit de elegante, de inspirație istorică le-a așternut pe pânză întro manieră simbolistă sugerându adesea o atmosferă mistică-legendară. Seria de „Profeți”, „Apocalipsa” iar mai târziu „Aratul greu” transmiteau mesaje mult mai grave și prefigurau lucrările monumentale care îl caracterizau pe viitorul artist matur. Cele două mari personalități - cu cariere întrucâtva asemănătoare - Ioachim Miloia și Aurel Ciupe reprezintă critica de artă venită „din
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
sensibile și preceptele morale elementare. Ei căutau o doctrină totală, care să explice originea și rațiunea tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute. Mântuirea, considerau ei, este condiționată de o cunoaștere a tainelor divine prin intermediul unor semne prezente atât în Evanghelii sau Apocalipsa lui Ioan, cât și în tradiția vie, orală, transmisă de la Hristos, absentă din textele canonice datorită caracterului lor inițiatic. Gnosticii se considerau urmași și păstrători ai acestei tradiții orale și postulau că revelația este stratificată, conținând mai multe niveluri de
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
culturii Statelor Unite din perioada războiului din Vietnam, conținând critici la adresa societății americane a anilor '60; un istoric l-a descris ca fiind „subversiv în mai multe rânduri”. Cu toate că nu a fost primul film cu zombi, "Noaptea morților vii" este creatorul apocalipsei zombilor, influențând prototipul zombilor moderni. "Noaptea morților vii" a fost primul dintr-o serie de cinci filme din seria "Morții vii", regizate de George Romero, fiind de două ori refăcut, sub titlurile "Noaptea morților vii" (1990) regizat de Tom Savini
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]
-
adrese din Paris să se adreseze pentru găzduire și îndrumare.Tot atunci l-a vizitat la atelier pe Constantin Brâncuși, așa cum consemnează în cartea de memorii Părintele Constantin Galeriu, convorbiri realizate de Dorin Popa „Cu părintele Galeriu între Geneză și Apocalipsă’’. A publicat articole de critică în cele mai prestigioase publicații intelectuale ale timpului: "Viața Românească" (1926), "Universul literar" (1928),"Tiparnița literar"ă (1928), "Vremea" (1929-1931),"Gândire"a (1929-1936), "Propășirea" (săptămânal ploieștean, unde a publicat la 1933 ciclul "Scrisori din Brașov
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
în partid ultranaționalistă. Ca antagonist participă și Vladimir Makarov, fiind șoferul care îl conduce pe Al-Fulani la execuție și totodată, cel care va lansa bomba nucleară. Pe parcursul jocului, cei patru vor fi numiți "The four horsemen" ("Cei patru călăreți ai Apocalipsei"). La începutul jocului, jucătorul se află în pielea lui McTavish Soap care, împreună cu regimentul SAS, conduce o operațiune asupra unei nave de transport din Strâmtoarea din Marea Bering, suspectată că ar conține arme de distrugere în masă. Operațiunea are succes
Call of Duty 4: Modern Warfare () [Corola-website/Science/313752_a_315081]
-
la persoana întâi. După moartea tatălui său, învățămintele religioase și-au pierdut atractivitatea, încercările mamei de a-i menține credința devenind un accelerator al scepticismului lui Aleister - fapt ce a determinat-o să-l numească pe acesta "Bestia" (din Cartea Apocalipsei). Nemulțumirea lui avea legătură cu dogma creștină, care eticheta ceea ce el considera mai important în viață, ca fiind "păcate". În 1895 s-a dus la Colegiul Trinity din Cambridge, după ce a studiat la școlile private Malvern College, Eastbourne College și
Aleister Crowley () [Corola-website/Science/314175_a_315504]
-
îndepărtată și până astăzi, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul, s-au dovedit mai mult sau mai puțin ostile creștinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
au dovedit mai mult sau mai puțin ostile creștinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu anul 1793, așa numita „descreștinare”. Biblia și biserica au fost
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Gog și Magog din Ezechiel (capitolele 38 și 39). De-a lungul timpului, Gog a fost identificat pe rând cu celții, goții, maghiarii, mongolii, turcii, rușii etc. În realitate, profeția se referea la forțe din zona Anatolia-Caucaz. Unii comentatori ai Apocalipsei cred că ea se va împlini la scară universală după mileniul judecății (Apocalipsa 20:8). După 11 septembrie, Osama bin Laden și Saddam Hussein, au candidat și ei la acest titlu infam, având drept contracandidat serios pe George W. Bush
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]